ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025

Asupra cererii de recurs în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 155/21.11.2023 pronunțată de Tribunalul Mureș, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. , la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (573 acte materiale), faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 67 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv al dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și al dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa funcția de administrator sau de a avea calitatea de asociat în cadrul oricărei societăți comerciale înregistrate la ONRC, pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa funcția de administrator sau de a avea calitatea de asociat în cadrul oricărei societăți comerciale înregistrate la ONRC de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din data de 05 iunie 2018.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. , la pedeapsa de 7 ani și 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (186 acte materiale), faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 67 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv al dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și al dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa funcția de administrator sau de a avea calitatea de asociat în cadrul oricărei societăți comerciale înregistrate la ONRC, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa funcția de administrator sau de a avea calitatea de asociat în cadrul oricărei societăți comerciale înregistrate la ONRC de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din data de 28 august 2020.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (301 acte materiale), faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raprotat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 67 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv al dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și al dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa funcția de administrator sau de a avea calitatea de asociat în cadrul oricărei societăți comerciale înregistrate la ONRC, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa funcția de administrator sau de a avea calitatea de asociat în cadrul oricărei societăți comerciale înregistrate la ONRC de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul D. a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 - 37 acte materiale, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul E. a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 12 acte materiale, cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1382 și art. 1383 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, și a fost obligat:

- inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente F. S.R.L. și inculpatul B. la plata sumei de 821.254,49 RON din care TVA 492.752,70 RON și impozit pe profit 328.501,80 RON (aferent facturilor emise de societatea G. SRL),

- inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente F. S.R.L. și inculpatul C. la plata sumei de 1.125.365,17 RON din care TVA 665.805,12 RON și impozit pe profit 459.560,05 RON (aferent facturilor emise de societățile H. S.R.L., H. S.R.L. și I. SRL),

- inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente F. S.R.L. și inculpatul D. la plata sumei de 79.723,67 RON din care TVA 47.834,20 RON și impozit pe profit 31.889,47 RON (aferent facturilor emise de J. SRL),

- inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente F. S.R.L. și inculpatul E. la plata sumei de 39.189,14 RON din care TVA 23.513,48 RON și impozit pe profit 15.675,65 RON (aferent facturilor fiscale emise de K. SRL),

- inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente F. S.R.L. la plata sumei de 79.460,96 RON din care TVA 47.676,57 RON și impozit pe profit 31.784,38 RON (aferent facturilor fiscale emise de L. SRL), precum și la plata accesoriile aferente până la data stingerii integrale a sumei datorate.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 249 alin. (1), (2) și (5) C. proc. pen., raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost menținută și extinsă măsura sechestrului asigurator instituit asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare și asupra sumelor de bani (din conturi bancare) aflate în proprietatea de drept și de fapt a inculpatului A. și a părții responsabile civilmente F. și poprirea sumelor de bani cu care vor fi creditate conturile acestora, până la concurența sumei de 2.144.993,42 RON, sumă care reprezintă prejudiciul cauzat, măsuri instituite prin Ordonanța nr. 400/P/2017 din data de 08 iunie 2018 și menținute prin Ordonanța nr. 400/P/2017 din data de 29 iunie 2021, prin încheierea penală pronunțată la data de 18 mai 2022 în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Mureș, respectiv prin încheierea penală pronunțată la data de 27 martie 2023 în dosar nr. x/2021, până la concurența sumei de 2.144.993,42 RON.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii judecătorești definitive către Oficiul Național al Registrului Comerțului, la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desființarea în totalitate a facturilor fiscale menționate în cuprinsul dispozitivului hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații A., B. și C., precum și partea civilă Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș.

Prin decizia penală nr. 419 din data de 26 iunie 2025, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpații A., B. și C. împotriva sentinței penale nr. 155/21.11.2023 a Tribunalului Mureș și, în consecință:

În temeiul art. 423 alin. (1) C. proc. pen., a desființat parțial pe latură penală sentința atacată și rejudecând cauza pe latura penală cu privire la acești trei inculpați:

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 17 alin. (2) și art. 16 lit. f) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva fiecăruia dintre inculpații:

- A. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (573 acte materiale), prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a prescripției răspunderii penale;

- B. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (186 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a prescripției răspunderii penale și

- C. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (301 acte materiale), prev. de art. 48 alin., 1 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a prescripției răspunderii penale.

