ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, reține următoarele:
Prin Sentința penală nr. 109 din data de 01.11.2022, pronunțată de Tribunalul Vrancea, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de inculpata S.C. B. S.R.L. - Focșani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen.
Au fost menținute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanța nr. 15/P/2017 din data de 07.12.2020 a DNA - ST Galați asupra sumei de 8.900 RON, ce fac obiectul Contractului de depozit bancar nr. x din data de 27.11.2020, încheiat de către A. în calitate de deponent și C. până la concurența sumei de 8.712,5 RON RON.
A fost admisă acțiunea civilă intentată de persoana vătămată Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene prin constituirea ca parte civilă în procesul penal de față și în consecință:
Au fost obligate inculpatele A. și S.C. B. S.R.L. - Focșani, în solidar, la plata către partea civilă Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a sumei de 10.212,50 RON despăgubiri civile pentru daune materiale (contravaloarea prejudiciului nerecuperat).
Prin Decizia penală nr. 561/A din 08.05.2023, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării cu titlu preliminar asupra interpretării dispozițiilor art. 325 alin. (1) TFUE, art. 49 alin. (1) teza a III-a din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, privind pe A. și S.C. B.- Focșani.
A desființat, în parte, Sentința penală nr. 109/01.11.2022 a Tribunalului Vrancea, în Dosarul nr. x/2020, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, și în rejudecare:
A constatat acoperit prin plata integrală prejudiciul cauzat părții civile Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.
A ridicat măsura asigurătorie instituită prin Ordonanța nr. 15/P/2017 din data de 07.12.2020 a DNA - ST Galați asupra sumei de 8.712,5 RON, ce face obiectul Contractului de depozit bancar nr. x din data de 27.11.2020, încheiat de către A. în calitate de deponent și C..
A menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Împotriva Deciziei penale nr. 561/A din data de 08 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs în casație la data de 24.05.2023 Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați.
Prin cererea de recurs în casație formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați a apreciat că în cauză este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. întrucât în mod greșit Curtea de Apel Galați a menținut dispoziția de încetare a procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen. față de inculpatele A. și S.C. B. S.R.L., cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., motivat de împlinirea termenului general de prescripție a răspunderii penale.
A considerat că instanța a procedat în mod greșit apreciind ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei CCR nr. 358/2022 prevederilor privind prescripția răspunderii penale, ca lege penală mai favorabilă, fără a avea în vedere că, în cazul prescripției răspunderii penale, Curtea Constituțională a României a pronunțat două decizii contradictorii (nr. 297/2018 și nr. 358/2022), iar principiul supremației dreptului Uniunii Europene impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept al Uniunii.
În consecință, pentru respectarea acestui principiu, având în vedere că infracțiunea ce face obiectul cauzei este una din infracțiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, instanța trebuia să facă aplicarea prevederilor privind prescripția răspunderii penale, în interpretarea dată prin prisma Deciziei nr. 297/2018 a CCR.
Față de aspectele dezvoltate pe larg în cererea scrisă aflată la dosar, a apreciat ca în cauză nu se impunea constatarea încetării procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripție, întrucât, dând prevalentă principiului supremației dreptului Uniunii Europene, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate suspecților/inculpaților și să constate că termenul de prescripție specială nu s-a împlinit în prezenta cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 448 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. și art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului în casație și casarea deciziei penale pronunțată în apel de Curtea de Apel Galați cu privire la încetarea procesului penal față de inculpatele A. și S.C. B. S.R.L., cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen. și să se dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, cu privire la cele două inculpate, pentru săvârșirea infracțiunilor menționate.
Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive de legalitate expres și limitativ prevăzute de legea procesual penală. Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În acest context, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate nici remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În cauza de față, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".
Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar și cu regulile de drept aplicabile la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.
În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., fiind constatată intervenirea prescripției răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție.
