ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2730/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2730/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 15 decembrie 2021
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Cez Vânzare S.A., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri civile reprezentând daune morale în cuantum de 325.000 euro pentru întreruperea abuzivă a energiei electrice trifazice (380 volți) către atelierul electric, în perioada 14 iunie 2015 - 1 ianuarie 2016.
Prin sentința nr. 8 din 15 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocate de pârâtă.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CEZ VÂNZARE S.A., și a fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe, pârâta CEZ VÂNZARE S.A. a declarat apel.
Prin decizia nr. 308/2020 din 15 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost admis apelul declarat de pârâta CEZ VÂNZARE S.A. împotriva sentinței nr. 8 din 15 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu reclamantul A.; a fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă acțiunea. A fost obligat intimatul la plata sumei de 553 RON reprezentând cheltuieli de judecată către apelantă.
În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 308/2020 din 15 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
În argumentarea cererii de recurs, reclamantul a susținut, în esență, că instanța de apel în mod greșit a admis excepția autorității de lucru judecat referindu-se la dosarele nr. x/2014, nr. y/2015, nr. z/2016 în prezenta cauză.
Menționează că excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă de Curtea de Apel Craiova în dosarul similar nr. x/2017 prin decizia nr. 989 din 2 octombrie 2018.
Arată că obiectul prezentei cauze îl constituie repararea unui alt prejudiciu încercat de reclamant decât cele deduse judecății în cauzele în raport de care s-a invocat excepția, astfel încât nu este îndeplinită condiția identității de obiect.
În opinia recurentului, hotărârea atacată este nemotivată, întrucât instanța de apel citează cuvânt cu cuvânt din apelul formulat de CEZ VÂNZARE S.A..
Totodată, apreciază că instanța nu s-a aplecat asupra probelor aflate în dosar, pronunțând o soluție cu încălcarea art. 22 alin. (2) și (7) C. proc. civ. și a art. 252 C. civ.
De asemenea, critică reținerea instanței de apel conform căreia:
"Curtea constată că reclamantul solicită obligarea pârâtei la despăgubiri (…) în perioada 14 iunie 2015-01.01.2016, adică cererea are același obiect cu cele ce au constituit dosarele susmenționate, singura deosebire fiind perioada de timp pentru care sunt cerute despăgubirile, adică obiectul material (pretenția concretă), este diferită, dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material fiind același".
Conchizând, susține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii, nu a ținut seama de hotărârea civilă nr. 989/2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, a aplicat greșit normele de drept material prevăzute de dispozițiile art. 1357, art. 1386 alin. (3) C. civ.
Solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Intimata-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. Pe fondul recursului, a solicitat, în esență, respingerea acestuia.
Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea excepției nulității, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susținerile sale putând fi încadrate în temeiurile de drept arătate.
A subliniat că dosarele nr. x/2014, nr. y/2015, nr. z/2016, în raport de care s-a admis excepția autorității de lucru judecat în cauză, au obiecte diferite și nu s-au pronunțat pe fond, fiind soluționate pe excepții.
Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 21 aprilie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din 20 octombrie 2021 a fost respinsă excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. prin întâmpinare și a fost admis în principiu recursul, fiind acordat termen pentru judecarea acestuia.
Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, ținând cont și de apărările intimate-pârâte CEZ VÂNZARE S.A. formulate prin întâmpinare, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.
Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conținutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b C. proc. civ., conform cărora hotărârea trebuie să cuprindă, printre alte mențiuni, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Așadar, motivarea unei hotărâri este înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.
Subsumat acestui motiv de casare, recurentul-reclamant A. a susținut că hotărârea atacată este nemotivată, respectiv nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii, nu a ținut seama de hotărârea civilă nr. 989/2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017.
Demersul judiciar al reclamantului a fost generat de faptul că pârâta CEZ VÂNZARE S.A. a întrerupt alimentarea cu energie electrică trifazică a atelierului electric situat în localitatea Motru.
