ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 790/A din 21 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 432 C. proc. pen. raportat la art. 426 lit. b) C. proc. pen., a admis contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 624/A/09.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2018.

A anulat, în parte, decizia penală nr. 624/A/09.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2018, doar în latură penală, înlăturând dispozițiile vizând condamnarea inculpatului A., precum și pe cele prev. de art. 91 C. pen. și următoarele privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

A admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 186/16.07.2021 a Tribunalului Galați în dosarul nr. x/2018.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 186/16.07.2021 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 3(trei) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

Conform art. 91 alin. (1) lit. a) din C. pen. în referire la art. 92 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 3(trei) ani.

Conform art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art. 93 pct. 2 lit. d) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

Conform art. 93 pct. 3 din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile în cadrul Primăriei municipiului Brăila sau la Liceul Tehnologic "Gh. K. Constantinescu" Brăila.

Conform art. 94 alin. (1) și (2) din C. pen., supravegherea executării obligațiilor impuse inculpatului s-a hotărât că se va face de Serviciul de probațiune, iar verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor prev. de art. 93 din C. pen. se va face de organele abilitate, respectiv Poliție, care va sesiza Serviciul de Probațiune cu privire la orice încălcare a acestora.

Conform art. 94 pct. 3 din C. pen., Serviciul de Probațiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor impuse inculpatului A. într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a sentinței de condamnare.

Conf. art. 94 pct. 4 din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere Serviciul de Probațiune are obligația să sesizeze instanța dacă persoana condamnată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută în condițiile stabilite obligațiile care-i revin.

Conform art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen., pedeapsă care se suspendă pe durata executării pedepsei sub supraveghere.

A fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) București, suma de 815.296,50 RON, cu titlu de despăgubiri civile cu dobânzi și accesorii aferente până la data achitării integrale a debitului, sumă ce a fost obținută pe nedrept pentru S.C. B. S.R.L..

Au fost menținute măsurile asiguratorii a sechestrului și a popririi instituite prin ordonanța nr. 48/P/2015 din 22.06.2018 asupra bunurilor imobile și mobile aflate în proprietatea inculpatului A. (construcție str. x, CF. Brăila, nr. cadastral x; teren intravilan CF Brăila, nr. cadastral x - 165,25 mp str. x; mijloc de transport autoturism x - serie motor x, serie șasiu x; x serie motor x, serie șasiu UU 1 x) sau alte bunuri ce urmează a fi dobândite de către inculpatul A. asupra acțiunilor și părților sociale deținute, sau ce urmează a fi deținute de acesta, în cadrul persoanelor juridice de drept privat, asupra sumelor de bani din conturile bancare deținute sau ce urmează a fi primite de acesta, precum și asupra sumelor de bani datorate acestuia sau ce urmează a fi datorate cu orice titlu de către terțe persoane, inclusiv sumele datorate cu titlu de dividende și chirie prezente și viitoare, până la concurența sumei de 815.296,50 RON, măsura fiind instituită la datele de 09.07.2018 și 10.07.2018.

Conform art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în sensul că s-a dispus anularea sau desființarea în totalitate a raportului procedurii înregistrat cu nr. x din 17.09.2010 la S.C. B. S.R.L. Liești, jud. Galați, cererea de ofertă nr. x din 06.09.2010 emisă de S.C. B. S.R.L. Liești, jud, Galați, către S.C. C. S.R.L. Buzău, oferta S.C. C. înregistrată la această societate cu nr. x/08.09.2010, notificarea către S.C. C. S.R.L. Buzău cu privire la rezultatul procedurii de selecție de ofertă, document înregistrat la S.C. B. S.R.L. Liești, jud. Galați cu nr. x/17.09.2010.

Conform art. 274 alin. (1) C. proc. pen.,a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6198 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (faza de urmărire penală și faza de judecată).

