ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 87/F din 07 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 291 C. pen. raportat. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 92 C. pen., a fost fixat un termen de supraveghere de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., astfel:

- să se prezinte la Serviciul de probațiune Argeș, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune.

Pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Pitești sau Consiliului local Pitești.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. și art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului reținerea și arestul la domiciliu, de la data de 21.01.2020, până la data de 31.03.2020.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. și art. 208 alin. (5) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar sub puterea căreia s-a aflat inculpatul A. și a fost menținută măsura preventivă.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5.000 RON.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A. până la concurența sumei de 5.000 RON, prin Ordonanța din 29.01.2020.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești emis în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Totodată, s-a dispus clasarea cauzei față de numitul B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Sub aspectul situației de fapt, în actul de sesizare, s-a reținut că, inculpatul A., avocat definitiv în Baroul Argeș, în noaptea de 30.09.2019- 01.10.2019, în jurul orelor 01:00, în cadrul discuțiilor purtate prin convorbiri telefonice, mesaje scrise în cadrul aplicației WhatsApp și mesaje de tip SMS, i-a pretins în mod direct martorului B. suma de 2.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra membrilor completului de judecată din cadrul Curții de Apel Pitești care judeca apelul în dosarul penal nr. x/2019, cauză în care B. primise la instanța de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, promițându-i acestuia că îi va determina pe membrii completului de judecată să pronunțe o soluție favorabilă, de condamnare cu suspendare. Totodată, în considerarea discuțiilor anterioare, în ziua de 01.10.2019, în jurul orelor 19:00, inculpatul A. a primit de la martorul denunțător B. suma de 5.000 RON, ca parte din suma de 2.000 euro pretinsă anterior.

Astfel, la data de 10.10.2019, organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul I.P.J. Dâmbovița - Poliția orașului Găești s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen., constând în aceea că numitul B., condamnat într-un dosar penal de către Judecătoria Pitești, a purtat discuții telefonice cu avocatul A., din cadrul Baroului Argeș, discuții în care avocatul i-a pretins lui B. suma de 2.000 de euro, pentru ca acesta să primească o pedeapsă cu suspendare, întrucât "dosarul a picat la un anumit complet".

S-a arătat că, aceste aspecte au rezultat din discuțiile telefonice ale numitului B., interceptate în dosarul penal cu numărul x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești. Sesizarea din oficiu a organelor de cercetare penală a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești, sub nr. x/2019.

Prin ordonanța din 10.10.2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a dosarului anterior menționat în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, considerat organ competent pentru efectuarea urmăririi penale.

Prin ordonanța din 11.10.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a dosarului anterior menționat în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești.

Dosarul a fost înregistrat la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești la data de 04.11.2019, sub nr. x/2019.

Ulterior, la data de 22.11.2019, cu ocazia audierii în calitate de martor în dosarul penal nr. x/2019, numitul B. a sesizat organelor de urmărire penală (denunț implicit) faptul că după ce a avut discuțiile telefonice cu avocatul A., în ziua următoare, a mers la cabinetul avocatului și i-a oferit acestuia suma de 5.000 RON, ca parte din suma de 2.000 euro solicitată anterior de avocat, iar avocatul A. a primit suma respectivă și a pus-o într-un plic.

Instanța de fond a prezentat, în continuare, situația de fapt descrisă la Capitolul III din cuprinsul actului de sesizare referitoare la pretinderea sumei de 2.000 euro de către inculpatul A. și primirea sumei de 5.000 RON de către inculpatul A.

Situația de fapt reținută prin rechizitoriu a fost probată în faza de urmărire penală pe baza următoarelor mijloace de probă: vol. I privind Dosarul nr. x/2019; înscrisuri, în copie, Dosar nr. x/2019, înaintate de Curtea de Apel Pitești; declarații martor B.; raport de constatare criminalistică privind detecția comportamentului simulat; declarații martor C.; declarație martor D.; declarații martor E.; declarații martor F.; declarații inculpat A.; vol. II: proces-verbal de redare convorbiri telefonice din data de 15.01.2020; proces-verbal de redare convorbiri telefonice în limba rromani din 31.01.2022; proces-verbal de redare convorbiri telefonice din 03.02.2020; proces-verbal de ridicare și punere la dispoziție telefon mobil aparținând lui B. și planșă foto anexă; procese-verbale de percheziție informatică telefon mobil B.; vol. III: proces-verbal de percheziție domiciliară la locuința inculpatului A. și planșă foto; proces-verbal de percheziție domiciliară la sediul cabinetului de avocat al inculpatului A. și planșă foto; proces-verbal de percheziție auto și planșă foto; procese-verbale de percheziție informatică telefoane mobile inculpat A.; adresă și înscrisuri aferente privind persoanele care l-au vizitat pe B., înaintate de Penitenciarul Mioveni; proces-verbal de verificare a listingurilor postului telefonic utilizate de inculpatul A.,; vol. IV: proces-verbal de verificare a înscrisurilor ridicate la percheziția domiciliară; copie contract de asistență juridică pentru B.; copie agendă personală inculpat A.; copie Registru de încasări și plăți avocat A.; copie chitanțe fiscale avocat A.;

S-a mai arătat în rechizitoriu, că prin ordonanța din 22.11.2019, s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în legătură cu primirea sumei 5.000 de RON de către A. și cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în legătură cu darea sumei de 5.000 RON de către numitul B.