Au fost înlăturate din sentința atacată dispozițiile privind aplicarea pedepselor principale, complementare și accesorii cu privire la fiecare dintre acești trei inculpați.

Au fost menținute restul dispozițiilor din sentința atacată pe latura penală cu privire la acești trei inculpați, care nu contravin deciziei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

*

Împotriva deciziei penale nr. 419/A din data de 26 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

În motivarea cererii de recurs în casație, recurentul a susținut că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpații A., B. și C., ca urmare a aplicării de o manieră nelegală a dispozițiilor privitoare la prescripția răspunderii penale.

În opinia procurorului, nelegalitatea acestor soluții decurge din combinarea, cu încălcarea exigenței aplicării integrale a legii penale în timp, a două segmente de reglementare care s-au succedat de la data săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală până în prezent.

Astfel, s-a susținut că trimiterea în judecată s-a dispus pentru o infracțiune de evaziune fiscală cu un prejudiciu în cuantum de 2.148.852 RON, peste limita de 100.000 de euro, dar sub limita de 500.000 de euro. Infracțiunea a fost săvârșită, în calitate de autor, de către inculpatul A. și, în calitate de complici, printre alții, de către inculpații B. și C. și s-a epuizat în luna ianuarie 2017.

Din luna ianuarie 2017 până în prezent a existat o succesiune de patru segmente de reglementare. Aceste patru segmente de reglementare includ, în primul rând, norma de incriminare și limita maximă a pedepsei închisorii, precum și, în al doilea rând, durata termenului de prescripție a răspunderii penale. Într-o aplicare corectă a legii penale în timp, norma de incriminare și limita maximă a pedepsei închisorii, pe de o parte, și durata termenului de prescripție a răspunderii penale, pe de altă parte, trebuie să aparțină aceluiași segment de reglementare.

În opinia procurorului, nu este corect ca, în aplicarea legii penale în timp, să se combine norma de incriminare și limita maximă a pedepsei închisorii corespunzătoare unui anumit segment de reglementare, cu durata termenului de prescripție a răspunderii penale corespunzătoare unui alt segment de reglementare.

Astfel, a susținut că primul segment de reglementare începe în luna ianuarie 2017 (data săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală) și încetează în luna iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale). În acest prim segment de reglementare, norma de incriminare incidentă este cea prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005. Pentru această normă de incriminare, legea a prevăzut o limită maximă a pedepsei închisorii de 13 ani (8 ani, pentru varianta simplă prevăzută la alin. (1) al normei de incriminare citate, la care se adaugă 5 ani, ca urmare a reținerii variantei agravate prevăzute la alin. (2) al aceleiași norme de incriminare). În raport cu limita maximă de 13 ani închisoare, termenul general de prescripție a răspunderii penale are o durată de 10 ani (art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen.). În consecință, durata termenului special de prescripție a răspunderii penale este de 20 de ani (art. 155 alin. (4) C. pen.). În primul segment de reglementare există atât termenul general, cât și termenul special de prescripție a răspunderii penale (art. 155 alin. (4) C. pen.).

Al doilea segment de reglementare începe în luna iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 297 a Curții Constituționale) și încetează în luna mai 2022 (data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022). În acest al doilea segment de reglementare, la fel ca în primul, norma de incriminare incidentă este cea prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005. Tot la fel ca în primul segment de reglementare, pentru această normă de incriminare, legea a prevăzut o limită maximă a pedepsei închisorii de 13 ani (8 ani, pentru varianta simplă prevăzută la alin. (1) al normei de incriminare citate, la care se adaugă 5 ani, ca urmare a reținerii variantei agravate prevăzute la alin. (2) al aceleiași norme de incriminare). Diferit însă față de primul segment de reglementare, în cel de-al doilea, există doar termenul general de prescripție a răspunderii penale, ce are o durată de 10 ani (art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen.).

