ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, reține următoarele: Prin Sentința penală nr. 15 din data de 17.02.2023 pronunțată de Tribunalul Mureș, în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 214/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 269 acte materiale, cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul B. a infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 214/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 214 acte materiale, cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul C. a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen.
raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 214/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 17 acte materiale, cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul D. a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 214/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 7 acte materiale, cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul E. a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 214/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 11 acte materiale, cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul F. a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen.
raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 214/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 6 acte materiale, cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul G. a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 214/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) - (3) acte materiale, cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Împotriva Sentinței penale nr. 15 din data de 17.02.2023, pronunțate de Tribunalul Mureș a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș. Prin Decizia penală nr. 444/A din 13 iulie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva Sentinței penale nr. 15 din 17.02.2023 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Împotriva Deciziei penale nr. 444/A din data de 13 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs în casație la data de 16.08.2023 Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș a înțeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc.
pen.: "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal". În susținerea cererii de recurs în casație, s-a arătat că instanța de apel a procedat în mod greșit apreciind ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei CCR nr. 358/2022 prevederilor privind prescripția răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că în cazul prescripției răspunderii penale Curtea Constituțională a României a pronunțat două decizii contradictorii (nr. 297/2018 și nr. 358/2022), iar principiul supremației dreptului Uniunii Europene impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept al Uniunii.
S-a arătat că, având în vedere că infracțiunea ce face obiectul cauzei face parte din categoria infracțiunilor de corupție, instanța trebuia să facă aplicarea prevederilor privind prescripția răspunderii penale, în interpretarea dată prin prisma Deciziei nr. 297/2018 a CCR. S-a susținut că, deși prescripția răspunderii penale este o instituție de drept material, instituția întreruperii termenului de prescripție este o instituție preponderent de drept procedural. Ea reprezintă în esență unul dintre efectele actelor de procedură, acte realizate în cursul procesului penal de către organele judiciare. Acest fapt rezultă inclusiv din aceea că în cuprinsul Deciziei nr. 358/2022 (par. 67), Curtea Constituțională tratează în mod distinct cele două instituții.
Având în vedere natura ei, întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale este guvernată de principiul aplicării imediate a legii care guvernează actele de procedură. Ca urmare, orice act de procedură întocmit în intervalul de timp situat până la data de 25 iunie 2018 (data publicării Deciziei nr. 297/2018) a produs efectul juridic prevăzut de dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Prin Decizia nr. 297/2018, instanța de contencios constituțional a decis că noua reglementare nu este constituțională pentru că este lipsită de previzibilitate și contrară principiului legalității incriminării pentru că suspectul și inculpatul nu pot cunoaște că a fost întrerupt cursul termenului prescripției răspunderii penale.
În considerente s-a arătat că reglementarea din vechiul C. pen. satisfăcea toate exigențele de constituționalitate. Prin Decizia nr. 358/2022, CCR a declarat textul neconstituțional încă o dată considerând că este imprevizibil întrucât cauzele de întrerupere a cursului prescripției au fost stabilite de practica judiciară și nu de legiuitor. De asemenea, în ciuda practicii judiciare constante în sens contrar, CCR a arătat, în considerentele hotărârii, că între 2018 și 2022 în legislație nu ar fi fost prevăzut vreun caz de întrerupere a cursului prescripției. Înainte de publicarea Deciziei CCR 358/2022 în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022, prin O.U.G. nr. 71/2022 publicată în M. Of. nr. 531/30.05.2022 s-a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen.
în sensul că termenul de prescripție a răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului, adică exact în sensul art. 124 C. pen. din 1969, a celor statuate de CCR prin Decizia nr. 297/2018 și conform interpretării constante și unanime date de instanța supremă timp de aproape 4 ani (de la data publicării Deciziei nr. 297/2018, până la pronunțarea Deciziei nr. 358/2022). S-a mai arătat că O.U.G. nr. 71/2022 a fost publicată anterior publicării Deciziei CCR nr. 358/2022, deci anterior ca această decizie să poată produce efecte.