Astfel, s-a reținut că, potrivit probatoriului administrat la dosar rezultă cu certitudine că, la data de 01.10.2019, martorul B. a remis inculpatului A., iar inculpatul a primit, suma de 5.000 RON. Suma a fost remisă în contextul în care inculpatul A. a promis martorului B. că îi va determina pe membrii completului de judecată din cadrul Curții de Apel Pitești, asupra căruia inculpatul a lăsat să se creadă că are influență, să pronunțe o soluție favorabilă de condamnare cu suspendare cu privire la un apel formulat de B. în dosarul penal nr. x/2019 în care B. primise la instanța de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare.

S-a mai reținut de către procuror că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 însă, potrivit dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. pen., făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

Denunțul a fost formulat de B. cu ocazia audierii din data de 22.11.2019, înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pe o altă cale cu privire la această faptă. Sesizarea din oficiu a organelor de cercetare penală din cadrul I.P.J. Dâmbovița - Poliția orașului Găești a vizat doar pretinderea sumei de 2.000 euro de către avocatul A., fără a exista vreun indiciu cu privire la darea sau primirea unei sume de bani în scopul traficării influenței.

În consecință, prin rechizitoriu, s-a dispus clasarea cauzei față de numitul B., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.

Ulterior sesizării instanței cu rechizitoriul, măsura preventivă a arestului la domiciliu, dispusă față de inculpat în faza de urmărire penală, a fost înlocuită cu măsura controlului judiciar, fiindu-i impuse acestuia restricții menite să asigure buna desfășurare a procesului pendinte, precum deplasarea sa pe o anumită rază teritorială și interdicția de a lua legătura cu martorii propuși spre audiere.

Prin încheierea din 05.06.2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/2020 au fost respinse, ca nefondate, cererile și excepțiile invocate de inculpatul A., instanța constatând că a fost legal sesizată prin rechizitoriu.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii B., F., E., G., H., și inculpatul A., au fost solicitate înregistrările video din stația I., nr. 184, a fost respinsă proba cu expertiză criminalistică solicitată de apărare, cu obiectivele arătate în scris, pentru considerentele menționate în încheierea de ședință din 23.04.2021 .

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, Curtea de Apel Pitești a reținut următoarele:

Potrivit art. 291 C. pen., pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării*), iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, elementul material se poate realiza prin mai multe modalități alternative, și anume: pretinderea, primirea sau acceptarea de promisiuni, pentru realizarea acestuia fiind necesară îndeplinirea unor cerințe esențiale: fapta să aibă ca obiect bani sau alte foloase patrimoniale sau nepatrimoniale; făptuitorul să aibă o influență reală sau să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului public; făptuitorul să promită că îl va determina pe funcționarul public să îndeplinească un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, chiar dacă această promisiune nu este îndeplinită ulterior ori actul nu este efectuat; fapta să fie săvârșită înainte sau concomitent cu îndeplinirea actului ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului asupra căruia este traficată influența.

Existența infracțiunii de trafic de influență nu presupune o influență reală a inculpatului asupra unui funcționar, pentru a-l determina pe acesta din urmă să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, însă este necesar ca influența pe care lasă să se creadă că o are făptuitorul să privească un funcționar determinat sau indicat generic de natura influenței ce urmează să fie exercitată, care are atribuții în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit bani ori alte foloase.

În consecință, trebuie să existe legătură de cauzalitate între primirea foloaselor respective și promisiunea exercitării influenței, pretinse sau reale. În cazul în care primirea de bunuri se face anterior solicitării intervenției, fără legătură cu intervenția solicitată, conduita celui acuzat, indiferent cât de imorală ar fi, nu se înscrie în sfera obiectivă a infracțiunii de trafic de influență.

Infracțiunea de trafic de influență se consumă prin săvârșirea oricăreia dintre acțiunile tipice prevăzute alternativ în norma de incriminare (primirea ori pretinderea de bani ori de alte foloase sau acceptarea de promisiuni, de daruri, săvârșite de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Deși nu are relevanță dacă pretinderea folosului a fost satisfăcută, nici dacă acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmată de prestarea acestora, Curtea a arătat că pentru existența ilicitului penal este necesar să se probeze, din punct de vedere al laturii obiective: 1. actul pe care inculpatul urma să îl determine prin influența sa; 2. primirea sau acceptarea de foloase în legătură cu exercitarea influenței; 3. legătura dintre exercitarea influenței pretinse sau reale și pretinderea/primirea/acceptarea bunurilor.

Astfel, s-a menționat că, din punct de vedere al laturii subiective, trebuie probate elementele de fapt care conduc la concluzia că persoana acuzată a urmărit primirea de foloase având sau lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru ca acesta să își exercite într-un anumit mod atribuțiile de serviciu.

Făcând trimitere la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (Decizia penală nr. 376/2013), Curtea a arătat că, nu este relevant dacă intervenția s-a produs sau nu, dacă a fost sau nu reală, însă pentru existența laturii obiective a traficului de influență este necesar ca probele să indice influența pe care inculpatul o avea sau lăsa să se creadă că o avea asupra unui funcționar și care este actul care intră în atribuțiile de serviciu ale unui funcționar pe care inculpatul urma să îl determine să facă ori să nu facă, iar din punct de vedere al laturii subiective, elementele de fapt care duc la concluzia că persoana acuzată a urmărit primirea de foloase, lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru ca acesta să își exercite într-un anumit mod atribuțiile de serviciu. Invocarea influenței, direct sau indirect, trebuie să fie determinantă pentru primirea foloaselor.