Al treilea segment de reglementare începe în luna mai 2022 (data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022) și încetează în luna mai 2024 (data publicării în Monitorul Oficial a Legii nr. 126/2024). În acest al treilea segment de reglementare, norma de incriminare incidentă este cea prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005. Pentru această normă de incriminare, legea a prevăzut o limită maximă a pedepsei închisorii de 13 ani (8 ani, pentru varianta simplă prevăzută la alin. (1) al normei de incriminare citate, la care se adaugă 5 ani, ca urmare a reținerii variantei agravate prevăzute la alin. (2) al aceleiași norme de incriminare). În raport cu limita maximă specială de 13 ani închisoare, termenul general de prescripție a răspunderii penale are o durată de 10 ani (art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen.). În consecință, durata termenului special de prescripție a răspunderii penale este de 20 de ani (art. 155 alin. (4) C. pen.). În al treilea segment de reglementare există atât termenul general, cât și termenul special de prescripție a răspunderii penale (art. 155 alin. (4) C. pen.). Se poate observa că al treilea segment de reglementare este identic cu primul segment de reglementare.

Al patrulea segment de reglementare începe în luna mai 2024 (data publicării în Monitorul Oficial a Legii nr. 126/2024) și continuă în prezent. În acest al patrulea segment de reglementare, norma de incriminare incidentă este cea prevăzuta la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Pentru această normă de incriminare, legea a prevăzut o limită maximă specială a pedepsei închisorii de 10 ani. În raport cu limita maximă specială de 10 ani închisoare, termenul general de prescripție a răspunderii penale are o durată de 8 ani (art. 154 alin. 1it. c C. pen.). În consecință, durata termenului special de prescripție a răspunderii penale este de 16 de ani (art. 155 alin. (4) C. pen.). În al patrulea segment de reglementare există atât termenul general, cât și termenul special de prescripție a răspunderii penale (art. 155 alin. (4) C. pen.).

În opinia recurentului, din sinteza de mai sus rezultă că, în niciun segment de reglementare, termenul de prescripție a răspunderii penale nu era împlinit la data pronunțării deciziei de către instanța de apel (26 iunie 2025), după cum nu este împlinit nici în prezent. Cea mai mică durată a termenului de prescripție a răspunderii penale este aceea care corespunde celui de-al doilea segment de reglementare și este de 10 ani. Aceasta înseamnă că termenul de prescripție a răspunderii penale se va împlini cel mai devreme în luna ianuarie 2027.

Astfel, a susținut că instanța de apel a greșit prin aceea că a combinat norma de incriminare și limita maximă a pedepsei închisorii, corespunzătoare celui de-al patrulea segment de reglementare (art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, respectiv 10 ani) cu durata termenului (general) de prescripție a răspunderii penale corespunzătoare celui de-al doilea segment de reglementare (8 ani). Or, nu este corect ca norma de incriminare și limita maximă a pedepsei închisorii, corespunzătoare unui anumit segment de reglementare să fie combinate cu durata termenului de prescripție a răspunderii penale corespunzătoare unui alt segment de reglementare.

Într-o aplicare corectă a legii penale în timp, norma de incriminare, limita maximă a pedepsei închisorii și durata termenului de prescripție a răspunderii penale trebuie să aparțină aceluiași segment de reglementare. Dacă ar fi ținut seama de această exigență, într-adevăr, curtea de apel ar fi putut să aibă în atenție al doilea segment de reglementare și al patrulea segment de reglementare, dar într-o aplicare integrală a fiecăruia (oricăruia) dintre ele, nu să combine diferitele elemente care intră în compunerea acestora.

Potrivit celui de-al doilea segment de reglementare, dintr-o limită maximă a pedepsei închisorii de 13 ani, rezultă o durată a termenului (general) de prescripție a răspunderii penale de 10 ani. Potrivit celui de-al patrulea segment de reglementare, dintr-o limită maximă a pedepsei închisorii de 10 ani, rezultă o durată a termenului (special) de prescripție a răspunderii penale de 16 ani. Nu este însă corect ca, dintr-o limită maximă a pedepsei închisorii de 10 ani, corespunzătoare celui de-al patrulea segment de reglementare, să rezulte o durată a termenului (general) de prescripție a răspunderii penale de 8 ani, corespunzătoare celui de-al doilea segment de reglementare.

