ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 11.04.2022, a fost condamnat inculpatul A. (…) la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale 2011-2014).

S-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 65 alin. (1) C. pen.

S-a dispus suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului A..

Durata termenului de supraveghere stabilit potrivit art. 92 C. pen. este de 4 ani.

(…)

A fost condamnat inculpatul B. (…) după cum urmează:

a. la pedeapsa 2 ani și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale - 2011 - 2012);

S-a interzis inculpatului B. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 65 alin. (1) C. pen.

b. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii art. 47 C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 (2 acte materiale- 2015);

S-a interzis inculpatului B. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 65 alin. (1) C. pen.

c. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzute și pedepsite de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale - 2015).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap la art. 38 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă 1/3 parte din totalul celorlalte pedepse - 1 an închisoare -; pedeapsa principală rezultantă este 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară rezultantă interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe durata a 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie rezultantă interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Pedepsele de executat pentru inculpatul B. sunt: pedeapsa rezultantă principală 3 ani închisoare, pedeapsa rezultantă complementară rezultantă interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe durata a 3 ani și pedeapsa rezultantă accesorie interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

S-a dispus suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei principale de executat și a pedepsei accesorii de executat aplicate inculpatului B..

Durata termenului de supraveghere stabilit potrivit art. 92 C. pen. este de 4 ani.

(…)

A fost condamnat inculpatul C., (…) la pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000.

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale de executat și a pedepsei accesorii de executat aplicate inculpatului C..

Durata termenului de supraveghere stabilit potrivit art. 92 C. pen. este de 4 ani.

(…)

A fost condamnată inculpata D. (…) - la pedeapsa de 250 zile-amendă - 1 zi amendă este 1000 RON - în cuantum de 250.000 RON și pedeapsa complementară afișarea hotărârii de condamnare la panoul de afișaj al Primăriei com. Tătăranu pentru 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale 2011 - 2014).

A fost admisă acțiunea civilă intentată de persoana vătămată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură prin constituirea ca parte civilă în procesul penal de față și în consecință:

Au fost obligații inculpații D., A. - autori -, respectiv pe inculpatul B. - complice -, în solidar, la plata către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - a sumei 329.337,07 de RON plus dobânda legală de la data rămânerii definitivă a prezentei.

Au fost obligați inculpații D., A. - autori -, în solidar, la plata către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - sumei de 398.882 plus dobânda legală de la data rămânerii definitivă a prezentei.

Au fost obligați inculpații C. și B. la plata către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - a sumei de 127.088,69 RON dobânda legală de la data rămânerii definitivă a hotărârii.

(…)

Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a constatat că, prin Rechizitoriul nr. x din 16.12.2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Galați, au fost trimiși în judecată în vederea tragerii la răspundere penală:

Inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale 2011-2014);

Inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale - 2011 - 2012), respectiv a infracțiunii prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 (2015) și art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale - 2015);

Inculpata D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale 2011 - 2014).

Instanța de fond a constatat că:

Fapta inculpatului A. constând în:

a. folosirea și prezentarea la data de 29.04.2011 - în calitate de președinte al inculpatei D. -, a următoarelor documente false: cerere Unică de Plată pe Suprafață 2011 prin care a solicitat acordarea de subvenții pentru suprafața de de 370,44 ha; declarație de eligibilitate, aferentă cererii unicii de plată pe suprafață 2011, în care a menționat că asociația deține un număr de 355 animale - care folosesc suprafața de 370 ha pășune concesionată, rezultând un coeficient de 0,90 UVM/ha;

la APIA - E. unde a solicitat și obținut subvenție în valoare de 147.212,64 RON pentru suprafața de de 370,44 ha. pășune;

