ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1877/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă la data de 24 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CEZ Vânzare S.A., solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri morale în cuantum de 600.000 RON, pentru daune aduse prin întreruperea abuzivă a energiei electrice trifazice, în perioada 11 iunie 2016 - 11 decembrie 2016.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21, 22, 44, 45 din Constituția României, art. 252, 1277, 1357, 2502 și art. 1386 alin. (3) din C. civ., precum și art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 123/2012.

Prin sentința nr. 56/2020 din 2 iunie 2020, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CEZ Vânzare S.A., pe care a obligat-o la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta CEZ Vânzare S.A.

Prin decizia nr. 565/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelul formulat de apelanta pârâtă CEZ Vânzare S.A. împotriva sentinței nr. 56 din data de 2 iunie 2020 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

La 4 ianuarie 2021, reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 565/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Prin decizia nr. 1584 din 22 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 565/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Sancțiunea nulității recursului a fost aplicată ca urmare a faptului că recurentul nu s-a conformat obligației de a indica motivele de nulitate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 488 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 489 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul A., indicând motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 2 și 8 din C. proc. civ.

Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a arătat că instanța de apel s-a pronunțat cu privire la alt loc de consum, dar și la alt contract decât cele care au fost indicate prin acțiunea introductivă.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuentul a afirmat că există hotărâri potrivnice cu privire la plata taxei judiciare de timbru și cu privire la fondul cauzei.

Astfel, în legătură cu plata taxei judiciare de timbru, a susținut că au fost încălcate prevederile art. 197 teza a II-a, coroborate cu ale art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, raportat la art. 56 din Constituția României, care prevăd că obligația de a timbra este imperativă.

Revizuentul a indicat drept hotărâri potrivnice încheierea nr. 7/26.02.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, încheierea nr. 17/01.06.2020 pronunțată în dosarul x/2019 de către Curtea de Apel Craiova, respectiv decizia nr. 392/17.02.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casție și Justiție în dosarul nr. x/2019.

Hotărârile potrivnice referitoare la fond sunt, în opinia revizuentului, decizia civilă nr. 989/02.10.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Craiova, și decizia nr. 265/09.02.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în același dosar.

Intimata-pârâtă CEZ Vânzare S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire motivat de faptul că, în ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., revizuentul nu a invocat în fața instanțelor pieirea totală sau parțială a obiectului litigiului și, prin urmare, nu sunt îndeplinite cerințele impuse de lege pentru acest motiv de revizuire.

În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se arată că nu sunt întrunite cumulativ condițiile legale, deoarece între cauze nu există identitate, daunele solicitate fiind pentru perioade diferite.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva motivelor invocate, o va respinge pentru considerentele ce succed.

Revizuentul a invocat motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 2 și 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă obiectul pricinii nu se află în ființă.

Prin urmare, acest motiv de revizuire poate fi invocat în ipoteza în care prin hotărârea pronunțată în fond s-a dispus restituirea unui obiect cert și determinat care a pierit după darea hotărârii, situație ce nu se regăsește în dosarul pendinte.

În cauză, revizuentul nu invocă faptul că obiectul pricinii nu este în ființă, respectiv că bunul care formează obiectul litigiului ar fi pierit, ci că instanța de judecată i-a respins cererea de chemare în judecată cu privire la alt bun decât cel cu care a fost învestită. Așadar, susținerea părții nu se înscrie în ipoteza legală a motivului de revizuire invocat.

Înalta Curte va respinge și cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile legale privind existența triplei identități de obiect, de cauză și de părți.

În ceea ce privește acest motiv de revizuire, se afirmă faptul că există hotărâri potrivnice cu privire la plata taxei judiciare de timbru și cu privire la fondul cauzei.

Înalta Curte reține că atât obligația de a plăti taxa judiciară de timbru, cât și cuantumul acesteia, sunt stabilite de instanța de judecată în baza textelor legale aplicabile, putând exista particularități de la caz la caz.

Fiind o obligație legală pe care instanța de judecată o dispune în fiecare dosar în parte, aceasta nu poate constitui un motiv de revizuire pe considerentul existenței unor motive potrivnice rezultate din aplicarea textelor legale care reglementează respectiva obligație.

În cauza dedusă judecății, revizuentul invocă o pretinsă contrarietate între decizia nr. 1584 din 22 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, și decizia civilă nr. 989/2.10/2018 a Curții de Apel Craiova, precum și decizia nr. 265/9.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2017.

Însă, chiar dacă atât în dosarul nr. x/2017, cât și în dosarul nr. x/2019 revizuentul a solicitat obligarea societății intimate la plata unor daune, despăgubirile privesc perioade diferite (în primul dosar este vorba de perioada 13.01.-13.06.2015, în timp ce în al doilea dosar este vizată perioada 11.06.-11.12.2016), pentru care a fost administrat un probatoriu distinct. Așadar, faptele deduse judecății sunt diferite, motiv pentru care soluțiile pronunțate în cele două dosare nu pot avea caracter potrivnic.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză -, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Așadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului ca fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabila, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autoritarii de lucru judecat.

Ca atare, se constată că nu sunt întrunite în mod cumulativ cerințele impuse de dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., neexistând identitate de cauză juridică.

Trebuie menționat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte urmează a respinge cererea formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1584 din 22 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1584 din 22 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2021.