De asemenea, s-a menționat că prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, ICCJ a admis sesizările instanțelor de judecată și a decis că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen. Procurorul a apreciat că înlăturarea termenului special de prescripție, ca urmare a Deciziei nr. 358/2022 a CCR este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate la nivel național și nu doar pentru infracțiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene și de corupție, ci a tuturor infracțiunilor cu excepția celor imprescriptibile.
Procedurile penale referitoare la infracțiunile ce aduc indirect atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, precum cea în cauză, implică anchete complexe. Durata procedurii în fața tuturor instanțelor este de așa natură, în acest tip de cauze, încât impunitatea de fapt nu ar constitui în România un caz excepțional, ci regula. De asemenea, a susținut că legătura cauzei cu dreptul U.E. este dată de obiectul acesteia, respectiv săvârșirea unor infracțiuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, pe care România s-a obligat să le combată prin tratatele la care a devenit parte odată cu aderarea la Uniunea Europeană. În acest sens, s-a invocat cauza Euro Box Promotion și alții (C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19) C.J.U.E.
A mai susținut necesitatea prevalentei principiului supremației dreptului Uniunii Europene, arătând că având în vedere imposibilitatea de a asigura respectarea obiectivelor de referință pe care România s-a obligat să le atingă în contextul aplicării Deciziei nr. 297/2018 în modalitatea impusă de Decizia nr. 358/2022, fapt care ar conduce la crearea unui risc sistemic de impunitate în toate cauzele penale, inclusiv în cele de corupție care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, este necesară aplicarea în cauză a dreptului Uniunii Europene și aplicarea legislației naționale privind prescripția răspunderii penale în acord cu normele acestuia. S-a precizat că în Hotărârea din 15 iulie 1964, Costa (6/64, EU:C:1964:66, p. 1158-1160), Curtea a stabilit principiul supremației dreptului comunitar, înțeles în sensul în care consacră prevalenta acestui drept asupra dreptului statelor membre.
S-a mai menționat că, în data de 24.07.2023, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat Hotărârea în cauza C-107/23. În esență, prin această Hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene subliniază că instanțele naționale nu pot repune în discuție întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale aferentă unor acte de procedură intervenite anterior invalidării dispozițiilor naționale pertinente. O asemenea repunere în discuție ar avea astfel drept consecință agravarea riscului sistemic de impunitate pentru infracțiuni care aduc indirect atingere intereselor financiare ale Uniunii care decurge din simpla lipsă a unor cauze de întrerupere a prescripției timp de aproape patru ani în România.
În raport de cele statuate de C.J.U.E. prin Hotărârea din data de 24.07.2023, în cauza C-107/23, a apreciat că instanța națională este obligată, în principiu, să înlăture normele sau jurisprudența naționale care creează un risc sistemic de impunitate pentru asemenea infracțiuni. Având în vedere Hotărârea CJUE din 24.07.2023 în cauza C-107/23 relativă la sesizarea instanței europene de către Curtea de Apel Brașov în cadrul unei proces intern care viza infracțiuni de fraudă cu fonduri europene, evaziune fiscală și contrabandă, a cărei quintesență constă tocmai în postularea regulii conform căreia în materie de combatere a fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, normele naționale privind prescripția în materie penală trebuie să permită o prevenire și o reprimare efective, s-a făcut referire la paragrafele relevante din motivarea CJUE, strâns legate de problematica prezentei căii extraordinare de atac.