b. folosirea și prezentarea la data de 10.05.2012 - în calitate de președinte al inculpatei D. -, următoarelor documente false: cerere Unică de Plată pe Suprafață 2012 prin care a solicitat acordarea de subvenții pentru suprafața de de 376,48 ha; declarație de eligibilitate, aferentă cererii unicii de plată pe suprafață 2012, în care a menționat că asociația deține un număr de 490 bovine - care folosesc suprafața de 376,48 ha pășune concesionată, rezultând un coeficient de 0,90 UVM/ha; tabel cu deținătorii de bovine din comuna Tătăranu, purtând antentul și ștampila inculpatei D.; declarație din data de 09.05.2012 semnată de către martorii F., G., H., I., J., K., L., M. și N. (menționați în calitate de membrii asociației) din conținutul căreia rezulta că aceștia și-au dat acordul ca inculpatul A. să depună cerere unică de plată la APIA în numele asociației;

la APIA - E. unde a solicitat și obținut subvenție în valoare de 182.124,43 RON pentru suprafața de de 376,48 ha pășune;

c. folosirea și prezentarea la data de 12.05.2013 - în calitate de președinte al inculpatei D. -, următoarelor documente false: cererea unică de plată pe suprafață solicitând plata subvenției pentru suprafața de 354,67 ha pășune; copie contractul de concesiune nr. x/24.04.2013 pentru suprafața de 354,67 ha pășune; declarație de eligibilitate în care a menționat că asociația deține 490 bovine; tabel cu deținătorii de bovine din comuna Tătăranu; declarație din 12.05.2013 semnată de către martorii H., K., O., P., Q., R., S., T. și U., menționați în calitate de membrii ai asociației, prin care aceștia își dădeau acordul ca inculpatul A. să depună la APIA, în anul 2013, în numele asociației, cerere unică de plată pe suprafață.

la APIA - E. unde a solicitat și obținut subvenție în valoare de 195.150,92 RON pentru suprafața de de 354,67 ha. pășune;

d. folosirea și prezentarea la data de 15.05.2014 - în calitate de președinte al inculpatei D. -, următoarelor documente false: cererea unică de plată pe suprafață solicitând plata subvenției pentru suprafața de 331,91 ha pășune; declarație de eligibilitate în care a menționat că asociația deține 522 bovine; tabel nominal cu deținătorii de bovine din comuna Tătăranu -182- cu antetul și ștampila inculpata D. semnat de inculpatul A.; declarație din data de 15.05.2014 semnată de către martorii V., W., X., Y., Z. și AA., menționați în calitate de membrii ai asociației, prin care aceștia își dădeau acordul ca inculpatul A. să depună cerere unică de plată la APIA în numele asociației;

la APIA - E. unde a solicitat și obținut subvenție în valoare de 203.731,08 RON pentru suprafața de de 331,91 ha pășune;

realizează cerințele de tipicitate pentru infracțiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false în scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 (4 acte materiale).

Fapta inculpatului B. constând în aceea că la data de 29.04.2011 și în data de 08.05.2012, în calitate de primar al comunei Tătăranu, județul Vrancea, a încheiat, cu încălcarea prevederilor art. 15 Legea nr. 72/2002 a zootehniei care stabilea în sarcina consiliilor locale regimul de exploatare a pajiștilor, respectiv art. 15 alin. (1) din Legea nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor, contractul de concesiune nr. x/29.04.2011 - 370 ha pășune - și contractul de concesiune nr. x/08.05.2012 - 376,48 ha pășune, având ca obiect concesionarea pajiștii comunale, a ajutat pe inculpatul A. și inculpata Asociația crescătorilor de Taurine din comuna Tătăranu să obțină pe nedrept subvenții din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta în valoare de 147.212,64 RON pentru anul 2011, respectiv 182.124,43 RON pentru anul 2012 realizează cerințele de tipicitate pentru infracțiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false în scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 (2 acte materiale).