Situația de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că:
a) în perioada 08.03.2012 - 04.03.2013, inculpata A., în calitate de manager de proiect, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, cu rea credință a depus la AMPOSDRU, în cadrul proiectului Proiectului "Califică-te sau Recalifică-te! Fii competitiv pe piața muncii", POSDRU 2007 - 2013, Axa prioritară nr. 2 "Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii", Domeniul major de intervenție 2.3 "Acces și participare la formare profesională continuă" - Contractul de finanțare x - ID x, cererile de rambursare nr. x, nr. 3, nr. 5 și nr. 6, la care a atașat acte false/inexacte, după cum urmează:
- Evidența cheltuielilor, perioada de referință de la 01 octombrie 2011 până la 31 decembrie 2011, document semnat de A. - manager proiect, în care este evidențiat în mod nereal efectuarea de cheltuieli, în suma de 7.000 RON, cu titlu de "subvenție cursanți finisor"
- Lista de plată subvenție cursanți "lucrător finisor pentru construcții", în care sunt nominalizați 28 de cursanți, și prin care se atestă în mod fals că aceștia, cu excepția martorei D., au primit subvenția datorată;
- Centralizator dispoziții de plată grup țintă curs "lucrător finisor pentru construcții" nr. 78/16 decembrie 2011, în care sunt enumerate Dispozițiile de plată cu număr de la 50 - 77 din 16 decembrie 2011 prin care s-a atesta în mod fals că au fost plătite celor 28 de cursanți subvenții de câte 250 RON (total 7.000 RON), cu excepția mențiunilor referitoare la D.;
- Dispoziții de plată nr. x - 56 din 16 decembrie 2011, 58 - 77 din 16 decembrie 2011 prin care s-a atesta în mod nereal că cei 27 de cursanți au primit suma de bani
- Evidența cheltuielilor, perioada de referință de la 01 ianuarie 2012 până la 31 martie 2012, document semnat de A. - manager proiect, în care este evidențiat în mod nereal efectuarea de cheltuieli în suma de 14.000 RON reprezentând "subvenție cursanți curs electrician"
- Lista de plată subvenție cursanți "lucrător finisor pentru construcții" nr. 144/16 martie 2012, semnat din partea S.C. B. S.R.L. de A. - manager, în care sunt nominalizați 28 de cursanți, prin care se atestă în mod fals că aceștia au primit subvenția datorată - de 500 RON fiecare (total 14.000 RON).
- Dispoziții de plată nr. x din 16 martie 2012 prin care s-a atesta în mod nereal că cei 28 de cursanți au primit câte 500 RON fiecare
- Evidența cheltuielilor, perioada de referință de la 01 iulie 2012 până la 30 septembrie 2012, document semnat de A. - manager proiect, în care este evidențiat în mod nereal efectuarea de cheltuieli în suma de 14.000 RON reprezentând "subvenție (ajutoare) și burse"
- Tabel centralizator al beneficiarilor de subvenție, în care sunt nominalizați 28 de cursanți, date de identificare ale acestora, semnat de A. - manager proiect, prin care se atestă în mod fals că aceștia au primit subvenția datorată
- Dispoziții de plată nr. x din 11 iulie 2012, prin care s-a atesta în mod nereal că cei 28 de cursanți au primit câte 500 RON fiecare
- Evidența cheltuielilor, perioada de referință de la 01 octombrie 2012 până la 31 decembrie 2012, document semnat de A. - manager proiect, în care este evidențiat în mod nereal efectuarea de cheltuieli în suma totală de 14.000 RON reprezentând: "subvenție cursanți curs lucrător finisor pentru construcții 7.000 RON; subvenție cursanți curs lucrător instalator în construcții 7.000 RON "
- Tabel centralizator al beneficiarilor de subvenție nr. 299 din 09 octombrie 2013, în care sunt nominalizați 28 de cursanți - lucrător finisor pentru construcții, prin care s-a atesta în mod fals că au fost plătite celor 28 de cursanți subvenții de câte 250 RON, cu excepția mențiunilor referitoare la E.;