Față de aspectele menționate, a considerat că în cauză nu se impunea constatarea încetării procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripție, întrucât, dând prevalență principiului supremației dreptului Uniunii Europene, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate inculpaților în cauză și să constate că termenul de prescripție specială nu s-a împlinit în prezenta cauză. Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc.
pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate nici remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare. În cauza de față, parchetul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal". Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc.
pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., fiind constatată intervenirea prescripției răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție. Situația de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că:
Inculpatul A. în perioada decembrie 2008 - 2012, în calitate de administrator "de fapt" la S.C. H. S.R.L. Târgu Mureș și la alte 9 societăți comerciale (SC I. S.R.L. Târgu Mureș, S.C. J. S.R.L. Târgu Mureș, S.C. K. S.R.L. Târgu Mureș, S.C. L. S.R.L. Târgu Mureș, S.C. M. S.R.L. Cristești, S.C. N. S.R.L. Cristești, S.C. O. S.R.L. Cristești, S.C. P. S.R.L. Acățari și S.C. Q. S.R.L. Măgherani), realizând venituri din contracte comerciale, câștiguri care generau obligații de plată la buget, a acționat pentru mărirea nejustificată a cheltuielilor de exploatare și diminuarea bazei impozabile și a dispus înregistrarea în evidențele contabile a unor operațiuni economice nedeductibile fiscal - 5 acte materiale, respectiv a unor tranzacții comerciale nereale pe baza unui număr de 264 acte materiale (buc) facturi fictive și a contractelor aferente, ce simulează activități comerciale reale, derulate prin firmele pe care le controla în calitate de beneficiari, între ele sau cu alte 18 societăți comerciale (SC R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. W. S.R.L., S.C. X. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. AA. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. CC. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S.C. EE. S.R.L., S.C. FF. S.R.L., S.C. GG. SRL), astfel că veniturile obținute de societățile controlate, la inițiativa inculpatului, au fost utilizate pentru plăți formale, în condițiile în care subcontractanții nu aveau condiții de livrare bunuri, execuție lucrări sau prestări servicii din lipsă de dotări și personal salariat, ori nu au putut justifica îndeplinirea obligațiilor asumate prin actele prezentate de aceștia sau de subantreprenorii declarați de aceștia la organele fiscale, obiectul contractelor de subantrepriză fiind transmis succesiv, ajungând în final să fie onorat "scriptic" de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate formal pe circuit prin instrumente bancare, să fie returnate, toate având ca efect mărirea cheltuielilor de exploatare și sustragerea de la plata obligațiilor fiscale de către S.C. H. S.R.L. și celelalte 9 societăți comerciale controlate de inculpatul A..
Inculpatul B. în perioada decembrie 2008 - decembrie 2011, în calitate de administrator "de drept" la S.C. H. S.R.L. și S.C. I. S.R.L. Târgu Mureș, a înlesnit comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prin acceptarea înregistrării în contabilitatea societăților pe care le administra a unui număr de 214 acte materiale (buc) facturi fictive, emise în baza unor contracte ce simulează tranzacții comerciale reale, astfel că veniturile obținute de cele două firme, la inițiativa inculpatului A., au fost utilizate pentru plăți formale prin instrumente bancare între cele două societăți comerciale, cu alte firme controlate de inculpatul A. (K. S.R.L., S.C. M. S.R.L. S.C. P. S.R.L., S.C. O. SRL) sau cu alte societăți comerciale din lanțul tranzacțional (SC R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. W. S.R.L., S.C. X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. AA. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. CC. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S.C. EE. S.R.L., S.C. FF. S.R.L., S.C. GG. S.R.L., în condițiile în care subcontractanții nu aveau condiții de livrare bunuri, execuție lucrări sau prestări servicii din lipsă de dotări și personal salariat ori nu au putut justifica îndeplinirea obligațiilor asumate prin actele prezentate de aceștia sau de subantreprenorii declarați la organele fiscale, obiectul contractelor de subantrepriză fiind transmis succesiv, ajungând în final să fie onorat "scriptic" de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate pe circuit, prin instrumente bancare, să fie returnate, toate având ca efect sustragerea S.C. H. S.R.L. și S.C. I. S.R.L. de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