Fapta inculpatului B. constând în aceea că l-a determinat pe inculpatul C. să ocupe funcția de președinte al Asociației crescătorilor de Taurine din comuna Tătăranu și să obțină pe nedrept subvenție din bugetul general al Uniunii Europene, prin folosirea și prezentarea de înscrisuri false - inculpatul B. i-a dat înscrisurile pe care la 30.06.2015 le-a depus la APIA-; valoarea subvenției a fost de 127.088,69 RON. Prin urmare, fapta inculpatului B. constând în aceea că în data de 29.06.2015, în calitate de primar al comunei Tătăranu, județul Vrancea, i-a solicitat și l-a determinat pe inculpatul C. să accepte ocuparea ilegală a funcției de președinte al Asociației crescătorilor de Taurine din comuna Tătăranu, în scopul obținerii pe nedrept fonduri nerambursabile din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, activitate infracțională care a fost urmată de ajutarea efectivă a inculpatului C. prin punerea la dispoziție a unor acte false (Actul adițional nr. x la Contractul de concesiune nr. x/13.05.2014, Hotărârea Adunării Generale a Asociației crescătorilor de taurine Tătăranu nr. 1/15.06.2015, Centralizatorul privind acordul, datele de identificare, numărul de animale deținute de fiecare membru al asociației și suprafața alocată fiecărui membru) în baza cărora inculpatul C. a obținut pe nedrept fonduri nerambursabile din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta - subvenții pe pășune, în sumă 127.088,69 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la infracțiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false în scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000.

Fapta inculpatului B. constând în aceea că, în data de 29.06.2015, în calitate de primar al comunei Tătăranu, județul Vrancea a încheiat în mod fals Actului adițional nr. x/29.06.2015 la Contractul de concesiune nr. x/13.05.2014 pe o durată de 1 an, suprafața de 222,30 ha din proprietatea publică - pajiște comunală, și Centralizatorul privind acordul, datele de identificare, numărul de animale deținute de fiecare membru al asociației și suprafața alocată fiecărui membru, întrucât prin aplicarea la Rubrica "Viza Primăriei" a ștampilei Primăriei com. Tătăranu, prin semnarea în calitate de primar și prin menționarea numărului de înregistrare 271/29.06.2015, a atestat în mod nereal că toate persoanele fizice menționate în tabele sunt membrii ai Asociației crescătorilor de Taurine din comuna Tătăranu, reprezentată de către inculpatul C., și că asociația deținea un număr mult mai mare de animale, în scopul de a-l ajutat pe inculpatul C., să obțină pe nedrept fonduri nerambursabile din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

Fapta inculpatei D. constând în:

a. folosirea și prezentarea la data de 29.04.2011 a următoarelor documente false: cerere Unică de Plată pe Suprafață 2011 prin care a solicitat acordarea de subvenții pentru suprafața de de 370,44 ha; declarație de eligibilitate, aferentă cererii unicii de plată pe suprafață 2011, în care a menționat că asociația deține un număr de 355 animale - care folosesc suprafața de 370 ha pășune concesionată, rezultând un coeficient de 0,90 UVM/ha;

la APIA - E. unde a solicitat și obținut subvenție în valoare de 147.212,64 RON pentru suprafața de de 370,44 ha. pășune;

b. folosirea și prezentarea la data de 10.05.2012 a următoarelor documente false: cerere Unică de Plată pe Suprafață 2012 prin care a solicitat acordarea de subvenții pentru suprafața de de 376,48 ha; declarație de eligibilitate, aferentă cererii unicii de plată pe suprafață 2012, în care a menționat că asociația deține un număr de 490 bovine - care folosesc suprafața de 376,48 ha pășune concesionată, rezultând un coeficient de 0,90 UVM/ha; tabel cu deținătorii de bovine din comuna Tătăranu, purtând antentul și ștampila inculpatei D.; declarație din data de 09.05.2012 semnată de către martorii F., G., H., I., J., K., L., M. și N. (menționați în calitate de membrii asociației) din conținutul căreia rezulta că aceștia și-au dat acordul ca inculpatul A. să depună cerere unică de plată la APIA în numele asociației;

