ÎCCJ, Decizia nr. 37/2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 4101 din 22 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 742 din 19 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, a declarat recurs revizuentul A..

Printr-o primă critică, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., recurentul-revizuent susține că instanța de revizuire a adăugat la lege prin instituirea condiției ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în dosare diferite, care nu este prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Printr-o a doua critică, se argumentează că instanța de revizuire a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reținând că hotărârile potrivnice au fost pronunțate în aceeași cauză, numerele de dosare fiind diferite pentru că nu s-ar fi putut înregistra dosar cu același număr.

În esență, recurentul-revizuent arată că Dosarul nr. x/2017 vizează litigiul pe fond, iar Dosarul nr. x/2019 vizează un incident procesual determinat de refuzul pârâtei de a pune în executare hotărârea în ceea ce privește acordarea dobânzii legale, astfel că Dosarul nr. x/2019 este un nou dosar, deoarece art. 443 alin. (3) din C. proc. civ. prevede că, în cazul lămuririi hotărârii sau înlăturării dispozițiilor contradictorii, încheierea se va atașa la hotărâre, atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâri ale instanței.

II. Considerentele Înaltei Curți

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea Deciziei nr. 742 din 19 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2019, motivat de faptul că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 5551 din 19 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform căruia:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

De esența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunțate în cauze diferite, în privința cărora să existe tripla identitate de părți, cauză, obiect, pentru a se verifica respectarea autorității de lucru judecat.

Criticile din recurs subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. nu pot fi primite, întrucât cerința ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în cauze diferite nu reprezintă o adăugare la lege, ci reprezintă interpretarea jurisprudențială constantă în sensul că această condiție derivă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care sancționează încălcarea autorității de lucru judecat, cu prevederile art. 431 alin. (2) din același Cod, care reglementează opunerea într-un nou litigiu a lucrului anterior judecat într-un alt litigiu.

În cauză, prin revizuirea întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se invocă faptul că sunt hotărâri definitive potrivnice:

- Decizia nr. 5551 din 19 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017, prin care s-au dispus următoarele: (i) admite recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței civile nr. 3963 din 21 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017; (ii) casează în parte sentința și, rejudecând: admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; admite excepția inadmisibilității în ceea ce privește acțiunea formulată de o parte dintre reclamanți; respinge, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de o parte dintre reclamanți; respinge excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantul B., ca neîntemeiată; (iii) menține în rest sentința;

- Decizia nr. 742 din 19 iunie 2020, a cărei revizuire se solicită, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2019, prin care a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcția Națională Anticorupție, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B., a fost casată încheierea din camera de consiliu de la 19 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017, și, rejudecând, a respins cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 3963 din 21 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiată.

În acord cu cele reținute de instanța de revizuire, se constată că hotărârile invocate în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt pronunțate în același litigiu în stadii procesuale diferite, și anume: în soluționarea recursului declarat împotriva (Decizia nr. 5551 din 19 octombrie 2018), respectiv în soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului (Decizia nr. 742 din 19 iunie 2020) aceleiași sentințe civile nr. 3963 din 21 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017.

În realitate, atât pe calea revizuirii, cât și în cadrul prezentului recurs, recurentul-revizuent tinde să obțină o reexaminare a soluțiilor date în același litigiu (Dosarul nr. x/2017), soluționat în fond prin sentința civilă menționată anterior.

Însă, nici instanța de revizuire, în cercetarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și nici instanța învestită cu soluționarea prezentului recurs în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., nu au competența de a efectua o examinare a legalității și temeiniciei hotărârilor potențial potrivnice în opinia revizuentului pentru a decide care este cea corectă, deoarece scopul acestui motiv de revizuire nu este acela de a corecta eventuale greșeli de judecată, ci de a asigura respectarea autorității de lucru judecat.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 4101 din 22 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.

GGC - ED