ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3968/2023

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată adresată la data de 08.03.2022 Curții de Apel Constanța și înregistrată sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D. și E. au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul Românei, ordonanță președințială prin care au solicitat instanței să constate că textul alin. (13) al art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică a fost modificat prin Ordonanță de urgență nr. 16/2022 din 02.03.2022, fără avizul Consiliului Economic și Social și fără a fi publicat textul alineatului modificat pe agenda publică a ședinței de guvern din data de 02.03.2022, să constate că prin modificarea alin. (13) al art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, autoritățile centrale și locale își vor aroga dreptul de a emite acte normative fără consultare publică, "fără publicare în site-ul propriu, să-l afișeze la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului și să-l transmită către mass-media centrală sau locală,.. " ori de cate ori vor considera că un act normativ e urgent și sunt "situații urgente", să constate că O.U.G. nr. 16/2022 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție și să sesizeze, din oficiu, Curtea Constituțională a României asupra neconstituționalității Ordonanței de urgență nr. 16/2022 din 02.03.2022.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 52 din data de 18 martie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității și a anulat cererea de chemare în judecată privind pe reclamanții D., C., B., A. și E. și pe pârât Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, având ca obiect ordonanță președințială, pentru lipsa semnăturii reclamanților.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței indicate în punctul I.2 de mai sus au declarat recurs reclamanții D., C., B., A. și E., prin care au solicitat admiterea recursului ca legal și temeinic, constatarea nulității absolute a sentinței, pentru nerespectarea regulilor de procedură, casarea în tot a acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare. În esență, recurenții au argumentat în sensul că prima instanță a fixat termen de judecată la 18.03.2022, nerespectând prevederile art. 200 C. proc. civ., și a dispus citarea părților fără a aplica art. 201 C. proc. civ., reclamanții fiind lipsă la primul termen de judecată. În acest context, în opinia recurenților, s-ar fi impus acordarea unui nou termen, până la care, în condițiile prevăzute de lege, cererea urma a fi semnată. Au mai arătat recurenții că semnătura olografă reprodusă într-un cadru electronic, echivalează semnăturii de mână, scanarea imaginii într-un fișier sau încărcarea unei semnături de mână într-o aplicație, care să permită apoi aplicarea ei pe documente în același format și apoi scanat, fiind utilizată în anumite contexte spre a da documentului o notă personală. Recurenții au subliniat că, în condițiile în care Curtea ar fi dorit o verificare a acesteia, la primul termen când părțile procesuale erau prezente, semnătura ar fi putut fi dată în fața instanței, nefiind justificată soluția de respingere a cererii.

Apărările formulate în cauză Legal citat, intimatul-pârât Guvernul României nu a formulat întâmpinare.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 22 iunie 2022, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanții D., C., B., A. și E. împotriva sentinței civile nr. 52 din data de 18 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință din 22 iunie 2022, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanții D., C., B., A. și E., apreciind incidente prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă. Încheierea de ședință din data de 22 iunie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 22 decembrie 2022. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit, din oficiu, de către instanța de judecată. În consecință, Înalta Curte, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, va constata intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.