la APIA - E. unde a solicitat și obținut subvenție în valoare de 182.124,43 RON pentru suprafața de de 376,48 ha pășune;

c. în folosirea și prezentarea la data de 12.05.2013 a următoarelor documente false: cererea unică de plată pe suprafață solicitând plata subvenției pentru suprafața de 354,67 ha pășune; copie contractul de concesiune nr. x/24.04.2013 pentru suprafața de 354,67 ha pășune; declarație de eligibilitate în care a menționat că asociația deține 490 bovine; tabel cu deținătorii de bovine din comuna Tătăranu; declarație din 12.05.2013 semnată de către martorii H., K., O., P., Q., R., S., T. și U., menționați în calitate de membrii ai asociației, prin care aceștia își dădeau acordul ca inculpatul A. să depună la APIA, în anul 2013, în numele asociației, cerere unică de plată pe suprafață.

la APIA - E. unde a solicitat și obținut subvenție în valoare de 195.150,92 RON pentru suprafața de de 354,67 ha. pășune;

d. folosirea și prezentarea la data de 15.05.2014 a următoarelor documente false:cererea unică de plată pe suprafață solicitând plata subvenției pentru suprafața de 331,91 ha pășune; declarație de eligibilitate în care a menționat că asociația deține 522 bovine; tabel nominal cu deținătorii de bovine din comuna Tătăranu -182- cu antetul și ștampila inculpata D. semnat de inculpatul A.; declarație din data de 15.05.2014 semnată de către martorii V., W., X., Y., Z. și AA., menționați în calitate de membrii ai asociației, prin care aceștia își dădeau acordul ca inculpatul A. să depună cerere unică de plată la APIA în numele asociației;

la APIA - E. unde a solicitat și obținut subvenție în valoare de 203.731,08 RON pentru suprafața de de 331,91 ha pășune realizează cerințele de tipicitate pentru infracțiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false în scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea 78/2000 (4 acte materiale).

Împotriva acestei sentințe, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Galați, partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și inculpații B., A. și C. au declarat apel.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Galați a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale față de inculpații A. și B., cu excepția infracțiunii prevăzute de art. 47 C. pen., raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000.

Parchetul a mai formulat critici de netemeinicie a pedepselor aplicate de prima instanță, care au fost orientate la minimul special prevăzut de lege pentru toți inculpații, precum și critici de nelegalitate sub aspectul omisiunii instanței de a desființa toate înscrisurile false ce au fost folosite de către inculpați, în perioada 2011 - 2015, în vederea obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta.

Inculpatul B. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a), b) teza II sau lit. c) C. proc. pen.. Totodată, a invocat intervenirea prescripției răspunderii penale pentru unele dintre faptele ce i se impută.

Inculpatul A. a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza II sau c C. proc. pen.. În subsidiar, a solicitat să se constate că la data de 15.05.2022 s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită și, în consecință, se impune încetarea procesului penal potrivit art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 379/A din 21 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, s-au admis, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, de partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și de inculpații B. (…), A. (…) și C. (…) împotriva sentinței penale nr. 45 din 11.04.2022 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare:

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale săvârșite la datele de 29.04.2011, 10.05.2012, 12.05.2013 și 15.05.2014) și art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., coroborat cu art. 153 C. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României și prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false în scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta în formă continuată, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale săvârșite la datele de 29.04.2011, 10.05.2012, 12.05.2013 și 15.05.2014) și art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale săvârșite la datele de 29.04.2011, 10.05.2012, 12.05.2013 și 15.05.2014) și art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., coroborat cu art. 153 C. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României și prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei D. pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false în scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta în formă continuată, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale săvârșite la datele de 29.04.2011, 10.05.2012, 12.05.2013 și 15.05.2014) și art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale săvârșite la datele de 29.04.2011, respectiv 08.05.2012).

