ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4109/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 2 martie 2022, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii din 3 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, apreciind că soluția dată cererii de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru este rezultatul unei erori materiale, care a condus la aplicarea sancțiunii tardivității.

In motivarea contestației în anulare s-a arătat că cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru a fost depusă în termen, întrucât data de 24 ianuarie 2022 este zi liberă, fiind Ziua Unirii Principatelor Române. Astfel, în condițiile în care termenul de 3 zile, calculat de la data de 19 ianuarie 2022 se împlinea în data de 24 ianuarie 2022, într-o zi nelucrătoare, apreciază că cererea de reexaminare a fost depus în termen la data de 25 ianuarie 2022.

În drept cererea a fost întemeiată pe depozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la data de 17 mai 2022, intimata Inspecția Judiciară a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, față de faptul că hotărârea a fost pronunțată de instanță în procedura de verificare și regularizare a cererii de recurs, iar potrivit art. 200 C. proc. civ., această procedură este una nepublică, necontradictorie și anterioară fixării primului termen de judecată.

Totodată, consideră că față de această procedură, Inspecția Judiciară nu are la dispoziție vreo prevedere procedurală care să îi permită sau să o îndreptățească în a formulat apărări sau a invoca excepții, calitatea sa procesuală fiind validată la momentul finalizării procedurii de verificare și regularizare.

Intimata a mai arătat că cererea contestatorului este fundamentată pe motive și argumente incompatibile cu obiectul și motivele contestației în anulare, încheierea a cărei anulare se solicită nefiind în niciuna dintre situațiile precizate de art. 503 C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 3 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea formulată de petentul A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1431 din 15 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că adresa prin care a fost adusă la cunoștința recurentului-reclamant obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 100 de RON a fost comunicată la data de 19 ianuarie 2022, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul nr. x/2021 iar cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru a fost depusă de acesta la data de 25 ianuarie 2022, cu depășirea termenului de 3 zile prevăzut de dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu titlu prealabil Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare, astfel cum a fost invocată de intimata Inspecția Judiciară în cuprinsul întâmpinării, întrucât singura condiție de admisibilitate ce se impune a fi îndeplinită în cadrul contestației în anulare speciale prevăzute de art. 503 alin. (2) C. proc. civ. este aceea ca hotărârea atacată să fie pronunțată de instanța de recurs, condiție îndeplinită în prezenta cauză, încheierea din 3 februarie 2022 fiind fiind pronunțată de instanța de recurs în cadrul recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1431 din 15 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal.

Examinând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Astfel, potrivit art. 503 alin. (2) C. proc. civ..: Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale (…).

În accepțiunea textului de lege menționat, motivul de contestație referitor la săvârșirea unei greșeli materiale în dezlegarea recursului are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În acest sens, doctrina și jurisprudența constantă în materie a statuat că prin eroare materială ca temei al unei contestații în anulare se înțelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara și, pentru verificarea acestor situații nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În speță, ne aflăm tocmai într-o asemenea situație în care instanța de recurs, prin încheierea contestată a respins ca tardivă cererea formulată de petentul A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente recursului promovat, reținând că adresa prin care a fost adusă la cunoștința recurentului-reclamant obligația de achitare a taxei judiciare de timbru a fost comunicată la data de 19 ianuarie 2022, iar cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru a fost depusă de acesta la data de 25 ianuarie 2022, cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Se constată însă că instanța a omis a observa că termenul de 3 zile prevăzut de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru formularea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru se împlinea pe data de 24 februarie 2022, într-o zi nelucrătoare, fapt ce atrage incidența prevederilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., astfel că termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează, respectiv 25 ianuarie 2022.

Având în vedere aceste considerente, se constată că eroarea materială invocată de contestator se circumscrie prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., de natură să justifice contestația în anulare pendinte.

Fața de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., va admite contestației în anulare formulată de contestatorul A. și va dispune anularea încheierii din 3 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021.

Totodată va stabili termen la data de 21 septembrie 2022, în camera de consiliu, pentru soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Admite contestația în anulare formulată de contestatorul A..

Anulează încheierea din 3 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021.

Acordă termen în camera de consiliu pentru soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru la data de 21 septembrie 2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2022.