ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 130/2023

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 02 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat desființarea rezoluției inspectorului-șef nr. C 21-294, prin care i-a fost respinsă plângerea îndreptată împotriva rezoluției de clasare nr. 238/01.02.2021, emisă în dosarul nr 21-252 al Inspecției Judiciare - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Procurori, plângere înregistrată sub nr. C 21-294 din data de 18 februarie 2021.

Prin sentința civilă nr. 1574 din 03 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâtul Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1574 din 03 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, desființarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea plângerii, așa cum a fost motivată.

Recurentul-reclamant a reiterat istoricul dosarului și a învederat că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 64 alin. (1) si (3) din Legea nr. 304/2004, în sensul că, din economia articolelor menționate trebuia să se rețină că dispozițiile procurorului ierarhic superior date în scris și în conformitate cu legea sunt obligatorii pentru procurorii din subordine. În același timp, cu titlu de obligativitate, soluțiile adoptate de procurori pot fi infirmate motivat de procurorul ierarhic superior când sunt apreciate ca fiind nelegale.

Recurentul-reclamant a susținut că în mod greșit i-a fost soluționată plângerea formulată la CSM de procurorul inspector delegat, în sensul că acesta și-a motivat rezoluția pe principiul independenței procurorului ce a instrumentat plângerea sa inițială adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș.

Acesta a apreciat ca fiind nelegală și netemeinică modalitatea în care instanța de fond a reținut independența procurorului ce instrumentează o cauză, ignorându-se atributul exclusiv al procurorului ierarhic superior ce verifică legalitatea măsurilor dispuse de către primul atunci când s-au dat soluții potrivnice legii. Astfel, o soluție nelegală dată de un procuror ce a instrumentat o cauză penală nu poate rămane valabilă invocându-se principiul independenței acestuia, întrucât s-ar ajunge în cele mai multe cazuri la inegalități în punerea în aplicare a legilor țării.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 27 ianuarie 2022, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările formulate în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, întrucât în dezvoltarea motivelor de recurs nu au fost indicate critici în susținerea acestuia, sentința atacată cuprinzând suficiente argumente în considerente care să permită exercitarea controlului judiciar, precum și exprimarea neechivocă a soluției primei instanțe.

Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de argumentele principale și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. După cum Înalta Curte a reținut, în mod constant, în jurisprudența sa, motivarea nu reprezintă o chestiune de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că sentința civilă recurată respectă dispozițiile art. 425 C. proc. civ., judecătorul fondului expunând silogismul logico - juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță.

Analizând sentința atacată prin raportare la cel de-al doilea motiv de casare invocat, astfel cum este reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză, criticile formulate fiind nefondate.

Potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, prin sesizarea înregistrată la Direcția de inspecție pentru procurori la data de 21 ianuarie 2021, sub numărul x, petentul A. a solicitat efectuarea de verificări cu privire la modul de instrumentare și soluționare a dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, precum și cu privire la modul de rezolvare a plângerii formulate împotriva soluției dispuse în dosarul penal indicat.

Lucrarea a fost soluționată de către inspectorul judiciar desemnat în condițiile art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, aprobat prin Ordinul Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. 136 din 11 decembrie 2018, la data de 01 februarie 2021, sesizarea fiind clasată prin rezoluția nr. 238/A, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, apreciindu-se că nu au fost conturate indiciile săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, de către magistrații procurori reclamați.

În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, cu o cerere prin care a solicitat desființarea rezoluției inspectorului-șef nr. C 21-294, prin care i-a fost respinsă plângerea îndreptată împotriva rezoluției de clasare nr. 238/01.02.2021, emisă în dosarul nr. 21-252 al Inspecției Judiciare - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Procurori, plângere înregistrată sub nr. C 21-294 din data de 18 februarie 2021.

Criticile recurentului-reclamant privind greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, în speță cele ale art. 64 alin. (1) și (3) din Legea nr. 304/2004, sunt nefondate.

Potrivit art. 64 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 304/2004:

"(1) Dispozițiile procurorului ierarhic superior, date în scris și în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine.

(2) În soluțiile dispuse, procurorul este independent, în condițiile prevăzute de lege. Procurorul poate contesta la secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor și procurorilor, intervenția procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluției.

(3) Soluțiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale sau netemeinice".

