ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5861/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 15.09.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ a formulat contestație împotriva Rezoluției Inspectorului Sef, dosar x/7.02.2020 și împotriva Rezoluției Inspectorului Șef în dosarul nr. x/7.02.2020.

Prin sentința civilă nr. 231 din data de 26.02.2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a disjuns contestația formulată de reclamant împotriva rezoluției inspectorului-șef C20-121, emisă la 7.02.2020 în dosarul nr. 19-4509, și a dispus înregistrarea sa separată, ca dosar distinct, cu termen de judecată la data de 21.05.2021.

A respins contestația formulată de reclamant A., împotriva rezoluției inspectorului-șef C20-113 emisă la 7.02.2020 în dosarul nr. 19-5326, în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 231 din data de 26.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., dosarul fiind înregistrat la data de 14.04.2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020 și a primit termen de judecată la data de 03.03.2022, Completul C.7.

Prin cererea de recurs depusă la data de 14 aprilie 2021, recurentul-reclamant A. a solicitat casarea sentinței civile nr. 231 din data de 26 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX - a de contencios administrativ și fiscal și a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin adresa emisă la data de 04 mai 2021 și comunicată la data de 07 mai 2021, conform dovezii aflată la dosarul instanței de recurs, Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentului-reclamant obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, aferentă recursului declarat în cauză.

Prin cererea înregistrată la data de 10 mai 2021, petentul A. a solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa, anexând în acest sens cererea de recurs, o copie a adresei prin care i s-a comunicat obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, precum și rezoluția emisă de Inspecția Judiciară, contestată în cauză.

Prin încheierea de ședință din data de 27.05.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare, ca neîntemeiată, reținând că în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru a fost stabilită în mod corect.

La data de 30.06.2021 recurentul-reclamant a depus o cerere prin care a arătat că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa obligația de plată a unei taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, având în vedere că art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 menționează că: (1) "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

În continuare s-a arătat că, în cadrul dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 231 din data de 26.02.2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul nu a făcut expunere/detalii/referiri la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, C. proc. civ., ci a făcut expuneri/detalii/referiri la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest context, prin încheierea de ședință din data de 13.10.2021, Înalta Curte a calificat cererea petentului ca fiind o cerere de recurs și a apreciat că pentru soluționarea acesteia se impune acordarea unul alt termen de judecată și citarea părților.

Examinând, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de petentul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Controlul judiciar declanșat de recurentul-reclamant A. are ca obiect verificarea legalității încheierii de ședință din data de 27.05.2021 prin care, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa, în vederea soluționării cererii de recurs formulate împotriva sentinței civile nr. 231 din data de 26.02.2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru". Alin. 2 al aceluiași articol statuează în mod expres că "Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă."

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă, pe de o parte că încheierea de soluționare a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru este definitivă, deci nu poate face obiectul altei căi de atac, iar pe de altă parte, că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din data de 27.05.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din data de 27.05.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.