Totodată, s-a precizat că, atunci când influența nu este reală, trebuie să fie posibilă și credibilă, și nu irealizabilă sau absurdă, imposibil de a exista și de a avea efect. Persoana cumpărătorului de influență trebuie să aibă un interes real - indiferent dacă este legitim sau nelegitim - în legătură cu acel act al funcționarului (M. Udroiu, Drept penal. Partea specială, Ed. A IV-a, Ed. C.H.Beck, 2017, pag. 481).

Sub aspectul situației de fapt, în urma examinării materialului probator, instanța de fond a reținut că, inculpatul A., în calitate de avocat al denunțătorului B., l-a contactat inițial prin apel telefonic pe clientul său în noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, în jurul orelor 01:00 și, în cadrul discuțiilor purtate, i-a cerut suma de 2.000 euro, promițându-i că va interveni la completul de judecată din cadrul Curții de Apel Pitești pentru a-i obține o soluție favorabilă, de condamnare cu suspendare, în dosarul în care B. primise la instanța de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, lăsând să se creadă că are influență asupra membrilor completului de judecată. Discuțiile din noaptea respectivă au fost purtate prin convorbiri telefonice, mesaje scrise în cadrul aplicației WhatsApp și mesaje de tip SMS.

Convorbirile telefonice purtate pe numărul de telefon x, utilizat de martorul B., au fost legal interceptate și înregistrate în cadrul dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. x/31.07.2019, emis de Judecătoria Găești.

În cadrul convorbirilor telefonice, inculpatul A. și martorul B. au purtat următoarele discuții: A.: Fii atent ce-ți spun . . . . . . . . . .și înțelegi printre rânduri. B.: Da. A.: Sunt la I.. Vino cu două mii de Euro și scapi de pușcărie. B.: Eu? A.: Poți să faci asta sau nu ? B.: Da! A.: Păi zi! că acum că ... am vorbit și ... B.: Din ăia 2 ani jumate! A.: Omule iți dă cu sus ... cu suspendare să nu crezi că ... B.: Stai un pic acuma. Hai că vin acuma. A.: Păi spune-mi că ... B.: Deci la ora asta nu am banii. Mâine dacă e, fac rost. A.: Am înțeles. Păi discuția era în seara asta. B.: Deci dacă vreți acuma vin să vorbesc cu dumneavoastră, dar ... A.: Păi nu, n-are sens, că dacă n-ai ăsta nu pot să . . . . . . . . . .nici eu nu pot să spun mai departe că ... B.: Era garantat sută la sută ? A.: Da. Era garantat, deci nu . . . . . . . . . ., cu suspendare, deci să nu crezi că scapi basma curată . . . . . . . . . .A.: Deci și bă ... încă o dată, oferta e în seara asta. B.: Haide-ți că sun acum. A.: C-am vorbit și a picat la un complet . . . . . . . . . .Hai! că să nu mai discutăm că nu îmi place să . . . . . . . . . . . .

Deși, potrivit declarației martorului B., discuțiile purtate prin mesaje scrise în aplicația WhatsApp au fost în mare parte șterse imediat de către avocatul A., martorul a capturat o imagine a ecranului telefonului (tip screenshot), conținând următoarea discuție: B.: Vorbiți cu ei mâine se rezolva va rog din suflet și aveți și dumneavoastră 500 de euro. A.: Sună-mă mâine dimineață. Cu 2500 cash. După ora 10. Când se trezesc. Dacă nu ai banii spune-mi din timp. Să nu mă mai în situația în care m-ai pus la notar. La notar că la notar dar aici nu mă joc ... (...) A.: Ai grijă că telefonul îți este ascultat. Dar convorbirea cu avocatul nu poate fi folosită ca mijloc de Probațiune. Este protejată de lege.

De asemenea, un mesaj de tip SMS, păstrat sub forma unei fotografii a ecranului telefonului, relevă că avocatul spune următoarele: A.: Oferta a fost făcută. Acum așteptăm la Mila Domnului! Ceea ce nu îmi place. Pentru că mie nu îmi place să pierd.

Aceste mesaje fotografiate au fost prezentate organelor de urmărire penală de către martorul B., fiind evidențiate și de percheziția informatică efectuată asupra telefonului mobil pe care martorul l-a pus la dispoziția organelor judiciare, având pe spate inscripțiile "J." și "K.", cu seria x .

Potrivit procesului-verbal de percheziție informatică, instanța de fond a reținut că, în agenda telefonului martorului B. figura numele Avocat Ilie, cu numărul de telefon +4x, de la care au fost primite apelurile și purtate conversațiile cu inculpatul, în noaptea de 30.09.2019/01.10.2019, mai sus-redate.

Totodată, din cuprinsul aceluiași proces-verbal de percheziție, instanța de fond a mai observat că cele două imagini tip fotografie au fost efectuate în data de 01.10.2019, ora 02:02:53 (captură a ecranului telefonului, asupra aplicației de masaje instant WhatsApp) și în data de 01.10.2019, ora 01:16:27 (captură a ecranului telefonului, asupra aplicației de mesaje SMS). Acest număr de telefon, +4x, cu care B. a purtat discuțiile respective, figurează pe pagina de internet a Baroului Argeș ca aparținând avocatului definitiv A., astfel cum rezultă din verificările efectuate și din celelalte acte efectuate în cauză.