Din interpretarea logico-sistematică a prevederilor anterior enunțate, rezultă că în soluțiile dispuse, procurorul este independent, în condițiile prevăzute de lege. Procurorul poate contesta la secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor și procurorilor, intervenția procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluției.

Totodată, C. proc. pen. reglementează în art. 304, art. 318 alin. (10), art. 335 alin. (1) și (6), art. 328 alin. (1) competențele procurorului ierarhic superior în verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor, actelor și măsurilor procesual penale adoptate de către procurorul ierarhic inferior, precum și în sancționarea prin infirmare a soluțiilor, actelor sau măsurilor procesuale ale procurorului ierarhic inferior neîntemeiate sau date cu nerespectarea dispozițiilor legale. Același act normativ stabilește la art. 339 și art. 340 cadrul legal pentru contestarea actelor procurorului la procurorul ierarhic superior și la instanța de judecată.

Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța fondului că verificările efectuate de Inspecția Judiciară se desfășoară conform dispozițiilor art. 46 alin. (2), art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cu respectarea principiilor independenței judecătorilor și procurorilor, supunerii lor numai legii, precum și autorității de lucru judecat, în același sens fiind și deciziile civile nr. 251/11.07.2016 și nr. 401/30.09.2013 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Prin urmare, în cadrul procedurii disciplinare nu este posibilă o analiză a legalității sau temeiniciei modului de instrumentare a unei cauze, întrucât o asemenea verificare constituie prerogativa exclusivă a autorității ierarhic superioare, și, după caz, a controlului judiciar exercitat de instanța de judecată, potrivit art. 339 și art. 340 C. proc. pen.

Or, prin sesizarea adresată Inspecției Judiciare, recurentul-reclamant a vizat soluția de clasare dispusă în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, menținută prin ordonanța nr. 95/11/2/2019 din data de 06 ianuarie 2020 a prim-procurorului unității de parchet, arătând că e total nemulțumit de modul în care s-au îndeplinit obligațiile legale stabilite în sarcina procurorului.

Legiuitorul român, dând eficiență dreptului de acces la un judecător, în acord cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a prevăzut și posibilitatea formulării unei plângeri împotriva soluției de netrimitere în judecată sau de neurmărire penală dispusă într-un dosar penal, revenind judecătorului de cameră preliminară competența efectuării unui examen detaliat al circumstanțelor cauzei, verificând soluția atacată pe baza lucrărilor și a prezentate.

În consecință, instanța de control judiciar reține că, în cauză, plângerea reglementată de dispozițiile art. 336-340 C. proc. pen. reprezintă singurul instrument juridic și modalitatea generală prin care persoana interesată, care a primit legitimare procesuală în acest sens, provoacă un control de legalitate și temeinicie cu privire la actele și măsurile de urmărire penală.

Referitor la nemulțumirea privind caracterul incomplet al urmăririi penale, prin aceea că în cauza vizată nu s-a dispus, din oficiu, efectuarea unei expertize grafoscopice, în mod justificat s-a reținut că administrarea probelor este o activitate ce ține în concret de înfăptuirea actului de justiție, iar aprecierea probelor într-un dosar penal este atributul exclusiv al procurorului, rezultatul acestei aprecieri neputând constitui motiv de sancționare dacă nu sunt întrunite condițiile privind reaua-credință sau gravă neglijență, astfel cum sunt definite în art. 99

1

din Legea nr. 303/2004, ceea ce nu a fost cazul în speță.

Nu în ultimul rând, în acord cu opinia judecătorului fondului, instanța de control judiciar reține că, în condițiile în care răspunderea disciplinară este personală, iar raportul juridic disciplinar se leagă doar între magistrat și angajator, recurentul nefiind parte a acestui raport de drept, nu există un drept al autorului sesizării la Inspecția Judiciară de a declanșa cercetarea disciplinară a unui magistrat, cu tot ceea ce presupune procedura prevăzută de art. 46 din Legea nr. 317/2004, ci un drept de a supune analizei autorității competente săvârșirea unei fapte care ar putea face obiectul unei abateri disciplinare, titulara acțiunii judiciare fiind Inspecția Judiciară, având în vedere competențele acesteia date prin lege specială, petiționarul având dreptul de a fi informat cu privire la modul de soluționare a sesizării.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1574 din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 12 ianuarie 2023.