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., coroborat cu art. 153 C. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României și prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. pentru comiterea infracțiunii de complicitate în formă continuată la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false în scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale săvârșite la datele de 29.04.2011, respectiv 08.05.2012), ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

S-a înlăturat soluția de condamnare a inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. (un act material săvârșit la data de 29.06.2015).

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., coroborat cu art. 153 C. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României și prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. (un act material săvârșit la data de 29.06.2015), ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

(…)

S-au menținut dispozițiile art. 91 și următoarele, privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului B..

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reținând în favoarea acestuia dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., cu consecința prevăzută de art. 76 alin. (1) C. pen.

S-au menținut pedepsele complementare și accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

S-au menținut dispozițiile art. 91 și următoarele privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. S-a redus de la 4 ani, la 2 ani durata termenului de supraveghere stabilit cu privire la inculpatul C..

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și, în consecință:

Au fost obligați inculpații D. (…), A. și B. în solidar, la plata către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a următoatelor sume:

- 147.212,64 RON, la care se adaugă dobânzi și penalități calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării integrale a debitului principal - pentru campania 2011;

- 182.124,43 RON, la care se adaugă dobânzi și penalități calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării integrale a debitului principal - pentru campania 2012.

Au fost obligați inculpații D. și A. în solidar, la plata către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a următoarelor sume:

- 195.150,92 RON, la care se adaugă dobânzi și penalități calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării integrale a debitului principal - pentru campania 2013;

- 203.731,08 RON, la care se adaugă dobânzi și penalități calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării integrale a debitului principal - pentru campania 2014.

S-a constatat acoperit prin plata, de către inculpatul C., prejudiciul în cuantum de 127.088,69 RON, aferent campaniei din anul 2015.

(…)

Analizând apelurile inculpaților B. și A., instanța de apel a reținut că aceștia au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată cu forma de vinovăție prevăzută de lege și nu poate fi dispusă soluția de achitare solicitată.

Sub aspectul soluțiilor de încetare a procesului penal, instanța de apel a aplicat Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României și Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, reținând că pentru infracțiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false în scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta în formă continuată, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale săvârșite la datele de 29.04.2011, 10.05.2012, 12.05.2013 și 15.05.2014) și art. 5 alin. (1) C. pen. imputată inculpatului A., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, termenul general de prescripție a răspunderii penale este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., de 8 ani.

Potrivit art. 154 alin. (2) C. pen., aceste termene încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Astfel, Curtea a constatat că la data de 15.05.2014 a început să curgă termenul general de 8 ani al prescripției răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., care s-ar fi împlinit la data de 14.05.2022, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen.

Pe de altă parte, Curtea a mai reținut că prescripția răspunderii penale a fost suspendată pe toată durata stării de urgență instituite prin Decretul Președintelui României nr. 195 din 16.03.2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României și, ulterior, prelungită prin Decretul Președintelui României nr. 240 din 14.04.2020, respectiv de la data de 16 martie 2020 până la data de 14 mai 2020 inclusiv. Potrivit art. 41 din Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 "prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență".

Prin urmare, termenul de prescripție a fost suspendat timp de 60 zile, cât a durat starea de urgență instituită pe teritoriul României și acesta s-a împlinit la data de 14.07.2022.

În consecință, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false în scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta în formă continuată, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale săvârșite la datele de 29.04.2011, 10.05.2012, 12.05.2013 și 15.05.2014) și art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

Instanța de apel a reținut că situația este identică în cazul inculpatei D..

De asemenea, instanța de apel a reținut că pentru infracțiunea de complicitate în formă continuată la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false în scopul obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale săvârșite la datele de 29.04.2011, respectiv 08.05.2012) și art. 5 alin. (1) C. pen. imputată inculpatului B., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, termenul general de prescripție a răspunderii penale este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., de 8 ani.

În această situație, Curtea a constatat că la data de 08.05.2012 a început să curgă termenul general de 8 ani al prescripției răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., care s-ar fi împlinit la data de 07.05.2020, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen.