S-a susținut că, în concret, este aplicabil cel de-al patrulea segment de reglementare, cu titlu de lege penală mai favorabilă, în considerarea unei limite maxime a pedepsei închisorii mai reduse, doar că, într-o aplicare integrală a celui de-al patrulea segment de reglementare, o limită maximă a pedepsei închisorii mai redusă, nu implică și o durată a termenului de prescripție a răspunderii penale mai redusă.

**

Prin încheierea din data de 01 octombrie 2025, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș împotriva deciziei penale nr. 419/A din data de 26 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, dispunând trimiterea cauzei Completului 1, în compunere de 3 judecători.

La termenul din data de 15 octombrie 2025, cauza a fost amânată ca urmare a admiterii cererii formulate de către intimatul inculpat A. în vederea angajării unui apărător, fiind stabilit termen pentru dezbaterea recursului în casație, la data de 12 noiembrie 2025, când, Înalta Curte a luat concluziile acuzării și apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

******

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestite cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

De asemenea, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude atacarea cu recurs în casație a deciziilor prin care s-a dispus o hotărâre de condamnare, este neconstituțională.

Astfel, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, analiza este strict limitată la verificarea împlinirii sau nu a termenului de prescripție, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a faptei și legea penală mai favorabilă, stabilite, cu caracter definitiv, de instanța de apel, neputând fi extinsă la analiza elementelor constitutive ale infracțiunii ce a atras prescripția răspunderii penale.

În speță, Curtea de Apel Târgu Mureș, analizând situația inculpaților A., B. și C. a reținut următoarele:

În ceea ce-l privește pe inculpatul A., a reținut că acestuia i se impută săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (573 acte materiale), prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (data epuizării faptei - ianuarie 2017), cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen., că pedeapsa prevăzută de lege în forma la zi pentru această infracțiune este închisoarea de la 2 ani la 8 ani și că termenul de prescripție prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. este de 8 ani. Ținând seama de dispozițiile arătate, a constatat că termenul general al prescripției răspunderii penale pentru această infracțiune s-a împlinit în luna ianuarie 2025.

Analizând situația inculpatului B., Curtea a reținut că acestuia i se impută săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (186 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 214/2005 (data epuizării faptei - decembrie 2015), cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen. Totodată, a reținut că pedeapsa prevăzută de lege în forma la zi pentru această infracțiune este închisoarea de la 2 ani la 8 ani, iar termenul de prescripție prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. este de 8 ani. Ținând seama de dispozițiile arătate, s-a apreciat că termenul general al prescripției răspunderii penale pentru această infracțiune s-a împlinit în luna decembrie 2023.

Analizând situația inculpatului C., Curtea a reținut că acestuia i se impută săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (301 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 214/2005 (data epuizării faptei - ianuarie 2017), cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen. De asemenea, a reținut că pedeapsa prevăzută de lege în forma la zi pentru această infracțiune este închisoarea de la 2 ani la 8 ani, iar termenul de prescripție prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. este de 8 ani. Ținând seama de dispozițiile arătate, s-a apreciat că termenul general al prescripției răspunderii penale pentru această infracțiune s-a împlinit în ianuarie 2025.

Examinând decizia penală nr. 419/A din data de 26 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, ce a fost recurată în cauză, Înalta Curte constată că instanța de apel, în evaluarea legii penale mai favorabile, a combinat prevederi dintr-un anumit segment de reglementare (în ce privește norma de incriminare și limita maximă a pedepsei închisorii), cu prevederi dintr-un alt segment de reglementare (în ceea ce privește termenul de prescripție a răspunderii penale).

În concret, instanța de apel a reținut, cu privire la cei trei inculpați, norma de incriminare și pedeapsa prevăzută de lege în forma la zi pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ulterior modificării prin Legea nr. 126/2024, constatând, totodată, că se aplică termenul general de prescripție a răspunderii penale de 8 ani.

Așadar, instanța de apel, constatând că norma de incriminare incidentă în speță este art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 126/2024, limita maximă a pedepsei închisorii fiind de 10 ani, a reținut termenul general de prescripție a răspunderii penale de 8 ani, cu toate că, de la data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022, termenul special de prescripție al răspunderii penale este de 16 ani, termen care nu a fost împlinit în speță cu privire la niciunul dintre cei trei inculpați.