Prin cererea de apel recurenta-pârâtă CEZ VÂNZARE S.A. a susținut, în esență, că în mod eronat instanta de fond a respins autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 432 C. proc. civ., în condițiile în care pe rolul instanțelor judecătorești au mai existat trei litigii având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți, litigii înregistrate sub nr. x, nr. y/2015 și respectiv nr. z/2016, care au fost soluționate definitiv în favoarea societății CEZ VÂNZARE S.A..
Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut existența autorității de lucru judecat, fără însă a explica raționamentul juridic care a determinat o astfel de concluzie prin raportare la condițiile ce se cer a fi îndeplinite.
Astfel, cu privire la această excepție, prima instanță a reținut în mod expres:
"Comparând părțile, obiectul și cauza prezentului litigiu cu cele din dosarele nr. x/2014, nr. y/2015 și respectiv nr. z/2016 instanța constată că nu există identitate între obiectul cauzelor, respectiv în prezenta cauză se analizează obligația de furnizare a energiei electrice pentru locul de consum "Atelier de întreținere" care a rămas în proprietatea reclamantului, în timp ce în celelalte cauze instanța s-a raportat numai la partea de imobil înstrăinat față de care a apreciat că reclamantul nu mai este proprietar și ca urmare nu avea calitate procesuală activă în a solicita despăgubiri pentru întreruperea furnizării de energie electrică".
Este de necontestat că principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și de ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanței a chestiunii litigioase deja rezolvate, iar rațiunea reglementării o constituie necesitatea de a preveni încălcarea autorității de lucru judecat și de a împiedica instanțele să dea soluții contrare în dosare diferite.
Însă, sub aspectul elementelor autorității de lucru judecat, rezultă că pentru existența acesteia este necesară tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Identitatea de părți presupune participarea în ambele procese a acelorași persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal.
Obiectul cererii de chemare în judecată este pretenția formulată, respectiv folosul urmărit de către reclamant prin introducerea acțiunii, cât și dreptul subiectiv invocat. Ceea ce interesează din punct de vedere al autorității de lucru judecat este ca, din cuprinsul acțiunilor, să rezulte că scopul final urmărit de parte este același.
În ceea ce privește cauza, se reține că aceasta vizează fundamentul raportului juridic dedus judecății și se manifesta practic în situația de fapt calificată juridic.
Înata Curte reține că lipsa unei astfel de analize (dacă este întrunită cumulativ tripla identitate de părți, obiect și cauză) prin raportare expresă la considerentele hotărârii atacate sub acest aspect constituie o nemotivare a hotărârii, deoarece ea semnifică lipsa unei examinări complete a cauzei ori o analiză insuficientă care este de natură să afecteze necesitatea asigurării unei proceduri echitabile și să răspundă imperativului aflării adevărului în cauză.
Prin nemotivarea hotărârii, recurentului-reclamant i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la aceeași instanță de apel, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.
În acest context apare cu evidență faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind astfel încălcat dreptul recurentului la un proces echitabil.
Așa fiind, sunt fondate susținerile recurentului-reclamant în sensul că decizia atacată este nemotivată, întrucât instanța de prim control judiciar era obligată să analizeze îndeplinirea condițiilor ce se cer a fi întrunite pentru existența autorității de lucru judecat, inclusiv din perspectiva considerentelor primei instanțe, care a găsit a fi neîntemeiată această excepție.
Este de subliniat că motivarea hotărârii este o componentă a principiului dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și, în același timp, o garanție procesuală care permite exercitarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătorești, fiind de natură să înlăture orice arbitrariu și să convingă părțile în litigiu de temeinicia și legalitatea unei hotărâri.
Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că se impune casarea hotărârii și în temeiul art. 497 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea casată.
În aceste condiții, fiind fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se reține că nu se mai impune cercetarea argumentelor invocate de autorul căii de atac în susținerea motivelor de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.
Pentru rațiunile înfățișate, în baza art. 496 alin. (1) și (2), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curții de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 308/2020 din 15 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2021.