- Dispoziții de plată nr. x din 09.10.2012, 282 - 298 din 09.10.2012 prin care s-a atesta în mod nereal că cei 27 de cursanți au primit câte 250 RON fiecare
- Tabel centralizator al beneficiarilor de subvenție nr. 334 din 17 decembrie 2012, în care sunt nominalizați 28 de cursanți - lucrător instalator în construcții, prin care s-a atesta în mod fals că au fost plătite celor 28 de cursanți subvenții de câte 250 RON, cu excepția mențiunilor referitoare la F., G., H. și I.;
- Dispoziții de plată nr. x din 17 decembrie 2012, 308 - 319 din 17 decembrie 2012, 322 - 325 din 17 decembrie 2012, 327 - 333 din 17 decembrie 2012 prin care s-a atesta în mod nereal că cei 24 de cursanți au primit câte 250 RON fiecare, iar în acest mod a obținut pe nedrept de la AMPOSDRU/OIPOSDRU CNDIPT (în prezent Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene - Capital Uman), cu titlu de subvenție, suma totală de 44.462,5 RON, aferente Tranșelor de plată nr. x/11 iunie 2012 - Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului nr. 7724/11 iunie 2012 (6.750 RON), nr. 3/26 octombrie 2012 - Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului nr. x/26.10.2012 (14.000 RON), nr. 5/11 iulie 2012 - Scrisoarea de Informare nr. 7706/19 iulie 2013 (14.000 RON) și nr. 6/19 iulie 2013 - prin Scrisoarea de Informare nr. 7706/19 iulie 2013 (10.250 RON);
b) în perioada 08.03.2012 - 04.03.2013, inculpata S.C. B. S.R.L., în calitate de beneficiar, prin intermediul manager-ului de proiect, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, cu rea credință a depus la AMPOSDRU, în cadrul proiectului Proiectului "Califică-te sau Recalifică-te! Fii competitiv pe piața muncii", POSDRU 2007-2013, Axa prioritară nr. 2 "Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii", Domeniul major de intervenție 2.3 "Acces și participare la formare profesională continuă" - Contractul de finanțare x - ID x, Cererile de rambursare nr. x, nr. 3, nr. 5 și nr. 6, la care a atașat acte false/inexacte, după cum urmează:
- Evidența cheltuielilor, perioada de referință de la 01 octombrie 2011 până la 31 decembrie 2011, document semnat de către inculpata A. - manager proiect, în care este evidențiat în mod nereal efectuarea de cheltuieli, în suma de 7.000 RON, cu titlu de "subvenție cursanți finisor"
- Lista de plată subvenție cursanți "lucrător finisor pentru construcții", în care sunt nominalizați 28 de cursanți, și prin care se atestă în mod fals că aceștia, cu excepția martorei D., au primit subvenția datorată;
- Centralizator dispoziții de plată grup țintă curs "lucrător finisor pentru construcții" nr. 78/16 decembrie 2011, în care sunt enumerate Dispozițiile de plată cu număr de la 50 - 77 din 16 decembrie 2011 prin care s-a atesta în mod fals că au fost plătite celor 28 de cursanți subvenții de câte 250 RON (total 7.000 RON), cu excepția mențiunilor referitoare la D.;
- Dispoziții de plată nr. x - 56 din 16 decembrie 2011, 58 - 77 din 16 decembrie 2011 prin care s-a atesta în mod nereal că cei 27 de cursanți au primit suma de bani
- Evidența cheltuielilor, perioada de referință de la 01 ianuarie 2012 până la 31 martie 2012, document semnat de către inculpata A. - manager proiect, în care este evidențiat în mod nereal efectuarea de cheltuieli în suma de 14.000 RON reprezentând "subvenție cursanți curs electrician"
- Lista de plată subvenție cursanți "lucrător finisor pentru construcții" nr. 144/16 martie 2012, semnat din partea S.C. B. S.R.L. de către inculpata A. - manager, în care sunt nominalizați 28 de cursanți, prin care se atestă în mod fals că aceștia au primit subvenția datorată - de 500 RON fiecare (total 14.000 RON).