Împotriva acestei decizii au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 624/09.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2018, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și de inculpatul A., s-a desființat, în parte, sentința penală nr. 186/16.07.2021 a Tribunalului Galați și, în rejudecare: s-a înlăturat din conținutul pedepsei complementare și al pedepsei accesorii aplicate inculpatului A., interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 66 lit. g) C. pen. - dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

Totodată, s-au completat dispozițiile privind măsurile de supraveghere pe care trebuie să le respecte inculpatul A., în sensul instituirii față de inculpat și a obligației prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. d) C. pen. - să comunice schimbarea locului de muncă.

De asemenea, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Ca stare de fapt, în esență, s-a reținut că inculpatul A. a determinat, cu intenție, pe suspecții S.C. B. S.R.L. Liești, jud. Galați, D. și E., ca aceștia, din culpă, acționând în numele și în interesul S.C. B. S.R.L. Liești, jud. Galați - CUI x, beneficiara finanțării europene nerambursabile, în derularea proiectului "Achiziție utilaje pentru prestări servicii în agricultură de către S.C. B. SRL", ce a făcut obiectul contractului nr. x/12.07.2010, pentru susținerea cererilor de plată depuse și înregistrate la O.J.P.D.R.P. Galați sub nr. x/22.03.2012 și nr. y/03.04.2013, să prezinte mai multe documente false, semnând și folosind înscrisurile intitulate:

* raportul procedurii înregistrat cu nr. x din 17.09.2010 la S.C. B. S.R.L. Liești, jud. Galați prin care, această societate, prin comisia de evaluare, a declarat câștigătoare oferta depusă de S.C. M.A.P. - Mașini Agricole Performante S.R.L. București, cunoscând faptul că procedura a fost viciată prin aceea că nu reflectă realitatea, fiind evaluate trei oferte în condițiile în care cunoștea că oferta depusă de S.C. C. S.R.L. Buzău era falsificată;

* cererea de ofertă nr. x din 06.09.2010 emisă de S.C. B. S.R.L. Liești, jud. Galați către S.C. C. S.R.L. Buzău, în condițiile în care cunoștea faptul că, în realitate, nu a fost lansată nicio ofertă către S.C. C. S.R.L. Buzau;

* oferta S.C. C. S.R.L. Buzău înregistrată la această societate cu nr. x din 08.09.2010 în condițiile în care cunoștea faptul că nu a fost lansată cerere de ofertă acestei societăți, nu a fost primită o ofertă de la societatea menționată, iar oferta depusă la dosar era falsificată prin plăsmuirea conținutului său, a semnăturii administratorului și a ștampilei;

* notificarea către S.C. C. S.R.L. Buzau cu privire la rezultatul procedurii de selecție de ofertă, document înregistrat la S.C. B. S.R.L. Liești, jud. Galați cu nr. x din 17.09.2010, în condițiile în care cunoșteau că în realitate nu a fost lansată cererea de ofertă și nici nu a fost primită vreo ofertă de la S.C. C. S.R.L. Buzău,

toate acestea având drept rezultat obținerea pe nedrept a sumei de 815.295,50 RON din fondurile europene nerambursabile alocate în cadrul Programului FEADR, Măsura 312 - "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi", Axa III - "Îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale", sumă ce a fost plătită în două tranșe și cu care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a constituit parte civilă în procesul penal (la care a adăugat dobânzi și penalități).

În drept, s-a arătat că faptele comise constituie infracțiunea de participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele ei, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1). C. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de contestație în anulare inculpatul A..

În esență, în motivarea contestației, contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare, atât în principiu, cât și în fond, desființarea hotărârii, și, în rejudecare, pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Contestația în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Analizând contestația în anulare formulată din prisma motivului prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că este fondată și a admis-o.

Analizând pe fond contestația în anulare, Curtea a constatat că în speță este aplicabil cazul de contestație prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât susnumitul a fost condamnat în mod definitiv prin decizia penală nr. 624/09.05.2022 a Curții de Apel Galați, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv prescripția răspunderii penale, astfel cum rezultă din deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor relative la prescripția răspunderii penale.