Așa cum s-a arătat, inculpatul a negat că a purtat respectivele conversații cu martorul denunțător, iar prin cererea de probatoriu depusă la data de 25.03.2021 a solicitat expertizarea înregistrărilor depuse în sprijinul acuzațiilor ce i-au fost aduse de către INEC București, pentru a fi identificate mijloacele tehnice (echipamente și suporți cu care au fost efectuate înregistrările audio), a se stabili dacă suporții tehnici pe care sunt imprimate înregistrările sunt originali și dacă înregistrările sunt autentice, dacă asupra înregistrărilor s-a intervenit prin ștergere, inserare sau alte elemente de montaj audio, să se determine dacă vocile înregistrate și identificate de organele de urmărire penală aparțin inculpatului, să se stabilească dacă, raportat la caracteristicile vocii sale și la mijloacele tehnice folosite, dacă aceasta ar fi putut fi prelucrată cu softuri audio speciale, să se stabilească dacă conținutul convorbirilor interceptate este redat în mod fidel, care este marja de eroare a metodei folosite pentru expertizare și fundamentul științific al acesteia.

Inculpatul, în susținerea cererii, a arătat că ar fi radical schimbate caracteristicile vocii sale în cadrul discuțiilor din noaptea de 30.09/01.10.2019, față de cele ale vocii sale din ziua de 30.09.2019, respectiv din seara de 01.10.2019, vocea fiind mult mai groasă, iar vorbirea incoerentă .

Așadar, instanța de fond a dispus audierea în ședință publică a respectivelor înregistrări și, constatând că acestea nu conțin erori în activitatea de redare a conținutului convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate (nu există neconcordanțe evidente între semnalele acustice stocate pe suportul optic cu ocazia interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice și semnele ortografice, ortoepice și de punctuație menționate în procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate și înregistrărilor, nu au fost identificate situații de inversare a conlocuitorilor ale căror convorbiri telefonice au fost redate), că procesele-verbale de redare a respectivelor convorbiri nu conțin expresii, sintagme sau semne care să fi fost trecute de către lucrătorul care a ascultat convorbirile, rezultat al propriei interpretări a acestuia, a apreciat că nu există nicio suspiciune cu privire la autenticitatea înregistrărilor audio contestate. Nu au fost evidențiate semne de alterare, distorsionare, modificare, inserare de voci, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere, adăugiri, ștersături, pe suportul de memorie externă, interceptarea convorbirilor dintre inculpat și martorul B. a fost efectuată în baza mandatului emis de judecător, iar transcrierea s-a făcut la scurt timp după înregistrare .

Prima instanță a observat faptul că inculpatul a avut, cu ocazia convorbirii purtate în noaptea de 30.09 - 01.20.2019, vocea mai groasă, iar vorbirea incoerentă, se explică prin aceea că anterior consumase alcool în cantități considerabile - după cum el însuși a declarat -, iar acest aspect reiese și din declarațiile martorului B. ("confirm faptul că, așa cum am relatat și astăzi, mi-am dat seama că dl avocat A. era în stare de ebrietate și se înțelegea foarte bine că era beat, din felul în care vorbea" .

Prin urmare, prima instanță a constatat că, este de necontestat că inculpatul s-a aflat în noaptea respectivă sub influența alcoolului, însă din modul cum au decurs discuțiile telefonice și scrise purtate de acesta cu martorul B. rezultă că pretinderea sumei de bani a fost fermă și conștientă, fiind făcută cu scopul de traficare a influenței. Conștientizarea de către inculpat a caracterului infracțional al pretinderii sumei de bani rezultă și din modul cum acesta îi atrage atenția lui B. prin mesajul scris în aplicația WhatsApp și anume: "Ai grijă că telefonul îți este ascultat. Dar convorbirea cu avocatul nu poate fi folosită ca mijloc de Probațiune. Este protejată de lege".

În ceea ce-l privește pe denunțător, instanța de fond a arătat că, acesta a avut, într-adevăr, temerea că ar putea fi "o măgărie" și că domnul avocat urmărește să păstreze banii pentru sine (motiv pentru care s-a protejat, efectuând fotografiile tip screenshot ce conțin mesajele incriminatoare - "așa cum am declarat anterior, eu am crezut că este o manevră ca să îmi ia banii inculpatul, pentru că mi-am dat seama din discuția telefonică de faptul că acesta era băut. Am putut să îmi dau seama din vocea domnului avocat și din felul în care acesta vorbea că anterior consumase alcool, mai ales că mi-a cerut la telefon să-i aduc când vin la întâlnire la stația L. și două sticle cu whisky, dar a dat curs solicitării, încercând să facă rapid rost de suma de bani pretinsă și apelându-și, în acest scop, rudele și cunoscuții ("Atunci, în seara aia și a doua zi, eu m-am gândit că dl avocat îi va da banii completului de judecată, altfel nu mă străduiam să fac rost, întrucât nu sunt nici eu bogat și nu dispun de suma aceasta".