- Dispoziții de plată nr. x din 16 martie 2012 prin care s-a atesta în mod nereal că cei 28 de cursanți au primit câte 500 RON fiecare
- Evidența cheltuielilor, perioada de referință de la 01 iulie 2012 până la 30 septembrie 2012, document semnat de către inculpata A. - manager proiect, în care este evidențiat în mod nereal efectuarea de cheltuieli în suma de 14.000 RON reprezentând "subvenție (ajutoare) și burse"
- Tabel centralizator al beneficiarilor de subvenție, în care sunt nominalizați 28 de cursanți, date de identificare ale acestora, semnat de către inculpata A. - manager proiect, prin care se atestă în mod fals că aceștia au primit subvenția datorată
- Dispoziții de plată nr. x din 11 iulie 2012, prin care s-a atesta în mod nereal că cei 28 de cursanți au primit câte 500 RON fiecare
- Evidența cheltuielilor, perioada de referință de la 01 octombrie 2012 până la 31 decembrie 2012, document semnat de către inculpata A. - manager proiect, în care este evidențiat în mod nereal efectuarea de cheltuieli în suma totală de 14.000 RON reprezentând: "subvenție cursanți curs lucrător finisor pentru construcții 7.000 RON; subvenție cursanți curs lucrător instalator în construcții 7.000 RON"
- Tabel centralizator al beneficiarilor de subvenție nr. 299 din 09 octombrie 2013, în care sunt nominalizați 28 de cursanți - lucrător finisor pentru construcții, prin care s-a atesta în mod fals că au fost plătite celor 28 de cursanți subvenții de câte 250 RON, cu excepția mențiunilor referitoare la E.;
- Dispoziții de plată nr. x din 09.10.2012, 282 - 298 din 09.10.2012 prin care s-a atesta în mod nereal că cei 27 de cursanți au primit câte 250 RON fiecare
- Tabel centralizator al beneficiarilor de subvenție nr. 334 din 17 decembrie 2012, în care sunt nominalizați 28 de cursanți - lucrător instalator în construcții, prin care s-a atesta în mod fals că au fost plătite celor 28 de cursanți subvenții de câte 250 RON, cu excepția mențiunilor referitoare la F., G., H. și I.;
- Dispoziții de plată nr. x din 17 decembrie 2012, 308 - 319 din 17 decembrie 2012, 322 - 325 din 17 decembrie 2012, 327 - 333 din 17 decembrie 2012 prin care s-a atesta în mod nereal că cei 24 de cursanți au primit câte 250 RON fiecare, iar în acest mod a obținut pe nedrept de la AMPOSDRU/OIPOSDRU CNDIPT (în prezent Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene - Capital Uman), cu titlu de subvenție, suma totală de 44.462,5 RON, aferente tranșelor de plată nr. x/11 iunie 2012 - Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului nr. 7724/11 iunie 2012 (6.750 RON), nr. 3/26 octombrie 2012 - Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului nr. x/26.10.2012 (14.000 RON), nr. 5/11 iulie 2012 - Scrisoarea de Informare nr. 7706/19 iulie 2013 (14.000 RON) și nr. 6/19 iulie 2013 - prin Scrisoarea de Informare nr. 7706/19 iulie 2013 (10.250 RON).
În ce privește cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, instanța de apel a constatat intervenită prescripția răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție.
În concret, curtea de apel a reținut că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatelor este legea penală care nu mai conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, respectiv forma C. pen. aflată în vigoare în perioada cuprinsă între data publicării Deciziei nr. 297/2018, și anume 26 iunie 2018, și până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/30 mai 202, întrucât în acest interval de timp dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. nu pot fi aplicate, urmare a constatării neconstituționalității acestora și a lipsei de intervenție a legiuitorului pentru modificarea lor, cu consecința inexistenței vreunui caz de întrerupere a cursului prescripției, în conformitate cu Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanței supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
Astfel, curtea de apel a constatat că inculpatelor le este aplicabil termenul general de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. - respectiv 8 ani - termen stabilit când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani. Acest termen este aplicabil și inculpatei persoană juridică, în baza art. 148 din C. pen. care face trimitere la art. 154 din C. pen.
Pentru a aprecia în acest sens, curtea a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul infracțiunii ce fac obiectul judecății, în forma legii penale mai favorabile, respectiv forma legii noi, acestea fiind cuprinse între 2 și 7 ani închisoare.
Potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă la data săvârșirii infracțiunilor, respectiv 04 martie 2021 și acest termen s-a împlinit la data de 04.05.2021. Pentru stabilirea momentului la care s-a împlinit termenul de prescripție au fost luate în considerare și cele 60 de zile în care cursul prescripției a fost suspendat potrivit Decretelor prezidențiale nr. 195/2020 și nr. 240/2020 prin care s-a instituit, respectiv s-a prelungit starea de urgență, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 120/2020 pentru completarea Legii nr. 304/2004.
Examinând criticile formulate în recurs în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în contextul adoptării Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanței supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în M. Of. nr. 1141/28.11.2022, aceasta are caracter nefondat.
Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.
În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.
Prin urmare, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 întrucât o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.
Înalta Curte a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.
Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunțate, referitoare la natura dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în general, și a întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, în special, este incidentă și în speța de față.
Curtea de Apel Galați a valorificat incidența prescripției generale a răspunderii penale, ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, interpretând și aplicând normele de drept penal pertinente în concordanță cu dezlegarea obligatorie a problemei de drept ce a făcut obiectul hotărârii prealabile anterior menționate.
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei pronunțate în dezlegarea unei chestiuni de drept și situația factuală definitiv reținută prin hotărârea instanței de apel și care nu mai poate fi cenzurată de instanța de casație, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea dedusă judecății, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., de 8 ani și a început să curgă în luna iunie 2012, data consumării infracțiunii.
De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel, respectiv C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, rezultă că termenul de prescripție generală s-a împlinit, în cauză, în luna august 2020, având în vedere și suspendarea cursului termenului prescripției pe durata stării de urgență instituite pe teritoriul României în perioada 16.03.2020 - 14.05.2020, în baza art. 43 alin. (2) și (8) din Decretul nr. 195/2020, respectiv art. 64 alin. (5), (13) din Decretul nr. 240/2020, astfel că soluția de încetare a procesului penal este legală în raport de interpretarea obligatorie a instanței supreme la care am făcut referire.
Cu privire la invocarea hotărârii pronunțată de Curtea Europeană de Justiție, Marea Cameră, la data de 24 iulie 2023, în cauza C-107/23 se reamintește că, dată fiind natura juridică a recursului în casație, aceea de cale extraordinară de atac de anulare, al cărei scop este, potrivit art. 433 din C. proc. pen. acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, constatarea nelegalității deciziei date în apel sub aspectul intervenirii cauzei de încetare, nu poate fi raportată decât la fondul legislativ existent la momentul pronunțării hotărârii recurate.
Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existența cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate atât sub aspect factual, cât și legislativ. Astfel, în cazul prescripției răspunderii penale, analiza de legalitate se limitează la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a faptei și legea penală mai favorabilă, stabilite, cu caracter definitiv, de instanța de apel, având în vedere eventuala incidență a unor cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului acestui termen în raport de cadrul normativ și interpretativ existent la data pronunțării deciziei.
Or, hotărârea Curții Europene de Justiție, Marea Cameră, în cauza C-107/23, a fost pronunțată la data de 24 iulie 2023, ulterior deciziei atacate, așadar, legalitatea soluției de încetare din data de 08 mai 2023 nu poate fi analizată în raport de această decizie.
Astfel, la momentul pronunțării deciziei atacate, în raport de calificarea în dreptul național a instituției prescripției ca fiind o instituție de drept substanțial, chestiune asupra căreia a statuat cu caracter obligatoriu instanța supremă prin decizia amintită, atrăgea incidența principiului legii penale mai favorabile, iar elementele de interpretare oferite prin Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție, Marea Cameră, la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, cât și prin Hotărârea din 5 decembrie 2017, în cauza C-42/17, nu ofereau argumente pentru o eventuală înlăturare a jurisprudenței obligatorii menționate.
