ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 279/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 23 februarie 2021 sub număr de dosar x/2021, petentul A. a solicitat anularea în tot a încheierii din 5 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019, cu reținerea cauzei spre rejudecare și obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată generate în toate fazele de judecată de soluționarea acestor cauze.

În motivare, petentul a arătat că există contradictorialitate între încheierea din 5 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Sectorului 3 București, secția Civilă, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată în dosarul nr. x/2019, și încheierea din 4 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul București, secția a VI-a civilă prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată în dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea din 4 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că:

"Astfel, instanța reține că acțiunea reclamantului se încadrează în reglementarea prevăzută de lege la art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru".

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 510-513 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 7 din 19 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de petentul A., împotriva încheierii din 5 februarie 2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata B. S.A.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., revizuentul A. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 7 din 19 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În dezvoltarea motivului de casare instituit de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-revizuent susține, în esență, că instanța i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât nu a fost citat pentru termenul la care s-a judecat cererea de revizuire.

În opinia sa, considerentele hotărârii recurate, pe care le redă, sunt greșite și incomplete, deoarece în dosarul nr. x/2019, instanța a constatat cu autoritate de lucru judecat, că acțiunea ce face obiectul dosarului nr x/2019, este scutită în totalitate de la plata taxei de timbru.

Apreciază ca fiind lipsit de relevanță dacă prin încheierea din 4 decembrie 2019 s-a recunoscut un drept afirmat de către recurentul din prezenta cauză sau dacă statuarea instanței a ținut cont de principiul neînrăutățirii situației acestuia în propria cale de atac, încheierea din 4 decembrie 2019 având autoritate de lucru judecat în ceea ce privește faptul că acțiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2019 este scutită în totalitate de la plata taxei de timbru, constatare prin care s-a recunoscut un drept.

Consideră că instanța a stabilit acest aspect cu autoritate de lucru judecat, în urma unei analize concrete și complexe a prevederilor privind taxa judiciară de timbru și a tuturor capetelor cererii de chemare în judecată.

În opinia sa, există contradictorialitate între încheierea din 5 februarie 2021 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins, ca neîntemeiată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată de petentul A., în dosarul nr. x/2019 și încheierea din 4 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2019.

În ceea ce privește incidența, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susține că încheierea nr. 7 din 19 mai 2021, atacată cu prezentul recurs, nu este motivată în concret prin raportare la motivele invocate de revizuentul A. în cererea revizuire, aceasta cuprinzând și motive străine de natura cauzei, cu referiri la articole din vechiul C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciază că există contradictorialitate între încheierea din data de 5 februarie 2021 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019, și încheierea din 4 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

În mod total greșit și în contradicție cu încheierea din 4 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în considerentele încheierii din 5 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Sectorului 3 București, secția Civilă s-a reținut că respectiva cerere trebuie timbrată, deși cele două cereri de chemare în judecată din dosarul nr. x/2019 și din dosarul nr. x/2019 sunt identice, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

Solicită admiterea recursului formulat, casarea în tot a hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Intimata B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Preliminar, se constată că Înalta Curte a fost învestită, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost soluționată o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, așa încât, prezenta cale de atac este admisibilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora casarea poate fi cerută atunci când:

"prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", recurentul-revizuent a susținut că instanța de revizuire i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât nu a fost citat la termenul la care s-a judecat cererea de revizuire.

Se constată ca fiind nefondate criticile subsumate acestui motiv de casare.

Potrivit art. 513 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează procedura de judecată a revizuirii:

"Cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată".

În speță, hotărârea atacată cu revizuire a reprezenta-o încheierea din 5 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Sectorului 3 București, secția Civilă, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, încheiere pronunțată în Camera de Consiliu, fără citarea părților, conform art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Așa fiind, în mod legal, instanța, cu respectarea prevederilor art. 513 alin. (1) C. proc. civ., a soluționat cererea de revizuire în Camera de Consiliu, fără citarea părților, prin încheierea ce formează obiectul prezentului recurs.

În același context, art. 22 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", astfel că orice măsură luată în cadrul procesului trebuie să fie în deplină consonanță cu legea și să se întemeieze pe aceasta.