Totodată, Curtea a mai reținut că termenul de prescripție a fost suspendat timp de 60 zile, cât a durat starea de urgență instituită pe teritoriul României și acesta s-a împlinit la data de 07.07.2020.

Pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. (un act material săvârșit la data de 29.06.2015) imputată inculpatului B., sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, instanța de apel la reținut că termenul general de prescripție a răspunderii penale este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani și începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Astfel, Curtea a constatat că la data de 29.06.2015 a început să curgă termenul general de 5 ani al prescripției răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., care s-a împlinit la data de 28.06.2020, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen.

În consecință, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale săvârșite la datele de 29.04.2011, respectiv 08.05.2012) și art. 321 alin. (1) C. pen. (un act material săvârșit la data de 29.06.2015), ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

Împotriva deciziei penale nr. 379/A din 21 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Galați a formulat cerere de recurs în casație, la data de 12.04.2023, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

S-a arătat că, în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen. față de inculpații A. (pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 4 acte materiale săvârșite la datele de 29.04.2011, 10.05.2012, 12.05.2013 și 15.05.2014 - și art. 5 alin. (1) C. pen.), B. (pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale săvârșite la datele de 29.04.2011, respectiv 08.05.2012 - și art. 321 alin. (1) C. pen. - un act material săvârșit la data de 29.06.2015) și D. (pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 4 acte materiale săvârșite la datele de 29.04.2011, 10.05.2012, 12.05.2013 și 15.05.2014 - și art. 5 alin. (1) C. pen.), reținându-se împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale.

În dezvoltarea motivului de recurs în casație, s-a susținut că, instanța de apel a procedat în mod greșit apreciind ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, prevederilor privind prescripția răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că, în cazul prescripției răspunderii penale, Curtea Constituțională a României a pronunțat două decizii cu efecte contradictorii (nr. 297/2018 și nr. 358/2022), iar principiul supremației dreptului Uniunii Europene impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept a Uniunii.

S-a apreciat că, pentru respectarea principiului supremației dreptului Uniunii Europene, având în vedere că infracțiunea ce face obiectul cauzei este una din infracțiunile ce aduc atingere intereselor financiare al Uniunii Europene, în cauză nu se impunea constatarea încetării procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripție, întrucât, instanța de apel trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., așa cum fusese statuat prin chiar Decizia Curții Constituționale a României nr. 297/2018, privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate suspectului/inculpatului, și să constate că termenul de prescripție specială nu s-a împlinit.

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., procurorul a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate cu privire la inculpații A., B., D. și să se dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Cu titlu prealabil subliniază că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, examinând exclusiv legalitatea deciziei recurate (art. 477 C. proc. pen.).

Astfel, recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

În speță, recurenta solicită să fie casată decizia instanței de apel, în principal, pentru că principiul supremației dreptului UE impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestuia și să lase neaplicată orice reglementare sau practică națională care este contrară unei dispoziții de drept a Uniunii. Este vorba despre Decizia nr. 67/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale.

Incidența Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene

În raport de problematica juridică relevată de recurentă (greșita încetare a procesului penal prin aplicarea unei decizii a ICCJ, respectiv a două decizii pronnțate de CCR) și de argumentele prezentate (preeminența dreptului Uniunii față de dreptul intern), se impune mențiunea că Înalta Curte de Casație și Justiție recunoaște, pe deplin și fără rezerve, supremația dreptului Uniunii, și, în limitele competențelor legitime, aplică cu prevalență, dispozițiile acestuia. Astfel, instanța supremă urmărește ca, prin valorificarea interpretărilor date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (în continuare, CJUE) în deciziile pronunțate, să le asigure eficiența practică, ținând seama, în mod corespunzător, de domeniul de aplicare al acestora.

Preliminar analizei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că obiectul pe fond al cauzei îl constituie infracțiuni prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, care face parte din Secțiunea a 4

1

-a "Infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene".

