ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 322/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 19.10.2020, reclamantul A. a solicitat desființarea rezoluției inspectorului șef al Inspecției Judiciare, a rezoluției de clasare nr. 2222/A/27.07.2020 din dosarul nr. x și trimiterea cauzei pentru completarea verificărilor.

Prin sentința civilă nr. 1300 din 29 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

S-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței nr. 1300 din 29 septembrie 2021 a declarat recurs reclamantul împotriva respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepțiile de neconstitutionalitate invocate, în termenul de 48 de ore de la data pronunțării, apreciind că recursul este în termen conform jurisprudenței cutumiare de la data comunicării/primirii pronunțării, atunci când nu s-a participat la pronunțare.

A susținut recurentul nu se susține în niciun fel respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstitutionalitate în raport de dispozițiile art. 1, art. 2,art. 4,art. 11, art. 24 alin. (1), (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1)-(2), art. 20 alin. (1)-(2), art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 23, art. 24 alin. (1)-(2), art. 52 alin. (1), (2), (3), art. 59 alin. (1), art. 124 alin. (1), (2), art. 129, art. 142 alin. (1), art. 146 lit. d) din Constituția României, art. 2, art. 7, art. 8, art. 10 din prevederile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Totodată, hotărârea este netemeinica și nelegala, părtinitoare, lipsită de integritate, independență, imparțialitate, încălcând Constituția României si prevederile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale art. 6,art. 13,art. 14,art. 17 si celelalte prevederi ale Declarației Universale a Drepturilor Omului privind eliminarea discriminărilor.

A solicitat recurentul - reclamant cheltuieli de judecată în cuantum de 3330 RON actualizate, daune de 1 ban, daune reparatorii de 1 milion de euro.

De asemenea a solicitat chemarea în judecată a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, a angajaților Curții de Apel București, a Comisiei Europene, Comisiei de la Veneția și Comisiei Greco.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat admiterea excepției nulității recursului, în considerarea dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., în raport de lipsa motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac.

Recurentul - reclamant a atașat motivelor de recurs depuse prin poștă electronică un număr de 33 de completări, având ca obiect cerere de strămutare și cerere de daune interese referitor la dosarul penal (fila x), cerere de îndreptare eroare materială la dosar penal și în toate actele procedurale efectuate până la această dată, cerere de asigurare din oficiu a dreptului de asistenta juridică referitoare la dosarul penal (fila x), cerere de asigurare din oficiu/la cerere a dreptului la rambursarea cheltuielilor, excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 80, 81, 91 și 93 din C. proc. pen., cerere de încuviințare efectuare audit la DGRFP/AJFP/ANAF Brașov (fila x), cerere de constatare a calității de contribuabil european, cerere de eliberare în format electronic a tuturor documentelor și transcrierilor, excepție de neconstituționalitate și excepție de nelegalitate privind statutul procurorului, excepție de neconstituționalitate și excepție de nelegalitate privind lipsa de la dosarul penal a documentelor efectuate de instituțiile de cercetare penală, cerere de recuzare a procurorului, cerere de recuzare a judecătorilor pentru antepronunțare în toate acțiunile juridice, cerere de eliberare copii de pe notele grefierului, contestație privind copiile de pe notele grefierului, excepția de necompetență generală, funcțională, teritorială, materială și după calitatea persoanei a instanței (fila x), excepția de necompetență funcțională, teritorială, materială și după calitatea persoanei a Parchetului ICCJ, DIICOT, DNA, cerere de constatare a nulității absolute și relative (fila x), cerere de încuviințare și plasare sub control judiciar, cereri pentru detașarea tuturor plângerilor adresate altor instanțe, cerere de constatare a nulității absolute, cerere strămutare dosar, cerere de constatare a gravelor lipsuri de procedură, cerere de recuzare a grefierului, cerere de amânare în vederea corectării gravelor vicii de procedură, excepții de neconstituționalitate a unor dispoziții din C. proc. pen. (fila x, fila x, fila x, fila x, fila x, fila x, fila x și fila x).

Înalta Curte constată că la filele x sunt înregistrate 33 de cereri înaintate de recurentul -reclamant prin poștă electronică, expuse la pct. 5 din prezenta hotărâre, cereri informe de sesizare a Curții Constituționale cu dispoziții din C. proc. pen., recuzare procuror ședință, etc., având un destinatar neindicat și cu referire la dosarul penal nr. x/2020

Reține instanța că în materie procesuală, art. 12 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți.

Din aceste dispoziții legale, rezultă că abuzul de drept procesual presupune două elemente, și anume:

- un element subiectiv, ce constă în exercitarea cu rea-credință a dreptului procedural, în scop de șicană, fără justificarea unui interes special și legitim, ci numai cu intenția de a-l vătăma ori păgubi pe adversar, pentru a diminua sau întârzia posibilitățile de apărare ori de valorificare a drepturilor acestuia;

- un element obiectiv, care constă în deturnarea dreptului procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legală, actul săvârșit neputând fi explicat printr-un motiv legitim, ori în exercitarea dreptului într-un mod excesiv și nerezonabil.

Înalta Curte constată că dosarul înregistrat pe rolul acestei instanțe, are ca obiect recursul formulat împotriva unei sentințe prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale și s-a respins contestația reclamantului împotriva soluției de clasare pronunțată de Inspecția Judiciară.

În acest context, Înalta Curte reține că cererile depuse la dosar, cu privire la care nu rezultă elemente că ar privi prezentul cadru procesual, întrunesc cerințele prevăzute de art. 12 alin. (1) din C. proc. civ. pentru a fi considerate ca fiind abuzive, astfel că actul de procedură abuziv va fi lipsit de efectele contrarii scopului pentru care dreptul procedural a fost recunoscut, urmând ca cererea să fie respinsă ca atare.

În ceea ce privește recursul formulat în cauză, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității căii de atac în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor articolului 20 din Legea nr. 554/2004, întrucât, prin prisma trimiterii de la art. 28 din Legea nr. 554/2004, motivele de recurs și condițiile de exercitare a căii de atac (cu excepția termenului) sunt reglementate prin C. proc. civ.

Astfel, condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., apte să conducă la casarea hotărârii recurate, limitându-se a invoca lipsa de integritate și de imparțialitate a hotărârii în raport de Constituția României.

Pentru considerentele expuse, Inalta Curte va respinge cererile formulate de recurentul - reclamant, având în vedere abuzul de drept procesual și, reținând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, în temeiul dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile formulate de recurentul - reclamant A. având în vedere abuzul de drept procesual.

Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1300 din 29 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.