Inculpatul C. în calitate de administrator "de drept" la S.C. O. S.R.L. Cristești, a înlesnit comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prin acceptarea înregistrării în evidențele contabile, în perioada iulie- decembrie 2011, a unor cheltuieli nedeductibile fiscal (3 acte materiale, achitarea biletelor de transport cu avionul, servicii de cazare pentru A. ce nu era angajat al societății, cheltuieli cu combustibilul și servicii prestate de terți fără acte justificative privind realitatea și legalitatea acestora, toate în valoare de 49.310 RON), respectiv a unui număr de 14 acte materiale (buc.) facturi fictive emise pe baza unor contracte ce simulează activități comerciale reale derulate în cadrul unui lanț tranzacțional, astfel că veniturile obținute au fost transferate, la inițiativa inculpatului A., către alte 6 societăți comerciale din circuit, S.C. I. S.R.L. S.C. Z. S.R.L., S.C. X. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. AA., S.C. H. S.R.L., ce nu pot justifica proveniența bunurilor facturate ori nu erau în măsură să realizeze serviciile ori lucrările contractate, fiind încheiate, în mod succesiv, acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca acestea să fie onorate scriptic de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea de la plata obligațiilor către bugetul de stat a S.C. O. S.R.L. Cristești.
Inculpatul D. în perioada august- decembrie 2010, în calitate de administrator "de drept" la S.C. J. S.R.L. Târgu Mureș, a înlesnit comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prin acceptarea înregistrării în contabilitate a unui număr de 7 acte materiale (buc) facturi fictive emise în baza contractelor ce simulează tranzacții economice reale, derulate în cadrul unui lanț tranzacțional, astfel că veniturile obținute de S.C. J. S.R.L. Târgu Mureș, la inițiativa inculpatului A., au fost transferate către S.C. DD. S.R.L. Florești jud. Cluj - care a emis 7 buc facturi fictive ce conțin operațiuni comerciale nereale, reprezentând servicii de subproiectare, firmă ce nu era în măsură să realizeze obiectul contractelor și la rândul său a transmis obligațiile asumate mai departe, ajungând în final să fie onorate scriptic de S.C. GG. S.R.L. Salonta, jud. Bihor, societate inactivă administrată de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea S.C. J. S.R.L. Târgu Mureș de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
Inculpatul E. în perioada decembrie 2008 - septembrie 2011, în calitate de asociat și/sau administrator la S.C. J. S.R.L. Târgu Mureș, a înlesnit comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prin acceptarea înregistrării în contabilitate unui număr de 11 acte materiale (buc.) facturi fictive având ca obiect servicii de subproiectare, ce conțin operațiuni comerciale nereale sau nedeductibile fiscal, emise în baza contractelor ce simulează tranzacții economice reale, derulate în cadrul unui lanț tranzacțional, astfel că veniturile obținute de S.C. J. S.R.L. Târgu Mureș, la inițiativa inculpatului A., au fost transferate către alte 4 societăți comerciale, S.C. HH. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S.C. S. S.R.L., ce nu pot justifica proveniența bunurilor facturate ori nu erau în măsură să realizeze serviciile contractate, fiind încheiate alte acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca obligațiile contractuale să fie onorate scriptic de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea S.C. J. S.R.L. Târgu Mureș de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
Inculpatul F. în perioada martie 2010 - septembrie 2011, în calitate de administrator "de drept" la S.C. K. S.R.L. Târgu Mureș, a înlesnit comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prin acceptarea înregistrării în contabilitate a 6 acte materiale (buc), facturi fictive în baza unor contracte ce simulează tranzacții comerciale reale derulate în cadrul unui lanț tranzacțional, astfel că veniturile obținute de firma sus indicată au fost transferate, la inițiativa inculpatului A. către alte 4 societăți comerciale din circuit S.C. X. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S.C. H. S.R.L., ce nu pot justifica proveniența bunurilor facturate ori nu erau în măsură să realizeze serviciile contractate, fiind încheiate în mod succesiv, acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca obligațiile contractuale să fie onorate scriptic de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea S.C. K. S.R.L. Târgu Mureș de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