Astfel, ratione materiae, acestea pot face obiectul examenului de conformitate cu interpretarea dată de CJUE în jurisprudența sa, cel mai recent în cauza C-107/23 din 24.07.2023. Hotărârea pronunțată în această cauză a fost generată de o sesizare cu o cerere de decizie preliminară făcută de o instanță din România, vizând interpretarea dispozițiilor dreptului intern care reglementează materia prescripției răspunderii penale, în legătură cu principiile legalității incriminării și pedepsei și regimul aplicării legii penale mai favorabile, prin prisma respectării dreptului Uniunii, a art. 325 alin. (1) din TFUE, art. 49 alin. (1) din Cartă, art. 2 din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (par. 73-74 din Hotărâre).

Înalta Curte de Casați și Justiție reține că, potrivit art. 19 alin. (1) și (3) lit. b) din TUE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene asigură interpretarea dreptului Uniunii, respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea tratatelor.

Oferind reperele necesare înțelegerii procedurii prevăzută de art. 267 din TFUE, Curtea de Justiție notează că aceasta e întemeiată pe o separare clară a funcțiilor între statele naționale și Curte, și că instanța națională este singura competentă să constate și să aprecieze situația de fapt din litigiul național, precum și să interpreteze și să aplice dreptul național (pct. 76 din Hotărârea C-107/23 din 24.07.2023, Hotărârea din 31 ianuarie 2023, Puig Gordi și alții, C-158/21, EU:C:57, pct. 61, Hotărârea din 21 martei 2023, Mercedes-Benz Group, C-100/21, EU:C:2023:229, pct. 59).

Prin urmare, CJUE furnizează elemente de interpretare a dreptului Uniunii, în coordonatele fixate de instanța de trimitere, necesare pentru soluționarea litigiului asupra căruia urmează să se pronunțe (pct. 23 din Hotărârea din 5 decembrie 2017, Cauza C-42/17, Marea Cameră; Hotărârea din 5 iulie 2016, Ognyanov, C-614/14, EU:C:2016:514, pct. 16), în cazul infracțiunilor de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Raportând datele obiectului cauzei pe fond la limitele trasate prin interpretarea făcută de CJUE în Hotărârea C-107/23 din 24.07.2023, se constată că prezintă relevanță, în special, punctele 95-138 din Hotărâre, din secțiunea "obligațiile ce revin instanțelor". În esență, sunt reamintite principii și orientări din jurisprudența anterioară, cu accent pe:

- obligația de a interpreta reglementările naționale conform dreptului Uninii și de a lăsa neaplicate, la nevoie, dispoziții sau practici naționale contrare acestuia în cazul fraudelor grave care aduc atingere intereselor financiare ale UE -pct. 95,97,98,99 (aspect cu care ICCJ este, în principiu, în acord, însă în limitele ce vor fi arătate);

- efectul direct al art. 2 alin. (1) din Convenția PIF -pct. 96 (aspect de necontestat).

În egală măsură și consecventă jurisprudenței anterioare, Curtea de la Luxemburg pune accent pe obligația instanțelor de a verifica dacă, lasând neaplicate decizii sau practici naționale, drepturile fundamentale se mai bucură de protecție, așa cum cere Carta și principiile de bază ale dreptului Uniunii -pct. 100-101 (aspect cu care, de asemenea, ICCJ este în acord).

În continuare, CJUE prezintă interpretarea făcută de instanța de trimitere principiilor legalității infracțiunilor și pedepselor și a aplicării retroactive a legii penale mai favorabile și concluzionează că efectele unei decizii a Curții Constituționale se limitează la perioada ulterioară publicării ei în Monitorul oficial (pct. 122), iar instanțele naționale ar fi obligate "să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile ce permite punerea in discuție a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare".

