ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 iunie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1503 din 13.10.2022, pronunțată de Judecătoria Pitești, în temeiul art. 337 C. pen. și art. 396 alin. (2) și 10 C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. , la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "refuz sau sustragere de la prelevarea de probe biologice", faptă din data de 17.04.2019.

În temeiul art. 91 și art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 9 (nouă) luni închisoare sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani care a început să curgă la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul A. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Argeș la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, serviciul de probațiune schimbarea în legătură cu locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă;

e) să comunice serviciului de probațiune informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen., a fost obligat inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să presteze muncă neremunerată timp de 60 de zile la Direcția de Sănătate Publică Argeș sau Primăria mun. Pitești.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra conduitei viitoare precum și asupra consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni, nu va respecta măsurile de supraveghere sau nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, în sensul că suspendarea se poate revoca urmând a se dispune executarea pedepsei.

S-a luat act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 24/A din 16 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauzei cu minori și de familie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1503 din 13 octombrie 2022, pronunțate de Judecătoria Pitești, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În esență, prin motivele invocate în susținerea cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurentul a susținut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu constituie temei al răspunderii penale fapta sa de a refuza să se supună recoltării mostrelor biologice la solicitarea polițistului rutier, câtă vreme nu a fost testat preliminar cu un mijloc tehnic certificat și în condițiile în care, în calitate de conducătorul auto, nu a fost implicat într-un eveniment rutier și nu a refuzat să oprească la semnalele polițistului.

Cu privire la testarea preliminară obligatorie, respectiv obligația de a fi suspus prelevării de mostre biologie, precum și cu privire la dreptul polițistului de a solicita conducătorului auto să se supună prelevării de mostre biologie, recurentul a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 88 alin. (7) din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorilor de vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului conducere, testați în trafic cu un mijloc certificat care indică prezența în organism a unor substanțe psihoactive, li se recoltează obligatoriu mostre biologice. Astfel, a menționat că, din lecturarea acestui text de lege rezultă condiția testării preliminare, respectiv recoltarea de mostre biologice este obligatorie numai în situația în care (primus) conducătorul auto a fost testat cu un mijloc tehnic certificat și (secundus) rezultatul indică prezența în organism a unor substanțe psihoactive.

Prin urmare, a susținut că, atunci când polițistul are o suspiciune privind consumul de alcool ori droguri în privința conducătorului auto, în sarcina sa există obligația legală de a solicita acestuia din urmă testarea cu un mijloc certificat (drug test ori etilotest). Tot în această situație, conducătorul are obligația de a se supune testării preliminare și numai în situația în care refuză testarea preliminară devine obligatorie recoltarea mostrelor biologice.

Recurentul a susținut că, în practică, complicațiile apar atunci când testarea preliminară nu este posibilă din diverse motive, cum a fost și în cauză, și anume polițiștii din cadrul secției 4 de Poliție nu au putut procura un mijloc tehnic certificat pentru a efectua testarea preliminară. Într-o atare situație, legiuitorul a pus la dispoziția organelor de poliție procedura prevăzută de art. 190 alin. (5), (8) și 9 C. proc. pen.

Așadar, în lipsa posibilității obiective de a fi supus testării preliminare, recurentul a susținut că, polițistul era obligat să-i solicite consimțământul scris de a se supune prelevării de mostre biologice, iar mai apoi, în lipsa consimțământului, să înștiințeze procurorul, care la rândul lui trebuia să dea o ordonanța supusă confirmării de către judecătorul de drepturi și libertăți. Doar după parcurgerea acestei proceduri, recoltarea de mostre biologice ar fi avut temei, iar refuzul său ar fi constituit infracțiune.

În această ordine de idei, recurentul a mai susținut că, acțiunea constând în aceea că s-a deplasat cu autoturismul, fără a genera vreun accident de circulație, respectând semnalele polițistului privind oprirea sa în trafic, nu atrage incidența cazului în care consimțământul său era prezumat, astfel cum este prevăzut de art. 17 din anexa privind normele metodologice de aplicare din data de 12.12.2013 la Ordinul nr. 1.512 din 12 decembrie 2013, actualizat.

A mai menționat că, potrivit art. 1 alin. (1) din anexa privind normele metodologice de aplicare din data de 12.12.2013 la Ordinul nr. 1.512 din 12 decembrie 2013, recoltarea mostrelor biologice de la persoanele implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, în vederea determinării alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor psihoactive, din dispoziția organelor abilitate, se poate face în cadrul oricărei unități de asistență medicală autorizate sau în instituții medico-legale, de către personalul medical care are aviz valabil de liberă practica.

