ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1118/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin rezoluția din 29 iunie 2021 emisă în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal a pus în vedere contestatorului A. obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită potrivit art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, aferentă contestației în anulare promovate împotriva Deciziei nr. 134 din 18 februarie 2021 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2020.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul A. a formulat cerere de reexaminare înregistrată sub nr. x/2021/a1.

Prin Încheierea 11 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de reclamantul A..

Împotriva încheierii din 11 noiembrie 2021, reclamantul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal la data de 22 februarie 2022.

Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

(2) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă."

Înalta Curte reține și că, potrivit art. 457 alin. (1) din Codul de de procedură civilă:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac

Raportat la datele speței de față, Înalta Curte observă că încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru este definitivă, nefiind supusă unei căi de atac, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În cazul contestațiilor privind modalitatea de stabilire și calcul a taxei judiciare de timbru, legiuitorul a prevăzut doar o singură cale de atac, și anume cererea de reexaminare ce urmează a fi soluționată de un alt complet al aceleași instanțe. Împotriva modalității de soluționare a cererii de reexaminare nu există deschisă calea formulării unui recurs sau a oricărei căi de atac, indiferent de denumirea dată de parte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul promovat de reclamantul A. împotriva încheierii din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Totodată, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON:a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că prezenta cale de atac a fost declarată cu rea-credință și într-un alt scop decât cel reglementat de lege, raportat la caracterul vădit inadmisibil al acesteia, constituind doar un prilej de lansare a unor afirmații generale, nefundamentate și nerelevante cadrului procesual, recurentul exercitându-și astfel în mod abuziv drepturile procesuale.

Or, potrivit dispozițiilor art. 12 din C. proc. civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, în caz contrar partea răspunzând pentru prejudiciile materiale și morale cauzate și putând fi obligată și la plata unei amenzi judiciare.

Formularea unei cereri judiciare nu trebuie să constituie o formă de încurajare a abuzului de drept, ci aceasta instituție trebuie să acorde posibilitatea părții de a beneficia de analizarea pretențiilor, formulate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Astfel, se circumscrie abuzului procesual situația în care partea urmărește, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în distonanță cu scopul procesului, respectiv soluționarea justă și cu celeritate a cauzelor.

Consecința unor astfel de demersuri este aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanțelor, atât în ceea ce privește instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât și prin efectuarea unor activități specifice judecății (emiterea citațiilor, adreselor, calcularea unor taxe de timbru, etc) care sunt complexe și costisitoare.

În concluzie, față de vădita inadmisibilitate a recursului, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac a fost declarată într-un alt scop decât cel reglementat de lege, aspect de natură a contura reaua-credință a părții în exercitarea dreptului prevăzut de art. 483 și următoarele din C. proc. civ., prin urmare devin incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., astfel încât va aplica recurentului A., cu domiciliul în jud. Ilfov, amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

În temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., aplică recurentului reclamant A. amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, în ceea ce privește amenda judiciară.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.