Decizia nr. 3363/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.09.2022 sub nr. x/2022, revizuenta A. a promovat calea extraordinară de atac a revizuirii cu privire la sentința nr. 1317/27.11.2020 pronunțată de secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 299/20.01.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimații Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne, B. și C.. Revizuenta a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 11 din C. proc. civ., cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 50/15.02.2022, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020, excepție ridicată de numitul D. în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 București – secția Civilă, învederând revizuenta că, la rândul său, în recursul declarat împotriva sentinței a cărei revizuire se solicită, a invocat excepția de neconstituționalitate a, între altele, dispozițiilor O.U.G. nr. 192/2020, în integralitate, cererea de sesizare a Curții Constituționale fiind admisă de instanța de control judiciar, iar dosarul înregistrat la Curtea Constituțională sub nr. x/10.03.2022, aflându-se în prezent în faza de raport. Totodată, revizuenta a solicitat, în temeiul art. 186 din C. proc. civ., repunerea în termenul de formulare a cererii de revizuire, raportat la data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 50/2022, respectiv 25.03.2022, având în vedere că decizia nr. 299/20.01.2022 pronunțată în recurs în dosarul instanței supreme nr. x, prin care s-a admis recursul părții adverse și, în rejudecare, s-a respins acțiunea, i-a fost comunicată abia la data de 23.08.2022, doar la acel moment fiind în măsură să cunoască considerentele pentru care i-a fost respinsă acțiunea, respectiv prin raportare la O.U.G. nr. 192/2020, a cărei neconstituționalitate a fost constatată ulterior pronunțării respectivei decizii.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2036 din 11 noiembrie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată din oficiu. S-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimații Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Afacerilor Interne, B. și C., ca inadmisibilă.

Căile de atac exercitate în cauză 3.1. Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs revizuenta A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că modalitatea de interpretare și aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., este eronată și incalcă dreptul la un proces echitabil. În acest sens s-a invocat jurisprudența Curții Constituționale, care atunci când constată că între data sesizării și data pronunțării textul de lege criticat a fost deja declarat neconstituțional, respinge excepția de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă. S-a arătat că motivul de revizuire nu privește, în această ipoteză, excepția de neconstituționalitate soluționată chiar în cauză. Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului și soluționarea cererii de revizuire a hotărârii definitive prin care i s-a respins acțiunea în temeiul O.U.G. nr. 192/2020. 3.2. Recurentul – pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat recurs, constatând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în raport de încălcarea dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ. A arătat recurentul – pârât că în cauză a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, care are natura unei excepții de procedură, în timp ce excepția inadmisibilității invocată din oficiu reprezintă o excepție de fond. În concluzie, se impune casarea sentinței, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe. În subsidiar, s-a arătat că hotărârea atacată reprezintă rezultatul unei greșite aplicări a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., arătând că instanța a restrâns aria de incidență a textului de lege, jurisprudența admițând că o decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate se aplică și cauzelor în care a fost invocată excepția până la momentul pronunțării. (Decizia Curții Constituționale nr. 163/2017).

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Revizuenta A. a solicitat, în temeiul art. 509 pct. 11 din C. proc. civ., revizuirea sentinței nr. 1317/27.11.2020 pronunțate de secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 299/20.01.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 50/15.02.2022, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020. La primul termen de judecată, curtea de apel, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată în cauză, pe care a admis-o, având în vedere că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.: "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții", iar, în speță, nu este îndeplinită această premisă, la data promovării cererii de revizuire și la data sentinței nefiind încă soluționată excepția de neconstituționalitate invocată de revizuentă în cauza în care a fost pronunțată sentința a cărei revizuire se cere, Decizia Curții Constituționale nr. 50/2022, de care se prevalează revizuenta drept temei al cererii de revizuire promovate, fiind pronunțată asupra unei excepții de neconstituționalitate invocate într-o altă cauză. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. Înalta Curte constată că dispozițiile art. 248 din C. proc. civ. prevăd că: (1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc. Din punct de vedere procedural, pentru a se realiza o corectă aplicare a dispozițiilor mai sus arătate, instanța este datoare să califice în mod corect excepțiile invocate și să stabilească ordinea de soluționare acestora, din punct de vedere al efectelor pe care admiterea excepțiilor le-ar produce asupra judecății. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că excepția tardivității cererii de revizuire invocată de recurentul – reclamant Ministerul Afacerilor Interne, fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului, are prioritate în fața excepției inadmisibilității, care în cauză, reprezintă o analiză pe fond a întrunirii condițiilor de exercitare a căii extraordinare de atac. Totodată, respingându-se cererea de revizuire ca inadmisibilă, fără a fi analizată excepția tardivității, și, corelativ, cererea de repunere în termen, instanța de control judiciar se află în imposibilitatea analizării acestora direct în faza procesuală a recursului, față de necesitatea respectării dublului grad de jurisdicție. Prin urmare, se apreciază că, în cauza de față, hotărârea pronunțată de instanța de fond nu respectă exigențele procedurale impuse de textul de lege anterior menționat, fiind lovită de nulitate în condițiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., astfel încât, în vederea respectării principiilor ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și ținând cont de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție, se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează a se pronuța cu prioritate asupra excepței tardivității și numai în măsura în care cererea de revizuire este formulată în termen, asupra admisibilității căii extraordinare de atac. În raport de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate formulate de revizuentă și de recurentul - pârât, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond la rejudecarea cauzei.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.