Ca atare, recurentul a susținut că, pentru a fi în prezența consimțământului prezumat, astfel cum este definit de art. 17 din actul normativ anterior menționat, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele două condiții:

1) să existe un eveniment sau împrejurări în legătura cu traficul rutier;

2) să existe dispoziția organelor abilitate.

Or, a învederat recurentul, în cauză, nu a existat un eveniment rutier (înțelegând prin aceasta un accident de circulație), cum nu a existat nicio împrejurare în legătură cu traficul rutier, câtă vreme, în calitate de conducător auto, a respectat semnalele polițistului, nefiindu-i reproșată încălcarea unei norme la regimul rutier, oprirea sa având loc în cadrul unui control de rutină efectuat de către un filtru de poliție. Din această perspectivă a considerat că, în cauză, nu se poate vorbi despre un consimțământ prezumat.

Concluzionând, recurentul A. a susținut că, nu este prevăzută de legea penala fapta conducătorului, fără a fi implicat în prealabil într-un eveniment rutier, de a refuza supunerea la recoltarea de mostre biologice, în situația în care nu a fost testat preliminar cu un mijloc tehnic certificat și nu i s-a solicitat consimțământul scris ori acesta nu a fost suplinit prin ordonanța procurorului supusă confirmării.

Prin încheierea din 10 mai 2023 pronunțate de Înalta Curte, secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 24/A din 16 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, apreciindu-se că, motivele susținute de recurent vizează neîntrunirea elementelor constitutive ale laturii obiective a infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa, prezentând aparența de sustenabilitate a cazului de casare indicat (art. 438 pct. 7 C. proc. pen..)

Față de motivele dezvoltate în cererea de recurs în casație, Înalta Curte a mai precizat că nu se includ în sfera cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. și a niciunui alt caz de casare dintre cele limitativ și expres prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., criticile în legătură cu desfășurarea urmăririi penale și nici motivele care presupun o analiză a conținutului mijloacelor de probă sau reaprecierea probelor, întrucât situația de fapt reținută de instanța de apel are caracter definitiv, pe calea recursului în casație verificarea hotărârii atacate realizându-se exclusiv în drept.

Examinând recursul în casație formulat de inculpatul A. prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. și în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., se notează că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În jurisprudența instanței supreme s-a reținut că "în esență, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune" (decizia nr. 250/RC din 14 octombrie 2014 și decizia nr. 98/RC din 19 martie 2019 ale ÎCCJ, secția Penală).

În temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reținute prin decizia recurată, corespund tiparului de incriminare a celor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situației de fapt reținute de instanța de apel.

În speță, instanța de apel, efectuând un examen propriu al materialului probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza de judecată a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta supusă analizei (refuzul de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen.) există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul A..

Conform art. 337 C. pen., refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Refuzul - element material al infracțiunii, are semnificația unui act comisiv, explicit, prin care conducătorul vehiculului aduce la cunoștința organului judiciar sau a celui medical îndreptățit să efectueze prelevarea de mostre biologice că nu dorește să fie supus acestui procedeu.

Comiterea faptei în discuție se grefează pe depistarea pe drumurile publice a unui conducător de vehicul și care prezintă condițiile prevăzute de lege pentru a i se putea cere prelevarea de mostre biologie necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive (C. pen., comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, ediția 3, pag. 1563).

Conducătorul vehiculului este un subiect activ general, putând fi orice persoană care exercită în fapt această calitate.

Cu privire la fapta dedusă judecății și analiza probatoriul din care rezultă săvârșirea acesteia, instanța de apel și-a însușit argumentele logico-juridice expuse de prima instanță.

Astfel, în cauză, starea de fapt valorificată prin decizia recurată, constă în esență, în aceea că, "În noaptea de 17.04.2019, în jurul orei 00:40, inculpatul A. a fost depistat de lucrători de poliție din cadrul secției de Poliție nr. 4 Pitești, în timp ce conducea autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, pe Calea x din mun. Pitești, județul Argeș.

În autoturism, alături de inculpat, lucrătorii de poliție l-au identificat și pe martorul B. și, întrucât aceștia prezentau un comportament nefiresc, asemănător persoanelor consumatoare de droguri, au procedat la efectuarea unui control al autovehiculului.

Cu acest prilej, în spațiul din cotiera centrală față lucrătorii de poliție au descoperit mai multe fragmente vegetal de culoare verde-oliv împachetate în o coală de hârtie.

La interogarea lucrătorilor de poliție în legătură cu natura și proveniența acestor fragmente vegetale, cei doi au menționat că aparțin inculpatului A. care le-a achiziționat de la o persoană necunoscută din mun. București în vederea consumului.