În acest sens, au fost avute în vedere convorbirile telefonice care au avut loc între martorul B. și martorul D., convorbiri în care primul îi relatează secundului despre discuțiile cu avocatul: B.: Mă vărule să înnebunesc, m-a sunat avocatul să mă duc repede până la L. că îmi dă cu suspendare. D.: Mă ce dracu! Ești nebun? B.: Să moară tatăl meu, acum un minut! D.: E!B.: "Vino acum în L. dacă ai banii, în două trei zile 2000 euro răspunde cineva că îți dă cu suspendare!" D.: Foarte bine! B.: trebuie să mă duc până în oraș acum! D.: Ce cauți în oraș acum? B.: Mi-a spus să mă duc să vorbesc cu el ! Să mă duc ... Să văd ce fac și plec în oraș ...".

De asemenea, prima instanța a apreciat relevantă și convorbirea purtată între B. și D. în dimineața zilei de 01.0.2019, în care cel din urmă îi atrage atenția lui B. să nu discute cu alte persoane despre ceea ce a stabilit cu avocatul, că poate fi "dat în primire" și că astfel "și-a închis toate drumurile". Discuțiile purtate de cei doi relevă, în opinia instanței de fond, eforturile disperate făcute de B., pentru a procura suma de bani cerută de avocatul său, în scopul obținerii soluției favorabile: B.: Hai, mă! Lasă-mă în pace că sunt nervos! D.: Ă! B.: Să mor dacă știu vărule, zic să merg la ăsta la ... cum dracu .., unde ai spus tu la Borlești! Mi-e că sunt dator la el și zice: "Nu-ți mai dau că ți-am dat pe ailalții" D.: Păi tu ce mai ai la el, nepoate? B.: Păi, nu mai am două mii de euro, de demult, de un an! Vorbisem cu ăsta a lu M. și i-am zis că mă duc să o las la el. D.: Du-te! B.: Avocatul mă așteptă în 40 de minute. D.: Care, N. ?B.: Avocatul! (a se vedea și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, dosar de urm. penală).

Prima instanță a mai reținut că, inculpatul a persistat în rezoluția sa infracțională și, în ziua următoare, de 01.10.2019 (când nu se mai afla sub influența alcoolului) a primit de la denunțător suma de 5000 RON, ca fiind o parte din banii pe care urma să îi dea la completul de judecată, în schimbul unei soluții de suspendare a executării pedepsei închisorii (în acest sens, a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate după ora 19, conținând următoarele discuții: B.: Să trăiți! A.: Salut! Ce să faci ?B.: Vream să vă (neinteligibil) am puțină treabă. A.: Ă! Unde ești?B.: Pe la Bascov. A.: Bine, înainte ...B.: Trebuie să mă duc până acasă și să mă întorc înapoi. A.: Bine, să iei încheierea aia, da ! B.: Da ! Vin pregătit, nu? A.: Cum ? B.: Să vin pregătit? A.: Da! Vino!"

Așadar, instanța de fond a reținut că inculpatul a primit suma de bani la care s-a referit martorul, cu ocazia audierii sale de procuror .

Totodată, s-a arătat că primirea celor 5.000 RON nu este contestată, însă acuzatul susține că i-au fost dați de denunțător spre păstrare, întrucât acesta din urmă, fiind jucător împătimit de barbut, s-a gândit că i-ar putea pierde la joc .

Această apărare a inculpatului a fost însă contrazisă vehement de martor, cum și de celelalte probe la care s-a făcut referire, din care rezultă fără urmă de îndoială că martorul nu dispunea de banii respectivi și că i-a procurat apelând la rude.

Deși apărarea pretinde că martorul a declarat împotriva avocatului său, supărat fiind că a fost consiliat să recunoască faptele și că a ajuns astfel la închisoare, din întreaga depoziție a martorului, dată în ședință publică, prima instanță a reținut că, departe de a se manifesta vindicativ, martorul regretă mai degrabă cele întâmplate ("În final, menționez că îmi pare rău, nu am crezut că o să ajung aici și cred eu că și domnului avocat îi pare rău, era beat atunci când mi-a cerut banii".

Astfel, prima instanță a apreciat că scopul pentru care banii au fost înmânați inculpatului transpare cu claritate și din discuția pe care acesta a purtat-o ulterior pronunțării deciziei Curții de Apel Pitești, denunțătorul cerându-i explicații avocatului său, pentru faptul că tocmai cei cărora le-au fost destinați banii l-au "bubuit" (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de 03.10.2019,; B.: Da cum domnu avocat se poate așa ceva, cum dracului! A.: păi mă ... și eu sunt la fel de uimit ca ... la fel ca tine B.: Da! Ce dracu mai ... A.: Hai du-te la ... că ne întâlnim la IPJ acolo. B.: Ce dracului! Tocmai ăia care credeam că nu ne fac nimic, ăia ne-au făcut de ne-au bubuit"). În continuare, B. îi cere inculpatului pe un ton imperativ să îi restituie banii:

"Ăăăă ... să-i ... îmi aduci 25 de milioane acolo și să-i dai ... lu frati-miu".

S-a reținut că martorul C., văr al denunțătorului B., a declarat în faza de urmărire penală că, înainte de a fi B. condamnat, "am primit un telefon de la acesta și mi-a zis să-l duc cu mașina în oraș, că trebuie să dea bani la avocat. L-am luat pe B. de acasă și am mers împreună în Pitești, în Piața Ceair. În mașină, înainte de a ne întâlni cu avocatul, B. nu mi-a spus de ce vrea să dea banii, însă știam că are dosarul respectiv la Curtea de Apel. (...) B. i-a zis avocatului să-l ajute să îl scoată din treaba asta, iar avocatul i-a răspuns că o să facă tot posibilul să-l scape. (...) Am auzit despre acel avocat că este un avocat bun și face tot posibilul să-l scoată, înseamnă că are intrare la procurori sau judecători".