Astfel, Curtea a constatat că, din analiza deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale se desprind următoarele:

- art. 155 alin. (1) din C. pen., supus controlului de constituționalitate, a avut următorul conținut:

"Cursul termenului prescripției penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză";

- prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituționalitatea soluției legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate și, totodată, contrară principiului legalității incriminării, pentru că sintagma are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale (paragraful 31);

- Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanța de contencios constituțional a sancționat unica soluție legislativă reglementată prin dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluția legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) și aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (paragraful 72);

- de la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislației nu a conținut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale", rămânând neafectate termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74);

- ulterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următorul conținut:

"Cursul termenului prescripției penale se întrerupe prin îndeplinirea"(Decizia nr. 358/2022, paragraful 76);

- prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., reținându-se că norma supusă controlului de constituționalitate nu este susceptibilă de o aplicare clară și previzibilă în absența intervenției legiuitorului (paragrafele 60, 75);

- prin O.U.G. nr. 71/2002, publicată în M. Of. nr. 531 din 30 mai 2022 au fost modificate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., prevăzându-se "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

În raport cu aspectele expuse și având în vedere efectele deciziilor Curții Constituționale, astfel cum sunt prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituția României, a reieșit că, în ceea ce privește întreruperea termenului prescripției răspunderii penale prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen., a existat următoarea succesiune de legi:

- de la data intrării în vigoare a C. pen. (1 februarie 2014) și până la publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 (25 iunie 2018), textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut conținutul "Cursul termenului prescripției penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză" și s-a bucurat de prezumția de constituționalitate.

- între data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25 iunie 2018 (a cărei natură a fost lămurită prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022) și până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022 (30 mai 2022), textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut conținutul "Cursul termenului prescripției penale se întrerupe prin îndeplinirea" și nu a cuprins vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripție, ceea ce înseamnă că în această perioadă în C. pen. a fost reglementată doar instituția prescripției răspunderii penale prin aplicarea termenelor generale de prescripție prevăzute de art. 154 alin. (1) lit. a)-e) C. pen.

- de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. are următorul conținut "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

Întrucât în dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial), acestea sunt supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen. - în acest sens fiind și Decizia nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În acest context, Curtea a considerat că, susținerile procurorului în sensul că termenul a fost întrerupt anterior deciziei CCR nr. 297 din 2018, prin ordonanța nr. 48/P/2015 din 25.02.2017 de continuare a urmăririi penale față de suspect și, ulterior, prin ordonanța din 26.03.2018 de extindere a urmăririi penale și de schimbare a încadrării juridice reținută în sarcina suspectului A., nu pot fi primite favorabil.

În consecință, având în vedere aspectele mai sus reținute, ținând seama că faptele deduse judecății au fost comise la datele de 22.03.2012 și 03.04.2013, iar decizia ce face obiectul prezentei contestații în anulare a fost pronunțată la data de 09.05.2022, s-a constatat că legea mai favorabilă aplicabilă la momentul pronunțării era C. pen. în forma în care dispozițiile art. 155 alin. (1) nu reglementau vreun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, ceea ce atrăgea incidența exclusivă a termenelor generale de prescripție prevăzute de art. 154 C. pen.

S-a observat că, din examinarea deciziei penale nr. 624/09.05.2022 a Curții de Apel Galați, nu rezultă ca instanța de apel să fi dezbătut și analizat incidența în cauză a prescripției răspunderii penale, prin prisma efectelor deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018, situație în care, din perspectiva deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, această analiză se poate realiza pe calea prezentei contestații în anulare.