Având în vedere cele constatate lucrătorii de poliție l-au condus pe inculpat la Spitalul Județean de Urgență Pitești în vederea recoltării de probe biologice în stabilirii prezenței în sânge a unor substanțe psihoactive.

În prezența cadrelor medicale, dr. C., inculpatul a refuzat recoltarea de probe de sânge motivând faptul că îi este frică de ace.

Ulterior lucrătorii de poliție l-au condus pe inculpat la sediul secției de poliție unde, în prezența martorilor D. și E., acesta a refuzat din nou să dea curs solicitării organelor de poliție de a se supune recoltării de probe biologice invocând faptul că îi este frică de ace și că nu poate urina".

Din modul de descriere a faptelor prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie rezultă că există o corespondență între baza factuală și elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzute de art. 337 C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea.

Criticile recurentului au vizat, în esență, două aspecte. Pe de o parte, s-a invocat lipsa testării în prealabil cu un aparat omologat (drug test), pe de altă parte, s-a susținut nerespectarea dispozițiilor art. 190 alin. (8) C. proc. pen.., privind examinarea fizică a conducătorului auto aflat sub influența băuturilor alcoolice sau altor substanțe.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, la solicitarea polițistului rutier, conducătorii vehiculelor sunt obligați sa se supună testării aerului expirat și/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori consumului de substanțe stupefiante.

Din interpretarea prevederilor legale menționate, nu rezultă că recoltarea probelor biologice este condiționată de testarea preliminară a conducătorului auto depistat în trafic cu un aparat omologat (drug test sau etilotest). Deopotrivă, aceeași dispoziție normativă, prevede obligația conducătorului auto de a se supune recoltării mostrelor biologice/testării aerului expirat la solicitarea polițistului rutier, nefiind obligatorie emiterea unei ordonanțe de către organul de urmărire penală, în acest sens, sau o încheiere a judecătorului de drepturi și libertăți, dispuse în baza art. 190 C. proc. pen.., astfel cum a susținut recurentul inculpat.

Cu alte cuvinte, organul constatator are posibilitatea de a decide dacă va supune conducătorul auto oprit în trafic la testarea aerului expirat sau de a-i solicita direct acestuia să participe la recoltarea unor probe biologice.

Înalta Curte mai subliniază că infracțiunea prevăzută de art. 337 din C. pen. are o consumare instantanee, care se produce la momentul refuzului de recoltare sau al sustragerii de la aceasta, independent de testarea preliminară ce ar putea proba sau nu infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 din C. pen.

Cât privește dispozițiile art. 190 C. proc. pen.., care prevăd, printre altele, că organul de urmărire penală trebuie să solicite consimțământul scris al persoanei care urmează să fie examinată (în speță persoanei căreia urmează să i se preleveze probe biologice), iar în lipsa acestui consimțământ scris, organul de urmărire penală dispune prin ordonanță prelevarea probelor, Înalta Curte reține că acestea constituie norme generale, care în cazul conducerii sub influența băuturilor alcoolice sau altor substanțe, sunt completate de normele speciale, respectiv art. art. 17 alin. (1) si 2 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1512/2013, conform cărora consimțământul persoanei cu privire la recoltarea probelor biologice în vederea determinării prezenței alcoolemiei sau drogurilor în organism este prezumat. Confirmarea refuzului persoanei implicate în evenimentul rutier se face de polițistul rutier prin întocmirea procesului-verbal de constatare a infracțiunii (sau prin întocmirea ulterioară a unui proces-verbal de sesizare din oficiu).

În cauza de față, în procesul-verbal de depistare în trafic, întocmit de agentul de poliție s-a consemnat că organul de poliție a procedat la conducerea conducătorului auto la spital în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea consumului de stupefiante (având în vedere suspiciunea rezonabila privind săvârșirea unei infracțiuni rutiere rezultată din comportamentul dubios al conducătorului auto și de descoperirea în autoturism a unor fragmente vegetale - 4g canabis). Refuzul recoltării probelor a fost consemnat în cuprinsul aceluiași proces-verbal, motiv pentru care, susținerile recurentului privind nerespectarea prevederilor art. 190 C. proc. pen.., sunt nefondate.

Sintetizând, instanța de recurs în casație reține că starea de fapt reținută prin decizia recurată, diferă de cea prezentată de către recurent și demonstrează întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse hotărârii definitive, recurentul inculpat nu a evidențiat elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, fiind neîntemeiată solicitarea de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 24/A din 16 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 24/A din 16 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2023.