Astfel, s-a arătat că martorul D. a confirmat faptul că vărul său, B., i-a telefonat noaptea târziu, după discuția pe care o avusese cu avocatul său, în care acesta din urmă i-a spus lui B. că "se află la un restaurant cu niște colegi de-ai lui și că a vorbit despre acesta că poate să obțină o condamnare cu suspendare în dosarul în care era condamnat cu executare, însă pentru acest lucru trebuie să-i dea avocatului suma de 2500 euro sau suma de 250.000.000 RON vechi, această sumă fiindu-i necesară pentru a o înmâna procurorului sau președintelui de instanță care judeca dosarul. La acel moment, m-am bucurat, întrucât B. era fericit că nu mai face pușcărie în dosarul în care a fost condamnat cu executare (...) Precizez faptul că în dimineața zilei în care am vorbit cu B. la telefon, acesta m-a întrebat dacă pot să-l duc în oraș pentru a ridica banii, în vederea înmânării acestora avocatului Ilie, spunând totodată că i-a trimis fratele acestuia din Germania suma de 5.000 RON. Nu știu cu cine s-a dus B. în oraș să ia banii trimiși de fratele acestuia, însă după ce acesta s-a întors acasă am vorbit cu B. la telefon și mi-a spus că a rezolvat problema, în sensul că a luat banii trimiși de fratele lui și i-a dus avocatului. Totodată, mi-a spus că îi mai trebuie și restul de bani pentru a rezolva totul, B. spunându-mi că pentru restul urmează să se împrumute".

S-a mai reținut că martorul F., fratele denunțătorului, a susținut că A. a fost și avocatul său, iar când a fost angajat ca avocat i-a spus că "dacă îi obține fratelui meu, B., o condamnare cu suspendare, o să-i dăm 1.000 de euro, după ce o să vedem condamnarea cu suspendare. (...) Înainte de a fi arestat fratele meu B., acesta mi-a spus că i-a dat avocatului A. suma de 5000 RON pentru a obține suspendarea sau pentru a se împăca cu partea vătămată, nu știu exact. În ziua în care a venit poliția să-l ia la arest, B. mi-a spus să merg la avocat să iau banii pe care îi dăduse, spunând că mai bine merge și execută pedeapsa, întrucât deja făcuse 9 luni de arest la domiciliu. Inițial am discutat la telefon cu fratele meu și acesta mi-a spus că a fost arestat 30 de zile. Atunci m-am dus, am luat haine și mâncare și m-am dus la Poliția Bascov, unde m-am întâlnit cu B.. Acolo, la Poliția Bascov, fratele meu mi-a spus să merg la avocat să iau banii. (...) Precizez că avocatul a restituit toți banii, în afară de 4 milioane RON vechi, pe care i-a oprit ca onorariu"

Instanța de fond a mai arătat că martorul F., aflat și el în penitenciar, a fost audiat în ședință publică prin videoconferință. Acesta și-a menținut declarația dată anterior și a relatat că banii i-au fost dați domnului avocat A. "nu ca să-i dăm la judecător, ci pentru a-i da părților vătămate din dosarele noastre de furt. Declar că noi suntem hoți, dar dacă eram infractori și influențam judecătorul, nu mai eram la pușcărie. Fratele meu joacă barbut, aparate. Și eu i-am dat domnului avocat bani de la fratele meu, personal, pentru că fratele meu B. nu putea să părăsească controlul judiciar, banii fiindu-i dați domnului avocat pentru a le despăgubi pe părțile vătămate. Eu mă ocup cu furturi din auto, dar nu și cu trafic de influență, pentru că știu că așa ceva este infracțiune". În cuprinsul aceleiași declarații, martorul susține că își menține în totalitate declarația dată în cursul urmăririi penale și că fratele său, care juca barbut, "i-a dat bani domnului avocat ca să-i țină, pentru că noi suntem infractori de furturi și dacă fratele meu juca banii la barbut nu mai avea cu ce să plătească despăgubiri persoanelor vătămate".

Întrebat fiind de apărare dacă, după ce a fost arestat, fratele său era supărat că a urmat sfaturile avocatului său și a recunoscut faptele, martorul a afirmat:

"Nu, pentru că el și-a asumat atunci când a făcut o infracțiune când era sub control judiciar. Știa că o să meargă la arest. Eu chiar am vorbit cu dl avocat A. și l-am întrebat "D-le avocat, se poate ca fratele meu să ia cu suspendare?" iar dânsul mi-a spus "Eu nu pot să garantez nimic, dacă urmează procedura pe C. pen. și ia o pedeapsă sub 3 ani, ar trebui să ia o suspendare. Dar eu nu pot să garantez cu absolut nimic".