Înalta Curte reține că ansamblul considerentelor Hotărârii CJUE, reliefează omisiuni și informații neconforme ale instanței de trimitere care au influențat procesul de interpretare, aspect important în contextul în care în jurisprudența sa instanța de la Luxemburg a subliniat că îi revine obligația "de a lua în considerare, în cadrul repartizării competențelor între instanțele Uniunii și instanțele naționale, contextul factual și normativ, astfel cum este definit în decizia de trimitere, în care se încadrează întrebările respective" (Hotărârea din 26 octombrie 2017, Argenta Spaarbank, C-39/16, EU:C:2017:813, pct. 38, Cauza C42/17 "Taricco 2", pct. 24)".

Informațiile și explicațiile instanței de trimitere neconforme

Înalta Curte constată că sub trei aspecte (cel puțin) informațiile și explicațiile instanței de trimitere sunt incomplete sau neconforme:

1) -explicațiile vizând efectele pe care le produce o decizie de neconstituționalitate în dreptul intern (pct. 105-106, 113 din cererea de hotărâre preliminară);

2) -oferirea unei interpretări proprii, izolate și contrară jurisprudenței obligatorii a ICCJ (Decizia 67/2022) și CCR prin care neagă natura și regimul juridic al situației analizate, ca fiind o succesiune de legi penale în timp, cu incidența inerentă a legii penale mai favorabile (pct. 95-96, 105, 121 din cererea de hotărâre preliminară);

3) -omisiunea de a furniza toate elementele ce configurează natura și regimul normelor care reglementează legalitatea incriminării și pedepselor în dreptul nostru. Pe cale de consecință, Hotărârea CJUE nu se referă la standardul de protecție circumscris interdicției aplicării retroactive/ultraactive a legii penale mai severe, principii esențiale atât în dreptul Uniunii cât și în jurisprudența CEDO.

În procesul de evaluare a conformității normelor cu dreptul Uniunii, folosind informațiile și explicațiile instanței de trimitere, CJUE reține următoarele:

"Contrar standardului național de protecție referitor la previzibilitatea legii penale, care, potrivit instanței de trimitere, se limitează la neutralizarea efectului de întrerupere al actelor de procedură efectuate în perioada cuprinsă între 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, și 30 mai 2022, data intrării în vigoare a O.U.G nr. 71/2002, standardul național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) ar permite, cel puțin în anumite cazuri, neutralizarea efectului de întrerupere al unor acte de procedură efectuate chiar și înainte de 25 iunie 2018, dar după intrarea în vigoare a C. pen. la 1 februarie 2014, respectiv pentru o perioadă mai mare de patru ani" (pct. 122).

Totodată, în același context argumentativ, vorbind despre standardul național de protecție al drepturilor fundamentale și folosind informațiile și interpretările oferite de instanța de trimitere, CJUE conchide [folosind sintagma "În consecință..."] că instanțele naționale nu pot, ca în cazul infracțiunilor de fraudă gravă ce aduc atingere intereselor financare ale Uniunii, să aplice standardul de protecție referitor la principiul aplicării legii penale mai favorabile (lex mitior) pentru a repune în discuție întreruperea termenului de prescripție prin acte de procedură intrvenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale (pct. 124 din Hotărâre).

În primul rând, este de reținut că, în ceea ce privește deciziile Curții Constituționale, efectele acestora se aplică nu doar în privința raporturilor juridice ce urmează a se naște după publicarea în Monitorul oficial, (facta futura), așa cum a explicat instanța de trimitere, ci și situațiilor juridice pendinte și, în mod excepțional, unor situații care au devenit facta praeterita, în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituție și a jurisprudenței dezvoltate pe marginea acestuia de către Curtea Constituțională (Decizia nr. 847 din iulie 2008, Decizia nr. 26 din 3 martie 2016).

Curtea Constituțională a stabilit că decizia de constatare a neconstituționalității face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituțională încetându-și aplicarea pentru viitor (Decizia nr. 847 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 605 din 14 august 2008).

Așadar, o normă juridică care a fost declarată neconstituțională s-a bucurat