ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.10.2022

ÎCCJ, Decizia nr. 213/2022

HOTĂRÂRE
24.10.2022
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 213/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Prin Decizia nr. 1877 din 28 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție secția a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 2 și 8 din C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 1584 din 22 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, a declarat recurs revizuentul A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ.

Printr-o primă critică, se susține că instanța de revizuire în mod greșit a reținut că nu există identitate de cauză, obiect și părți între dosarele nr. x/2017 și nr. y/2019 și că soluțiile pronunțate în cauzele respective nu sunt potrivnice.

În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., se arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în căile de atac.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se susține că instanța de revizuire nu a luat în considerare faptul că instanța de recurs nu a analizat împrejurarea că apelul exercitat de B. SA este lovit de nulitate, întrucât apelanta nu și-a îndeplinit obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit legii. Astfel, se afirmă că decizia pronunțată în recurs, Decizia nr. 565 din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Craiova secția a II-civilă, este potrivnică Deciziei nr. 393 din 17 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2019 cu privire la obligația de plată a taxei judiciare de timbru de către intimata B. SA.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., contrar celor reținute de instanța de revizuire, se argumentează că nu există niciun text de lege care să interzică instanței superioare să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice este cea corectă și să îndrepte greșelile de judecată, fiind invocate în acest sens dispozițiile art. 22 alin. (2) și (7) din C. proc. civ.

Aceluiași motiv de casare i se circumscriu și criticile referitoare la faptul că instanța de revizuire nu a analizat motivele cererii de revizuire, iar considerentele hotărârii nu sunt convingătoare și nu susțin soluția pronunțată.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., recurentul argumentează că Decizia nr. 1584 din 22 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2019, încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 989 din 2 octombrie 2018 a Curții de Apel Craiova secția a II-a civilă și a Deciziei nr. 265 din 9 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție secția a II-a civilă, ambele pronunțate în Dosarul nr. x/2017.

Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul critică faptul că instanța de apel a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei B. SA și s-a pronunțat cu privire la un contract inexistent în cererea de chemare în judecată, cu încălcarea dispozițiilor art. 397 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurentul arată că decizia recurată încalcă dispozițiile art. 54 alin. (1) din Constituție și a produs bugetului consolidat un prejudiciu în cuantum de 502,5 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru pe care o datorează intimata B. SA. Totodată, se susține că aceeași soluție de anulare, ca insuficient timbrată, a cererii sale de chemare în judecată dispusă prin Decizia civilă nr. 7875 din 15 august 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2020, trebuia să fie pronunțată și în Dosarul nr. x/2019, având în vedere dispozițiile art. 126 alin. (3) din Constituție, conform cărora "Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale".

Recurentul formulează critici cu privire la respingerea cererii de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În limitele cadrului procedural menționat, nu pot forma obiectul analizei criticile formulate în recurs cu privire la soluția dată, prin hotărârea atacată, cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., în privința căreia nu este reglementată calea de atac a recursului.

Hotărârea ce formează obiectul recursului în prezenta cauză a fost pronunțată în soluționarea cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care reglementează motivul de revizuire referitor la situația în care "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Cu referire la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în jurisprudența Curții Constituționale, s-a reținut că efectul admiterii revizuirii îl constituie "anularea celei din urmă hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, iar în cadrul judecării acesteia nu este permisă și soluționarea fondului pricinii", astfel că, "în ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 (...), instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor" (Decizia Curții Constituționale nr. 416 din 22 septembrie 2022, parag. 34 - 35).

În cauză, recurentul-revizuent invocă o pretinsă contrarietate între Decizia nr. 1584 din 22 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția a II-a Civilă în Dosarul nr. x/2019, și Decizia civilă nr. 989 din 2 octombrie 2018 a Curții de Apel Craiova, precum și Decizia nr. 265 din 9 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ambele pronunțate în Dosarul nr. x/2017, sub aspectul taxei judiciare de timbru datorate de părțile în litigiu, respectiv reclamantul A. și pârâta B. SA.

Dosarul nr. x/2017 are ca obiect cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. SA, prin care se solicită obligarea pârâtei la plata despăgubirilor civile reprezentând daune morale în cuantum de 325.000 euro, pentru întreruperea abuzivă a furnizării energiei electrice trifazice (380 de volți) către atelierul electric, în perioada 13 ianuarie 2015 până la 13 iunie 2015.

Dosarul nr. x/2019 are ca obiect cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. SA, prin care se solicită obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale în cuantum de 600.000 RON, pentru daune aduse demnității, onoarei, cinstei, sănătății și reputației sale prin întreruperea abuzivă a energiei electrice trifazice (380 volți), în perioada 11 iunie 2016 - 11 decembrie 2016, la atelierul electric proprietate a familiei sale.

În acord cu instanța de revizuire, se reține că rațiunea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. rezidă în respectarea autorității de lucru judecat, ceea ce, în sensul celor reținute în jurisprudența Curții Constituționale, presupune existența triplei identități - părți, obiect și cauză - în privința litigiilor în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să nu se fi pronunțat asupra acesteia.

Or, în raport cu elementele expuse anterior, se constată, în acord cu cele reținute de instanța de revizuire, că nu este îndeplinită cerința triplei identități, întrucât cele două cauze (dosarele nr. x/2017 și nr. y/2019) au obiect și cauză diferite, singurul element comun între cele două litigii fiind părțile litigante.

Pe cale de consecință, se reține că instanța de revizuire în mod corect a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind nefondate criticile din recurs.

Pentru aceste considerente, nu pot fi primite criticile formulate de recurent, în susținerea motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 i 8 din C. proc. civ., cu privire la pretinsul caracter potrivnic al hotărârilor invocate în susținerea cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. nu poate fi primit, întrucât recurentul nu expune argumente în susținerea afirmației formale că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe.

Criticile formulate în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. reprezintă, în fapt, critici referitoare la interpretarea și aplicarea normelor legale referitoare la taxele judiciare de timbru în diverse litigii și pot reliefa, eventual, existența unor divergențe de jurisprudență, care, însă, nu se remediază nici pe calea motivului recurs menționat și nici pe calea revizuirii reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile invocate în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se reține caracterul nefondat al acestora, având în vedere considerentele expuse anterior din jurisprudența Curții Constituționale în sensul că "instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuție este cea judicioasă" (Decizia Curții Constituționale nr. 416 din 22 septembrie 2022, parag. 35).

Totodată, contrar susținerilor din recurs, se constată că hotărârea recurată îndeplinește cerința prevăzută de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția din dispozitiv, iar dezacordul recurentului față de considerentele hotărârii nu justifică, în absența unor critici pertinente și concludente, caracterul fondat al motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Pentru toate considerentele arătate, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1877 din 28 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-02-13
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 31/2023
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea pronunțată în revizuire Prin Decizia nr. 195 din 1 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte
ÎCCJ 2022-02-09
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 279/2022
invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 510-513 C. proc. civ. Prin încheierea nr. 7 din 19 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca nefondată
ÎCCJ 2022-06-20
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 152/2022
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea dată în revizuire Prin Decizia nr. 1604 din 23 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și
ÎCCJ 2021-09-28
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1877/2021
-reclamant A., pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. La 4 ianuarie 2021, reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 565/2020 din 17 noi
ÎCCJ 2022-05-23
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 101/2022
drept pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și este supusă căii de atac a recursului, astfel cum prevede art. 513 alin. (6) din C. proc. civ. Recurentul a criticat soluția instanței de revizuire, prin care cererea sa de revizuire a
Sursă