Prima instanță a reținut că, deși aparent sunt contradictorii cele două declarații date de martor, rezultă cu claritate din conținutul acestora faptul că martorul menține cele relatate în faza de urmărire penală, că fratele său i-a dat suma de 5000 RON domnului avocat înainte de pronunțarea deciziei curții de apel, iar nu după finalizarea procesului, că ulterior rămânerii definitive a hotărârii prin care B. a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare, acesta i-a cerut să ia înapoi banii de la inculpat, că inculpatul i-a înmânat martorului banii în ziua în care B. a fost arestat, la Arestul IPJ Argeș ("Înainte de a mă întâlni cu domnul avocat, eu l-am sunat pe acesta și dânsul mi-a zis să ne întâlnim în spate la arest, ca domnul avocat să intre și să-l liniștească pe fratele meu, care tocmai primise o pedeapsă cu executare".

Concluzionând, instanța de fond a reținut că, faptele imputate au fost pe deplin dovedite, acestea au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege (intenția directă), astfel încât în cauză sunt îndeplinite exigențele art. 396 alin. (2) C. proc. pen., pentru pronunțarea condamnării acestuia.

La individualizarea judiciară a sancțiunii, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, calitatea inculpatului, respectiv avocat al denunțătorului B., vârsta acestuia, nivelul de educație, situația familială și conduita avută anterior săvârșirii faptei, precum și pe cea din timpul procesului penal.

Totodată, prima instanță ținând seama de faptul că, deși inculpatul a negat acuzațiile formulate împotriva sa, prin atitudinea manifestată ulterior comiterii faptei, acesta a demonstrat că a înțeles pe deplin gravitatea acesteia, este căsătorit, are un copil minor în întreținere, nu este cunoscut cu antecedente penale, se bucură de aprecierea colegilor, motiv pentru care l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele în exercitarea profesiei de avocat, acestuia i-au fost aplicate pedepse accesorii și complementare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și inculpatul A.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Pitești a solicitat admiterea apelului penal formulat, desființarea în parte a sentinței apelate, majorarea cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului A. și executarea acesteia în regim privativ de libertate.

În motivarea apelului formulat, s-a arătat că, hotărârea atacată este netemeinică, în condițiile în care instanța de fond a procedat la aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, modalitatea de executare fiind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în accepțiunea Parchetului impunându-se atât majorarea cuantumului pedepsei, cât și schimbarea modalității de executare a acesteia.

Apelantul a făcut referire la dispozițiile art. 74 C. pen. cu privire la criteriile generale de individualizare a pedepsei, apreciind că, raportat la natura infracțiunii deduse judecății, la circumstanțele concrete ale faptei, la calitatea inculpatului și la săvârșirea infracțiunii în legătură cu actul de justiție, se impune majorarea pedepsei și schimbarea modalității de executare.

A subliniat, de asemenea, rezultatul produs și afectarea, în mod clar, a percepției justițiabililor cu privire la modalitatea în care se înfăptuiește actul de justiție ori cu privire la posibilitatea existenței unor acte de corupere a membrilor completului de judecată.

Totodată, a solicitat să se țină cont de atitudinea inculpatului prezentată cu prilejul audierilor, de contradicțiile existente între declarațiile acestuia, precum și de mobilul acestuia, care este atât imoral, cât și ilegal.

În măsura în care se apreciază că modalitatea de executare stabilită de instanța de fond este justă s-a apreciat că se impune majorarea acesteia la limita impusă de art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. și, implicit, aplicarea în mod corelativ a dispozițiilor art. 92 alin. (1) C. pen. privind majorarea termenului de supraveghere.

Inculpatul A. a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate, achitarea sa pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, ridicarea sechestrului asigurator și restituirea telefonului mobil, ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din 21.01.2020.

Totodată, cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat încetarea măsurii asigurătorii a sechestrului, având în vedere că, de la data menținerii măsurii (07.09.2021) și până în prezent, a trecut mai mult de 1 an, fără ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie verificată de către instanța de judecată, în raport cu prevederile art. 2502 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel, în esență, inculpatul A., făcând trimitere la probatoriul administrat în ambele faze procesuale, a susținut că acesta nu demonstrează existența unei acțiuni de traficare a influenței în sensul creării aparenței că are influență asupra completului de judecată din cadrul Curții de Apel Pitești care judeca apelul formulat de numitul B. în Dosarul nr. x/2019 și, deopotrivă, că ar fi promis acestuia din urmă că îi va determina pe membrii completului de judecată să pronunțe o soluție de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În acest sens, a subliniat că, în urma discuției telefonice purtate cu avocatul său în noaptea respectivă, martorul B. nu a avut niciun moment convingerea că, în schimbul sumei de 2.000 euro, poate obține o pedeapsă cu suspendare, în realitate acesta, crezând că este o "măgărie", "o înșelătorie".

Prin urmare, s-a arătat că, în condițiile în care, prin acțiunea exercitată de inculpat, de a cere o sumă de bani și de a primi de la denunțător suma de 5.000 RON, fără ca inculpatul să-i promită că va efectua demersuri efective față de membrii completului de judecată, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de trafic de influență pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de către instanța de fond.

În subsidiar, în măsura în care instanța de apel va aprecia că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul a solicitat menținerea pedepsei principale aplicate de către instanța de fond, modalitatea de executare a acesteia și durata termenului de încercare, solicitând, însă, înlăturarea pedepselor complementare și accesorii constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat pe o perioadă de 2 ani ori reducerea cuantumului acestora la 1 an.