Inculpatul G. în perioada mai- decembrie 2010, în calitate de administrator "de drept" la S.C. M. S.R.L. Cristești, a înlesnit comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prin acceptarea înregistrării în contabilitate a 3 acte materiale (buc) facturi fiscale, în baza unor contracte ce simulează tranzacții comerciale reale, derulate în cadrul unui lanț tranzacțional, astfel că veniturile obținute au fost transferate, la inițiativa inculpatului A., către S.C. V. S.R.L. Cluj - firmă ce a emis 3 buc facturi fiscale, în valoare totală de 261.110 RON, având ca obiect lucrări de construcții, dar care nu poate justifica proveniența bunurilor facturate ori nu era în măsură să realizeze serviciile contractate astfel că, în mod succesiv au fost încheiate acte fictive de subantrepriză, ajungând în final ca obligațiile contractuale să fie onorate "scriptic" de societăți tip fantomă cu rezidență în România sau societăți inactive administrate de cetățeni din Ungaria, iar sumele de bani achitate prin instrumente bancare să fie returnate, toate având ca efect sustragerea S.C. M. S.R.L. Cristești de la plata obligațiilor către bugetul de stat. În ce privește cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, instanța de apel a constatat intervenită prescripția răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție. În concret, curtea de apel a reținut că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaților este legea penală care nu mai conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, respectiv forma C. pen. aflată în vigoare în perioada cuprinsă între data publicării Deciziei nr. 297/2018, și anume 26 iunie 2018, și până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/30 mai 202, întrucât în acest interval de timp dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. nu pot fi aplicate, urmare a constatării neconstituționalității acestora și a lipsei de intervenție a legiuitorului pentru modificarea lor, cu consecința inexistenței vreunui caz de întrerupere a cursului prescripției, în conformitate cu Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanței supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Curtea de apel a constatat că inculpaților A., B. și C. le este aplicabil termenul general de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. - respectiv 10 ani, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul infracțiunilor deduse judecății, în forma legii penale mai favorabile, termen care a curs de la data săvârșirii ultimei acțiuni aferente infracțiunii continuate, potrivit art. 154 alin. (2) teza a II-a din C. pen., adică pentru inculpatul A. de la data de 10.02.2012, fiind împlinit la data de 10.04.2022, pentru inculpatul B. de la data de 31.12.2011 fiind împlinit la data de 28.02.2022, pentru inculpatul C. de la data de 10.02.2012 fiind împlinit la data de 10.04.2022. De asemenea, curtea de apel a constatat că inculpaților D., E., F. și G. le este aplicabil termenul general de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. - respectiv 8 ani, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul infracțiunilor deduse judecății, în forma legii penale mai favorabile, termen care a curs de la data săvârșirii ultimei acțiuni aferente infracțiunii continuate, potrivit art. 154 alin. (2) teza a II-a din C. pen., adică pentru inculpatul D. din decembrie 2010 fiind împlinit în decembrie 2018, pentru inculpatul E. din septembrie 2011 fiind împlinit în septembrie 2019, pentru inculpatul F. din septembrie 2011 fiind împlinit în septembrie 2019, iar pentru inculpatul G. din decembrie 2010 fiind împlinit în decembrie 2018. Examinând critica formulată în recurs în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în contextul adoptării Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanței supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aceasta are caracter nefondat. Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen. În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală. Date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia CCR nr. 358/2022, deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului. Înalta Curte a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia. Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunțate, referitoare la natura dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., în general, și a întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, în special, este incidentă și în speța de față. În speță, Curtea de Apel Târgu Mureș, cât și prima instanță au valorificat incidența prescripției generale a răspunderii penale, ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, interpretând și aplicând normele de drept penal pertinente în concordanță cu dezlegarea obligatorie a problemei de drept ce a făcut obiectul hotărârii prealabile anterior menționate. Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei pronunțate în dezlegarea unei chestiuni de drept și situația factuală definitiv reținută prin hotărârea instanței de apel și care nu mai poate fi cenzurată de instanța de casație, termenele de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile deduse judecății, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, respectiv cea prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 sunt, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., de 10, respectiv 8 ani și au început să curgă la momentul epuizării. De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel, respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, rezultă că termenul de prescripție generală s-a împlinit, în cauză, în februarie, respectiv aprilie 2022, pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, momentul epuizării fiind stabilit cu autoritate de lucru judecat - decembrie 2011, respectiv februarie 2012, iar pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, termenul fiind împlinit în decembrie 2018, respectiv septembrie 2019, în considerarea realizării ultimului act material în decembrie 2010, respectiv septembrie 2011. Referitor la solicitarea Ministerului Public de a lăsa neaplicate Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, precum și Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, se reține că prin cererea de recurs în casație s-a solicitat aceasta în considerarea hotărârii pronunțate de Curtea Europeană de Justiție, Marea Cameră, la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, precum și în C-107/23. Cu privire la argumentul parchetului referitor la hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție la data de 24.07.2023 în cauza C-107/23, reamintim că, dată fiind natura juridică a recursului în casație, aceea de cale extraordinară de atac de anulare, al cărei scop este, potrivit art. 433 din C. proc. pen. acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, constatarea nelegalității deciziei date în apel sub aspectul intervenirii cauzei de încetare, nu poate fi raportată decât la fondul legislativ existent la momentul pronunțării hotărârii recurate. Cu alte cuvinte, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8, pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existența cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate atât sub aspect factual, cât și legislativ. Astfel, în cazul prescripției răspunderii penale, analiza de legalitate se limitează la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a faptei și legea penală mai favorabilă, stabilite, cu caracter definitiv, de instanța de apel, având în vedere eventuala incidență a unor cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului acestui termen în raport de cadrul normativ și interpretativ existent la data pronunțării deciziei. Or, hotărârea Curții Europene de Justiție, Marea Cameră, în cauza C-107/23, a fost pronunțată la data de 24 iulie 2023, ulterior deciziei atacate, așadar, legalitatea soluției de încetare din data de 13 iulie 2023 nu poate fi analizată în raport de această decizie. Astfel, la momentul pronunțării deciziei atacate, calificarea în dreptul național a instituției prescripției ca fiind o instituție de drept substanțial, chestiune asupra căreia a statuat cu caracter obligatoriu instanța supremă prin decizia amintită, atrăgea incidența principiului legii penale mai favorabile, iar elementele de interpretare oferite prin Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție, Marea Cameră, la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19 nu ofereau argumente pentru o eventuală înlăturare a jurisprudenței obligatorii menționate. În acest sens, este relevantă statuarea din cuprinsul paragrafului 209 din hotărârea pronunțată la data de 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion, în cuprinsul căreia Curtea precizează expres că, în cauzele în care s-a dispus sesizarea prealabilă, sunt antamate cerințele care decurg din articolul 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind dreptul la un proces echitabil, situație în care nu poate fi opus un standard național de protecție a drepturilor fundamentale care să implice un risc sistemic de impunitate, instanța națională având obligația de a se asigura că infracțiunile ce intră în domeniul dreptului Uniunii fac obiectul unor sancțiuni penale care au un caracter efectiv și disuasiv. Curtea a subliniat, însă, că, în drept, ipoteza este distinctă de situația în care instanța națională ajunge să considere că obligația de a lăsa neaplicate dispozițiile naționale în cauză se lovește de principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este consacrat la articolul 49 din Cartă, situație în care nu este ținută să se conformeze acestei obligații (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 decembrie 2017, M. A. S. și M. B., C-42/17, EU:C:2017:936, punctul 61). Or, în speță în raport de deciziile obligatorii amintite, era incidentă tocmai ipoteza avută în vedere de Curtea de Justiție la pronunțarea Hotărârii din 5 decembrie 2017, M. A. S. și M. B., C-42/17, (Taricco 2), prin care s-a statuat în sensul că "Articolul 325 alin. (1) și (2) TFUE trebuie interpretat în sensul că impune instanței naționale ca, în cadrul unei