În acest sens, este relevantă statuarea din cuprinsul paragrafului 209 din hotărârea pronunțată la data de 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion, în cuprinsul căreia Curtea precizează expres că, în cauzele în care s-a dispus sesizarea prealabilă, sunt antamate cerințele care decurg din articolul 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind dreptul la un proces echitabil, situație în care nu poate fi opus un standard național de protecție a drepturilor fundamentale care să implice un risc sistemic de impunitate, instanța națională având obligația de a se asigura că infracțiunile ce intră în domeniul dreptului Uniunii fac obiectul unor sancțiuni penale care au un caracter efectiv și disuasiv. Curtea a subliniat, însă, că, în drept, ipoteza este distinctă de situația în care instanța națională ajunge să considere că obligația de a lăsa neaplicate dispozițiile naționale în cauză se lovește de principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este consacrat la articolul 49 din Cartă, situație în care nu este ținută să se conformeze acestei obligații (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 decembrie 2017, M. A. S. și M. B., C-42/17, EU:C:2017:936, punctul 61).
Or, în speță în raport de deciziile obligatorii amintite, era incidentă tocmai ipoteza avută în vedere de Curtea de Justiție la pronunțarea Hotărârii din 5 decembrie 2017, M. A. S. și M. B., C-42/17, (Taricco 2), prin care s-a statuat în sensul că "Articolul 325 alin. (1) și (2) TFUE trebuie interpretat în sensul că impune instanței naționale ca, în cadrul unei proceduri penale având ca obiect infracțiuni privind taxa pe valoarea adăugată, să lase neaplicate dispoziții interne în materie de prescripție care intră sub incidența dreptului material național și care se opun aplicării unor sancțiuni penale efective și disuasive într-un număr considerabil de cazuri de fraudă gravă aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene sau care prevăd termene de prescripție mai scurte pentru cazurile de fraudă gravă aducând atingere intereselor respective decât pentru cele aducând atingere intereselor financiare ale statului membru în cauză, cu excepția cazului în care o astfel de neaplicare determină o încălcare a principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislații care impune condiții de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii.".
Acest raționament este reluat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și în considerentele Hotărârii pronunțate în cauza C-107/23, (paragrafele 95-125), Curtea concluzionând că instanțele române nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile instanței de contencios constituțional amintite, în pofida existenței unui risc sistemic de impunitate a unor infracțiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în măsura în care deciziile se întemeiază pe principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul național, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale, inclusiv a regimului de prescripție referitor la infracțiuni.
Elementul de noutate în interpretarea articolului 325 alin. (1) TFUE și articolul 2 alin. (1) din Convenția PIF a constat în aceea că aplicarea de către o instanță națională a standardului național de protecție care repune în discuție întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, trebuie considerat ca fiind de natură să compromită supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii, în sensul jurisprudenței amintite (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion și alții, C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, punctul 212).
Cât privește obligativitatea deciziei menționate care impune instanței naționale să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuție a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de pronunțarea Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, aceasta operează exclusiv în cauzele pendinte la data pronunțării acesteia în contextul în care legea procesual penală în vigoare nu reglementează un remediu pentru situația în care o hotărâre se dovedește a fi incompatibilă cu o interpretare a dreptului Uniunii reținută de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ulterior datei la care aceasta a rămas definitivă.
Înalta Curte reține totodată că primează principiul securității raporturilor juridice și cel al autorității de lucru judecat, atât în ordinea juridică europeană, cât și în sistemele juridice naționale, Curtea de Justiție a Uniunii Europene statuând constant asupra necesității ca hotărârile judecătorești definitive să nu mai poată fi puse în discuție (Hotărârea din 30 septembrie 2003, Kobler, în cauza C-224/01), cu excepția situației în care normele de procedură interne aplicabile autorizează reexaminarea (Hotărârea din 13 ianuarie 2004, Kuhne & Heitz, în cauza C-453/00 și Hotărârea din 10 iulie 2014, Impresa Pizzarotti & C. Spa, în cauza C-213/13).
În concluzie, analiza privind cazul de recurs în casație se raportează, potrivit legii procesual penale române, la regulile de drept existente la data pronunțării deciziei în apel, instanța nefiind abilitată să reexamineze pe această cale hotărârea atacată prin prisma compatibilității acesteia cu interpretarea dreptului Uniunii reținută de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ulterior datei la care aceasta a rămas definitivă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați împotriva Deciziei penale nr. 561/A din data de 08 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați împotriva Deciziei penale nr. 561/A din data de 08 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.
Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 noiembrie 2023.