Referitor la măsura sechestrului asigurător, apelantul - inculpat a solicitat ridicarea sechestrului instituit asupra imobilului apartament, proprietatea inculpatului, având în vedere că, suma de 5.000 RON a fost restituită integral numitului B., anterior formulării denunțului, lipsind așadar, temeiul unei eventuale confiscări speciale a sumei de 5.000 RON de la inculpat.

Totodată, s-a arătat că, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de restituire a telefonului mobil, ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din 21.01.2020, bunul mobil anterior menționat nefiind supus confiscării speciale.

Desfășurarea cercetării judecătorești în apel

În cel de al doilea grad de jurisdicție, la termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2021, Înalta Curte, a constatat că, în raport de ultima menținere a măsurii preventive dispusă față de apelantul intimat inculpat A., ce a avut loc la data de 07 septembrie 2021, măsura preventivă a controlului judiciar luată față de acesta a încetat de drept la data de 6 noiembrie 2021.

În exercitarea prerogativelor prevăzute de art. 100 alin. (2) - (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis, în parte, prin încheierea din 20 ianuarie 2022, cererea de probatorii formulată de apelantul - intimat - inculpat A. de reaudiere a martorului denunțător B. și audiere a martorilor C. și D. și a respins solicitarea inculpatului de audiere, în cadrul probei testimoniale, a numitului O. și de reaudiere a martorilor F. și E.

De asemenea, a respins proba cu înscrisuri constând în efectuarea de adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești și I.G.P.R. - Direcția de Operațiuni Speciale - Serviciul Teritorial Dâmbovița în vederea înaintării la dosarul cauzei a suportului optic original menționat în cuprinsul cererii de probatorii.

Totodată, în considerarea dispozițiilor art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., a respins solicitarea apărării privind efectuarea unei expertize criminalistice asupra suportului optic solicitat.

La interpelarea Înaltei Curți, apelantul intimat inculpat A. a arătat că dorește să fie audiat în cauză, după administrarea probatoriului.

Proba testimonială încuviințată a fost administrată la termenul din data de 14 aprilie 2022, când au fost audiați martorii B., C. și D.

Prin încheierea de ședință din data de 26 mai 2022, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală formulată de apelantul inculpat A., prin apărător ales, respectiv: să se stabilească dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 291 alin. (2) din C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri ce au făcut obiectul traficului de influență, remise și restituite înainte de denunțarea faptei organelor de urmărire penală, sunt supuse confiscării speciale de la cel care le-a primit (traficantul de influență) sau de la persoana la care se regăsesc (cumpărătorul de influență), chiar dacă aceasta din urmă beneficiază de o cauză de nepedepsire?.

Prin aceeași încheiere, având în vedere cererea formulată de inculpatul A., prin apărător ales, privind constatarea nulității absolute a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice, a comunicărilor și conversațiilor realizate în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești și folosite în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, precum și a tuturor proceselor-verbale de consemnare a rezultatelor activităților de supraveghere tehnică, Înalta Curte, din oficiu, a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești pentru a se comunica dacă activitățile desfășurate în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. x/31.07.2019 emis de Judecătoria Găești, în dosarul x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, au fost puse în executare de procuror sau de organul de cercetare penală delegat și cărei instituții îi aparțin echipamentul tehnic cu care a fost efectuată supravegherea tehnică, precum și dispozitivele și programele de calculator utilizate la crearea fișierelor audio, relațiile solicitate fiind de natură a clarifica care au fost organele ce au pus în executare mandatul de supraveghere tehnică emis în prezenta cauză, prorogând pronunțarea asupra cererii formulate de inculpat, după primirea relațiilor solicitate de la unitatea de parchet anterior menționată.

Prin adresa din 13.07.2022, unitatea de parchet a comunicat faptul că activitățile desfășurate în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. x din 31.07.2019 emis de Judecătoria Găești în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești au fost puse în executare de organele de cercetare penală din cadrul Poliției Orașului Găești, supravegherea tehnică fiind efectuată de Serviciul de Operațiuni Speciale Dâmbovița, cu echipament propriu. Totodată, s-a menționat că, nu pot fi precizate dispozitivele și programele de calculator utilizate la crearea fișierelor audio.

La termenul de judecată din data de 08 septembrie 2022, inculpatul A. a fost audiat în fața instanței de apel.

Prioritar, în ceea ce privește cererea formulată de inculpatul A., prin apărător ales, vizând constatarea nulității absolute a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice, a comunicărilor și conversațiilor realizate în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești și folosite în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, precum și a tuturor proceselor-verbale de consemnare a rezultatelor activităților de supraveghere tehnică (pronunțarea asupra acestei cereri fiind prorogată, conform mențiunilor din cuprinsul încheierii de ședință din data de 26 mai 2022), Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 190 din 14.03.2016), a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., este neconstituțională.

De asemenea, prin Decizia nr. 302 din data de 04 mai 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în acest text de lege, care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituțională.

Ulterior, prin Decizia instanței de contencios constituțional nr. 55 din 16 februarie 2022, s-a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, precum și dispozițiile art. I pct. 1 fraza a doua, ale art. II pct. 1, ale art. IV pct. 1 fraza a treia și ale art. IV pct. 2 fraza a doua din O.U.G. nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal sunt neconstituționale.

În ceea ce privește critica inculpatului vizând nulitatea absolută a probelor obținute prin punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, se constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât punerea în executare a supravegherii tehnice s-a efectuat în mod exclusiv de către ofițerii de poliție judiciară, în con