Referitor la chestiunea prescripției, Curtea a subliniat că, la momentul pronunțării deciziei penale nr. 624/09.05.2022 a Curții de Apel Galați, doctrina și practica judiciară, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție, erau unanime în a considera că decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale era una de interpretare a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. și că întreruperea cursului prescripției răspunderii penale se realiza prin îndeplinirea unui act de procedură ce trebuie comunicat suspectului sau inculpatului, abia prin Decizia nr. 358/2022, publicată în M.Of. nr. 565 din 9 iunie 2022, Curtea Constituțională lămurind caracterul simplu/extrem al deciziei nr. 297/2018, deschizând astfel calea interpretării prevederilor art. 155 alin. (1) C. pen. în sensul nereglementării în perioada 2018-2022 a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.

În acest context, întrucât infracțiunea de participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., este pedepsită de lege cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, Curtea a reținut că termenul de prescripție pentru infracțiunea reținută în sarcina condamnatului-contestator este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., care stabilește acest termen atunci când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un 5 ani, dar care nu depășește 10 ani.

În cazul infracțiunii mai sus arătate, a cărei dată de epuizare este 03.04.2013, termenul de 8 ani al prescripției generale s-a împlinit la data de 02.04.2021, adică înainte de rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, la 09.05.2022, prin pronunțarea deciziei contestate.

Față de cele mai sus arătate, s-a constatat că este fondată contestația în anulare formulată de condamnatul-contestator A., cu privire la constatarea incidenței prescripției răspunderii penale față de infracțiunea de participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., infracțiune pentru care, ca urmare a desființării în parte a deciziei atacate și a rejudecării apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 186/16.07.2021 a Tribunalului Galați, s-a dispus încetarea procesului penal.

Din această perspectivă Curtea a subliniat că, în rejudecarea apelului după admiterea contestației în anulare, având în vedere cazul de contestație invocat în cauză, ce vizează strict incidența unei cauze de încetare a procesului penal, nu mai pot fi luate în discuție aspecte legate de situația de fapt, de vinovăția persoanei condamnate, de individualizarea pedepselor stabilite, de valoarea prejudiciului produs și de răspunderea civilă (astfel cum a invocat contestatorul), aceste chestiuni nemaiputând fi supuse unei noi analize prin prisma cazului de contestație în anulare ce conduce la modificarea deciziei pronunțate în apel în ciclul procesual inițial.

De altfel, răspunderea, respectiv acțiunea civilă izvorâtă dintr-o infracțiune nu se prescrie odată cu cea penală; ea urmează regulile stabilite de dreptul civil. Pornind de la ideea că acțiunea civilă în procesul penal constituie un accesoriu al acestuia și că judecarea concomitentă a ambelor acțiuni nu are altă rațiune decât aceea a unei bune administrări a justiției, acțiunea civilă își păstrează nealterat caracterul ei civil și prin urmare și regulile proprii cu privire la prescripție.

Cu alte cuvinte rejudecând apelul declarat inițial în cauză, Curtea a arătat că modifică decizia supusă contestației în anulare doar sub aspectul constatării prescripției răspunderii penale și dispunerii unei soluții de încetare a procesului pentru infracțiunea de participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 790/A din 21 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a formulat cerere de recurs în casație, la data de 27.06.2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați.

Prin cererea de recurs în casație formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați a apreciat că în cauză este incident cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - întrucât în mod greșit Curtea de Apel Galați a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen. față de inculpatul A., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., motivat de împlinirea termenului general de prescripție a răspunderii penale.

A considerat că instanța a procedat în mod greșit apreciind ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei CCR nr. 358/2022 prevederilor privind prescripția răspunderii penale, ca lege penală mai favorabilă, fără a avea în vedere că în cazul prescripției răspunderii penale Curtea Constituțională a României a pronunțat două decizii contradictorii (nr. 297/2018 și nr. 358/2022), iar principiul supremației dreptului Uniunii Europene impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept al Uniunii.

