ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 133/2023

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat pe cale de ordonanță președințială, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că textul alin. (13) al art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică a fost modificat, prin O.U.G. nr. 16/2022, fără avizul Consiliului Economic și Social și fără a fi publicată modificarea pe agenda publică a Ședinței de Guvern din data de 02 martie 2022, să se constate că prin modificarea alin. (13) al art. 7 din Legea nr. 52/2003, autoritățile centrale și locale își vor aroga dreptul de a emite acte normative abuzive, fără consultare publică, fără publicare în site-ul propriu, afișare la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului, ori transmitere către mass-media centrală sau locală, ori de câte ori vor considera că un act normativ este urgent și că sunt "situații urgente" în sens vag și în genere fără a fi menționate in concreto, clar și precis, într-o manieră care să excludă orice echivoc, să se constate că O.U.G. nr. 16/2022 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora "Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție", să fie sesizată, din oficiu, Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea O.U.G. nr. 16/2022.

La data de 21 martie 2022, s-a înregistrat pe rolul instanței, sub nr. x/2022, o cerere chemare în judecată identică sub aspectul obiectului și al cauzei juridice, formulată de aceiași reclamanți, mai puțin F., dar împreună cu reclamanta G., în contradictoriu cu același pârât, dosarul respectiv fiind înaintat prin încheierea de cameră de consiliu din data de 22 martie 2022 completului învestit cu soluționarea cauzei de față, în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (1) și (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, în vederea soluționării împreună a celor două cereri, sub nr. x/2022.

Prin încheierea de ședință din data de 08 aprilie 2022 și pentru motivele indicate, a fost admisă excepția de netimbrare în ceea ce îi privește pe reclamanții D., E., F. și G., cererea de chemare în judecată formulată de aceștia urmând a fi anulată ca atare.

Prin sentința civilă nr. 868 din 06 mai 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a anulat cererea formulată de reclamanții D., E., F. și G., ca netimbrată și a respins cererea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 868 din 06 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., E., C., B., D. și G., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și reținerea cu rejudecare a cauzei.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, cerința satisfacerii timbrajului aferent căii de atac, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada achitării de reclamanții A., E., C., B., D. și G. a taxei judiciare de timbru, având în vedere următoarele aspecte:

În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin adresele comunicate recurenților E., C., B., D. și G. la data de 06 iunie 2022, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, iar recurentei A. la data de 07 iunie 2022, conform dovezii de înmânare aflată la dosar, precum și prin citațiile comunicate recurenților la data de 28 octombrie 2022, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părților obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON, aferentă recursului declarat în cauză, obligație pe care recurenții nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat pentru data de 12 ianuarie 2023.

Înalta Curte reține că, în cauză, nu s-a formulat cerere de ajutor public judiciar și nici cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanții A., E., C., B., D. și G. împotriva sentinței civile nr. 868 din 06 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanții A., E., C., B., D. și G. împotriva sentinței civile nr. 868 din 06 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 12 ianuarie 2023.