Reținându-se ca normă de incriminare art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 126/2024, este evident că nu putea fi reținut doar termenul general de prescripție al răspunderii penale, întrucât odată stabilită prin decizia instanței de apel legea incidentă cu privire la norma de incriminare și pedeapsă, aceeași lege va guverna și prescripția răspunderii penale. Astfel, odată cu publicarea în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022, a devenit operabil termenul de prescripție specială a răspunderii penale care, în speță, este de 16 ani, termenul general de prescripție operând doar în intervalul iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 297 a Curții Constituționale) - mai 2022 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 297 a Curții Constituționale). În acest interval de timp, norma de incriminare incidentă, includea și varianta agravată a infracțiunii, având în vedere că limita prejudiciului era mai mare de 100.000 de euro, astfel că limita pedepsei închisorii era de 13 ani (8 ani forma simplă la care se adaugă 5 ani pentru forma agravată), iar termenul general de prescripție era de 10 ani închisoare.

Prin urmare, instanța de apel a creat o lex tertia, adică o normă penală rezultată din combinarea mai multor legi succesive, contrar principiului constituțional și legal al aplicării unei singure legi penale mai favorabile, prev. de art. 5 C. pen.. Instanța de apel a combinat norma de incriminare și limita maximă a pedepsei închisorii corespunzătoare segmentului de reglementare mai 2024 - prezent, cu durata termenului general de prescripție a răspunderii penale, corespunzătoare segmentului de reglementare situat în intervalul iunie 2018 - mai 2022 (în care norma de incriminare prevedea pedeapsa de 13 ani închisoare).

Această modalitate de aplicare a legii penale contravine principiului unității legii penale mai favorabile, consacrat de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale.

Dacă instanța de apel ar fi reținut ca lege penală mai favorabilă, legea care prevedea doar termenul general de prescripție a răspunderii penale, ce are o durată de 10 ani, acesta corespundea celui de-al doilea segment de reglementare care a început în luna iunie 2018 (data publicării în Monitorul oficial a decizei nr. 297 a Curții Constituționale) și a încetat în luna mai 2022 (data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022) și pentru care norma de incriminare a prevăzut o limită a pedepsei închisorii de 13 ani.

Stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept) și nu poate face obiectul cenzurii în recurs în casație, întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Revine, așadar, fiecărei instanțe de judecată învestită cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu a dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Astfel, modalitatea în care instanța de apel a aplicat dispozițiile legale în cauză reprezintă o eroare de judecată, constând în aplicarea neunitară și nelegală a legii penale și care pune Înalta Curte de Casație și Justiție în imposibilitate de a stabili incidența sau nu în cauză a cauzei de încetare a procesului penal invocate.

În acest sens, Înalta Curte reține că, prin deciziile Curții Constituționale a României, stabilirea legii penale mai favorabile se face în mod global, iar o dată stabilită legea incidentă, aceasta va guverna toate instituțiile de care depinde soluționarea raportului juridic de drept penal, fără să poată fi combinate dispoziții de favoare din legi succesive, nici chiar în ceea ce privește instituiții de drept distincte (CCR, decizia nr. 265/2014 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din C. pen., M.Of. nr. 372 din 20 mai 2014).

În cuprinsul deciziei nr. 265 din 6 mai 2014, Curtea Constituțională, la paragraful 55 a stabilit următoarele: Astfel, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, instanțele judecătorești trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare. De altfel, Curtea Constituțională a statuat că, în ceea ce privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, "aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terția, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze" (Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011). Prin urmare, orice altă interpretare pe care practica judecătorească o atribuie textului conferă acestuia vicii de neconstituționalitate.

În aceste condiții, rezultă că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, care se impune a fi casată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, pentru aplicarea corectă a legii penale, în raport de care să poată fi verificată incidența prescripției răspunderii penale.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază ca fiind incident cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr. 419 din data de 26 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, privind pe inculpații C., B. și A..

Va casa hotărârea atacată și va trimite cauza la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în vederea rejudecării apelului declarat de inculpații C., B. și A..

În baza disp. art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza disp. art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați C. și B., în cuantum de câte 753 RON și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A. se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr. 419 din data de 26 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, privind pe inculpații C., B. și A..

Casează hotărârea atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în vederea rejudecării apelului declarat de inculpații C., B. și A..

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați C. și B., în cuantum de câte 753 RON și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A. se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2025.