ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.05.2021

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1183/2021

HOTĂRÂRE
13.05.2021
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1183/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra contestației în anulare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta S.C. CEZ VÂNZARE S.A., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri civile, respectiv daune morale în cuantum de 375.000 euro, reprezentând prejudiciul moral ce i-a fost cauzat personal, dar și familiei sale prin întreruperea furnizării energiei electrice în perioada 3 martie 2016 până în 30 aprilie 2016.

Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin sentința nr. 45/2018 din 26 martie 2018, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CEZ Vânzare S.A.; pârâta a fost obligată la plata sumei de 10.000 euro, echivalentul în RON, către reclamant, pentru perioada 03.03.2016 - 30.04.2016, reprezentând daune morale.

Prin decizia nr. 63/2019 din 5 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. împotriva sentinței nr. 45/2018 din 26 martie 2018 a Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu apelantul-reclamant A.; sentința apelată a fost schimbată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea, iar pârâta a fost obligată la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând daune morale, pentru perioada 03.03.2016-30.04.2016, către reclamant; s-a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu apelanta-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.

Prin decizia nr. 1127 din 24 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant A., invocată de recurenta-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A.; s-au anulat recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. împotriva deciziei nr. 63 din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Înalta Curte a analizat, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant A., invocată de recurenta-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. prin întâmpinare, excepție care a fost admisă pentru următoarele considerente:

S-a constatat că argumentele expuse de recurentul-reclamant în susținerea recursului declarat vizează exclusiv situația de fapt, respectiv: împrejurarea în care s-a produs debranșarea locuinței de la furnizarea energiei electrice, faptul că instanța de apel nu a apreciat legal și temeinic valoarea prejudiciului moral cauzat de recurenta-pârâtă, desfășurarea de către pârâtă de activități neautorizate.

Totodată, instanța de recurs a reținut că invocarea de către recurentul-reclamant a dispozițiilor art. 252 și art. 253 alin. (4) din C. civ., precum și a prevederilor art. 47 lit. a), b), c) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 este formală, în condițiile în care nu au fost expuse critici de nelegalitate a hotărârii recurate din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a acestor norme de drept material.

Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A., sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., avându-se în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că aceasta a indicat ca temei de drept al cererii art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ., însă, în expunerea motivelor de recurs a reluat, integral, criticile exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

S-a mai reținut că prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

Împotriva deciziei nr. 1127 din 24 iunie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a formulat contestație în anulare contestatorul A., în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Autorul căii extraordinare de atac a susținut faptul că decizia contestată este nelegală, întrucât instanța de recurs nu a observat că sunt incidente dispozițiile art. 197 teza a II-a din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 23 alin. (1) pct. b) din O.U.G. nr. 80/2013, în sensul că instanța de apel a judecat o cerere de apel lovită de nulitate pentru netimbrare la valoarea contestată.

Față de aceste argumente, contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate și soluționarea cauzei.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata CEZ VÂNZARE S.A. a solicitat, în principal, respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Contestatorul A. a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției inadmisibilității contestației în anulare.

Examinând excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimata CEZ VÂNZARE S.A., în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Obiectul contestației în anulare este reglementat diferit, în funcție de motivele pentru care se poate exercita această cale extraordinară de atac.

Potrivit alin. (1) al art. 503 din C. proc. civ., pentru motivul legal de neregularitate a procedurii de citare, hotărârile susceptibile de a fi atacate cu contestație în anulare sunt toate hotărârile definitive ale instanței de recurs.

Alin. (2) și (3) ale art. 503 din același cod reglementează o altă serie de motive pentru care se poate exercita calea de atac a contestației în anulare, dar care privesc exclusiv hotărârile instanțelor de recurs și hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Așadar, având în vedere că prezenta contestație în anulare a fost formulată împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu este supusă niciunei căi de atac, decizia a cărei retractare se solicită, respectiv decizia nr. 1127 din 24 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, care a fost pronunțată în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac exercitate de contestatorul A. pentru neîndeplinirea cerinței prevăzute de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituție și de art. 457 din C. proc. civ., precum și a principiului unicității căii de atac prevăzut de art. 460 din același cod.

Față de cele arătate, Înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 508 alin. (1) C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1127 din 24 iunie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1127 din 24 iunie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi,13 mai 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-11-12
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2043/2019
Asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția II-a civilă, sub nr. x/2017, la 2 mai 2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei
ÎCCJ 2021-12-15
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2730/2021
Ședința publică din data de 15 decembrie 2021 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 5 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, su
ÎCCJ 2021-09-28
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1877/2021
Ședința publică din data de 28 septembrie 2021 Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă la data de 24 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a
ÎCCJ 2021-09-21
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1771/2021
din O.U.G. nr. 80/2013, a fost obligată intimata-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. la plata sumei de 1.552,5 RON, reprezentând diferență de taxă judiciară de timbru datorată pentru judecarea apelului. IV. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul
ÎCCJ 2022-02-09
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 275/2022
Ședința publică din data de 9 februarie 2022 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei CEZ VÂNZARE S.A. la plata
Sursă