Criticile recurentului nu susțin nici nemotivarea hotărârii atacate și contradictorialitatea, pe care acesta le reclamă, ci vizează exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată, or argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția adoptată, încheierea recurată fiind legală sub aspectul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

De altfel, simpla nemulțumire a recurentului-revizuent A. cu privire la soluția pronunțată, neînsușirea de către instanță a apărărilor formulate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Demersul judiciar al recurentului A. în etapa căii de atac a revizuirii a fost fundamentat pe existența unor hotărâri potrivnice, sub motiv că în contradicție cu încheierea din 04.12.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în considerentele încheierii din 5 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Sectorului 3 București, secția Civilă s-a reținut că respectiva cerere trebuie timbrată, deși cele două cereri de chemare în judecată din dosarul nr. x/2019 și din dosarul nr. x/2019 sunt identice, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

Este de subliniat că instituirea ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanței, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Înalta Curte subliniază că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Se impune precizarea faptului că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii pentru hotărâri potrivnice nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre aceste hotărâri considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre, în caz afirmativ procedând la anularea ultimei hotărâri.

În acest context, instanța de revizuire a reținut, că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire nu poate analiza legalitatea și temeinicia hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 322 C. proc. civ., fără a putea verifica alte aspecte decât cele prevăzute de aceste texte de lege.

În ceea ce privește susținerile recurentului prin care arată că instanța s-a raportat greșit la art. 322 C. proc. civ. de la 1865, deși litigiului i se aplică Noul C. proc. civ., acestea nu pot atrage nelegalitatea hotărârii recurate, cât timp prevederile articolului menționat vizează cazurile de revizuire, ca și art. 509 din noua reglementare, esențial, sub acest aspect, fiind doar că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire nu poate analiza legalitatea și temeinicia hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma ipotezelor vizate de conținutul acestor texte legale.

Or, simpla indicare, din eroare, a art. 322 din vechea reglementare, nu poate determina nelegalitatea hotărârii, respectiv nu poate echivala cu o nemotivare sau cu o motivare străină de natura cauzei, astfel cum susține recurentul, cu atât mai mult cu cât analiza concretă a cererii de revizuire s-a fundamentat pe dispozițiile noului C. proc. civ., aplicabile litigiului.

Dispoziția de respingere a revizuirii, împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs, este motivată pe neîntrunirea exigențelor impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe considerentul că încheierea din 4 decembrie 2019 pronunțată de către Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în raport de care s-a invocat contradictorialitatea, nu a stabilit cu autoritate de lucru judecat aspecte referitoare la taxa judiciară de timbru aferentă celor două capete de cerere cu privire la care s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2019.

Argumentat și legal motivat, s-a reținut în cadrul revizuirii că nici dispozitivul, nici considerentele încheierii din 4 decembrie 2019 pronunțată de către Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019 nu stabilesc cu autoritate de lucru judecat, în urma unei analize concrete și complexe a prevederilor privind taxa judiciară de timbru și a tuturor capetelor cererii de chemare în judecată, că petentul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a arătat cu justețe că prin încheierea din 4 decembrie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019 a avut în vedere rezoluția de primire a dosarului prin care s-a menționat că reclamantul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, fără a proceda la o analiză exhaustivă a problemei de drept invocate ulterior de petent în dosarul nr. x/2019, soluționat prin încheierea din 5 februarie 2021 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București, secția Civilă, respectiv dacă o parte din capetele cererii de chemare în judecată s-ar circumscrie sau nu ipotezelor reglementate de art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, iar pe cale de consecință ar fi sau nu supuse plății taxei judiciare de timbru.

Pe de altă parte, s-a constatat că prin încheierea din 5 februarie 2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A. împotriva taxelor judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON și de 543,10 RON stabilite în sarcina sa. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sectorului 3 București a reținut, în esență, că primele două capete ale cererii de chemare în judecată formulate de petent nu se circumscriu motivului de scutire de la plata taxei judiciare de timbru reglementat de art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât prin intermediul acestora s-a solicitat să se constatate că a depus în contul personal deschis la pârâta B. suma de 1.800 euro și obligarea pârâtei B. la restituirea sumei de 1.800 euro pe care a retras-o din cont.

Deși a invocat incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din conținutul cererii de recurs, se observă că recurentul aduce critici încheierii împotriva căreia a declarat revizuirea, exprimându-și, în realitate, nemulțumirea cu privire la soluția de respingere a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa în dosarul nr. x/2019, chestiune ce nu poate fi luată în examinare în condițiile în care obiectul recursului îl constituie hotărârea dată în revizuire, art. 483 alin. (3) C. proc. civ. reglementând faptul că recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

Așadar, potrivit considerentelor expuse, constatând că prin încheierea recurată s-a reținut corect neîntrunirea cerințelor procedurale reglementate expres de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind arătate argumentele pentru care nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și invocate de recurent, în temeiul art. 496 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii nr. 7 din 19 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii nr. 7 din 19 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2022.