În consecință, pentru respectarea acestui principiu, având în vedere că infracțiunea ce face obiectul cauzei este una din infracțiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, instanța trebuia să facă aplicarea prevederilor privind prescripția răspunderii penale, în interpretarea dată prin prisma deciziei nr. 297/2018 a CCR.

Față de aspectele dezvoltate pe larg în cererea scrisă aflată la dosar, a apreciat ca în cauză nu se impunea constatarea încetării procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripție, întrucât, dând prevalentă principiului supremației dreptului Uniunii Europene, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate inculpatului A. și să constate că termenul de prescripție specială nu s-a împlinit în prezenta cauză.

În temeiul dispozițiilor art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație și casarea deciziei penale nr. 790/21.06.2023, pronunțată în apel de Curtea de Apel Galați, cu privire la încetarea procesului penal față de inculpatul A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., și să se dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, cu privire la acesta, pentru săvârșirea infracțiunii menționate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 19 iulie 2023, când s-a stabilit termen la data de 11 octombrie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 11 octombrie 2023, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați împotriva deciziei penale nr. 790/A din 21 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023, cauza fiind trimisă Completului de judecată nr. 1, în vederea judecării recursului în casație.

A fost fixat termen de judecată, în ședință publică, la data 22.11.2023, cu citarea intimatului contestator A..

S-a dispus încunoștințarea apărătorului ales al intimatului contestator A. despre termenul acordat.

La termenul din data de 22.11.2024, cauza a rămas în pronunțare.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Galați în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive de legalitate expres și limitativ prevăzute de legea procesual penală. Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile., scopul său fiind îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel și de ICCJ. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauza de față, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar și cu regulile de drept aplicabile la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale valorificat de către instanța de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., fiind constatată intervenirea prescripției răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție.

Pentru a pronunța soluția recurată, curtea de apel a constatat că, întrucât infracțiunea de participație improprie la folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., este pedepsită de lege cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, termenul de prescripție pentru infracțiunea reținută în sarcina condamnatului-contestator este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., care stabilește acest termen atunci când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un 5 ani, dar care nu depășește 10 ani.

În cazul infracțiunii mai sus arătate, a cărei dată de epuizare este 03.04.2013, termenul de 8 ani al prescripției generale s-a împlinit la data de 02.04.2021, adică înainte de rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, la 09.05.2022, prin pronunțarea deciziei contestate, având în vedere că acesta, ca urmare a aplicării principiului legii penale mai favorabile, nu a fost întrerupt.

Examinând criticile formulate în recurs în casație, Înalta Curte constată că, în contextul adoptării Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanței supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, acestea au caracter nefondat.

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Prin urmare, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, întrucât o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Înalta Curte a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Curtea de Apel Galați a valorificat incidența prescripției generale a răspunderii penale, ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, precum si a deciziei ICCJ nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aplicând normele de drept penal în concordanță cu dezlegarea obligatorie a problemei de drept ce a făcut obiectul hotărârii prealabile anterior menționate situației factuale definitiv reținute în cauză.

Hotărârea Curții Europene de Justiție, Marea Cameră, pronunțată la data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23, care a adus o inovație în materia calculului termenului de prescripție, este ulterioară rămânerii definitive a deciziei atacate în prezenta cauză. Deși, aparent, cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. permite o reconsiderare a interpretării aplicării dispozițiilor normative privind calculul termenului prescripției răspunderii penale în cauză, Înalta Curte consideră că acest caz de casare, ca și celelalte, trebuie interpretat stricto sensu, având în vedere faptul că recursul este în prezent o cale extraordinară de atac și nu ordinară, așa cu era până în 2014. Cazul de casare se referă la situația când "în mod greșit s-a dispus o soluție de încetare", ca atare când curtea de apel a pronunțat o soluție greșită în raport cu legislația și interpretările date acesteia la momentul respectiv, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Galați împotriva deciziei penale nr. 790/A din 21 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Galați împotriva deciziei penale nr. 790/A din 21 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2023.