ÎCCJ, Decizia nr. 31/2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 195 din 1 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2202 din 20 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, a declarat recurs revizuentul A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ.

În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-revizuent invocă incompatibilitatea membrilor completului de judecată care a pronunțat hotărârea atacată, pentru incidența dispozițiilor art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât au pronunțat încheierea nr. 1699 din 23 septembrie 2020, în Dosarul nr. x/2019. În susținere, se invocă încheierea din 4 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se susține că, în hotărârea atacată, nu se motivează cum trebuia aplicată Decizia nr. 393 din 17 februarie 2021, considerentele hotărârii referitoare la stabilirea taxei judiciare de timbru de către instanță în temeiul normelor legale fiind contradictorii cu soluția din dispozitiv și cu decizia menționată.

Subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., recurentul-revizuent susține că sunt incidente dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât Decizia nr. 393 din 17 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019 se bucură de autoritate de lucru judecat.

În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (2) din C. proc. civ. pentru criticile expuse anterior cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți

Criticile invocate în susținerea motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. sunt nefondate pentru considerentele arătate în continuare.

În susținerea criticilor din recurs, recurentul-revizuent invocă încheierea nr. 1699 din 23 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 și, cu titlu de practică judiciară, încheierea din 4 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea nr. 1699 din 23 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea de abținere formulată de un judecător în Dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, reținându-se incidența motivului de incompatibilitate absolută prevăzut de art. 41 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât judecătorul a făcut parte din compunerea completului care a pronunțat decizia ce forma obiectul revizuirii în Dosarul nr. x/2021.

Susținerile recurentului nu pot fi primite, având în vedere că încheierea nr. 1699 din 23 septembrie 2020 a fost pronunțată de un complet compus din alți judecători decât judecătorii care au făcut parte din compunerea completului care a pronunțat decizia atacată cu recurs în prezenta cauză, motiv pentru care nu se ridică problema existenței cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. și nu prezintă relevanță încheierea din 4 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, invocată cu titlu de practică judiciară.

Cu titlu prealabil, se constată că, prin criticile invocate în susținerea motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 din C. proc. civ., recurentul-revizuent susține, în esență, că în mod greșit instanța nu a reținut încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești indicate în cererea de revizuire.

În cauză, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 2202 din 20 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 393 din 17 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2019, a Sentinței civile nr. 7875 din 15 septembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în Dosarul nr. x/2020, și a Deciziei nr. 1272 din 7 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2015, în ceea ce privește modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru în cauze cu obiect similar.

Prin Decizia nr. 393 din 17 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 164 din 3 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a casat decizia atacată și a trimis cauza curții de apel, spre o nouă judecată curții de apel, și a obligat pe intimata-pârâtă SC B. SA, în temeiul art. 38 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, la plata sumei de 1.552,5 RON, reprezentând diferență de taxă judiciară de timbru datorată pentru judecarea apelului.

Prin Decizia nr. 2202 din 20 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii nr. 7 din 26 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2019, a respins excepția nulității recursului declarat de A. împotriva Deciziei nr. 491 din 20 octombrie 2020, a admis recursul declarat de C. SA împotriva deciziei recurate, a casat în parte hotărârea atacată și a trimis cauza aceleiași curți de apel, spre o nouă judecată a apelului promovat de C. SA, menținând celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Prin încheierea nr. 7 din 26 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis cererile de reexaminare formulate de apelantele C. SA și B. SA, stabilind că, pentru soluționarea căii de atac, fiecare apelantă datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de RON.

Prin Decizia nr. 1272 din 7 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca nefondate, recursurile declarate de A., B. SA și C. SA (fostă D.) împotriva Deciziei civile nr. 1217/2018 din 11 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

În acord cu instanța de revizuire, se reține că, în realitate, recurentul-revizuent invocă, în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru datorate conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 în cauze în care a avut calitatea de parte.

În privința cauzelor invocate în revizuire, se constată că nu este îndeplinită cerința identității de obiect și cauză, în condițiile în care taxa judiciară de timbru se stabilește de instanță în fiecare cauză în parte, funcție de obiect, de stadiul procesual și de particularitățile litigiului dedus judecății.

Astfel, chiar dacă, atât în Dosarul nr. x/2019, cât și în Dosarul nr. x/2015, revizuentul a solicitat obligarea societăților intimate la plata unor daune morale, despăgubirile privesc perioade, prejudicii și fapte diferite, nefiind îndeplinită cerința identității de obiect, din perspectiva dispozițiilor art. 431 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 195 din 1 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.

GGC - ED