proceduri penale având ca obiect infracțiuni privind taxa pe valoarea adăugată, să lase neaplicate dispoziții interne în materie de prescripție care intră sub incidența dreptului material național și care se opun aplicării unor sancțiuni penale efective și disuasive într-un număr considerabil de cazuri de fraudă gravă aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene sau care prevăd termene de prescripție mai scurte pentru cazurile de fraudă gravă aducând atingere intereselor respective decât pentru cele aducând atingere intereselor financiare ale statului membru în cauză, cu excepția cazului în care o astfel de neaplicare determină o încălcare a principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislații care impune condiții de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii.". De altfel, acest raționament este reluat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și în considerentele Hotărârii pronunțate în cauza C-107/23, (parag. 95 - 125), Curtea concluzionând că instanțele române nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile instanței de contencios constituțional amintite, în pofida existenței unui risc sistemic de impunitate a unor infracțiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în măsura în care deciziile se întemeiază pe principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul național, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale, inclusiv a regimului de prescripție referitor la infracțiuni. Elementul de noutate în interpretarea articolului 325 alin. (1) TFUE și articolul 2 alin. (1) din Convenția PIF a constat în aceea că aplicarea de către o instanță națională a standardului național de protecție care repune în discuție întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, trebuie considerat ca fiind de natură să compromită supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii, în sensul jurisprudenței amintite (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion și alții, C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, punctul 212). Cât privește obligativitatea deciziei menționate care impune instanței naționale să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuție a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de pronunțarea Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, aceasta operează exclusiv în cauzele pendinte la data pronunțării acesteia în contextul în care legea procesual penală în vigoare nu reglementează un remediu pentru situația în care o hotărâre se dovedește a fi incompatibilă cu o interpretare a dreptului Uniunii reținută de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ulterior datei la care aceasta a rămas definitivă. Înalta Curte reține totodată că principiul securității raporturilor juridice și cel al autorității de lucru judecat primează atât în ordinea juridică europeană, cât și în sistemele juridice naționale, Curtea de Justiție a Uniunii Europene statuând constant asupra necesității ca hotărârile judecătorești definitive să nu mai poată fi puse în discuție (Hotărârea din 30 septembrie 2003, Kobler, în cauza C-224/01), cu excepția situației în care normele de procedură interne aplicabile autorizează reexaminarea (Hotărârea din 13 ianuarie 2004, Kuhne & Heitz, în cauza C-453/00 și Hotărârea din 10 iulie 2014, Impresa Pizzarotti & C. Spa, în cauza C-213/13). În concluzie, analiza privind cazul de recurs în casație se raportează, potrivit legii procesual penale române, la regulile de drept existente la data pronunțării deciziei în apel, instanța nefiind abilitată să reexamineze pe această cale hotărârea atacată prin prisma compatibilității acesteia cu interpretarea dreptului Uniunii reținută de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ulterior datei la care aceasta a rămas definitivă. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva Deciziei penale nr. 444/A din data de 13 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2015. În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș vor rămâne în sarcina statului. Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B. și F., în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului. Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați E., C., G., A., D., în cuantum de câte 170 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva Deciziei penale nr. 444/A din data de 13 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2015. Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș rămân în sarcina statului. Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B. și F., în cuantum de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.
Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați E., C., G., A., D., în cuantum de câte 170 RON, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 noiembrie 2023. GGC - NN
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.