ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5123/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra cererii de completare hotărâre de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4109 din 21 septembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatorul A. și a fost anulată încheierea din 3 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021. Totodată a fost acordat termen, în camera de consiliu, pentru soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, la data de 21 septembrie 2022.

Prin încheierea din camera de consiliu din 21 septembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea înregistrată la 10 octombrie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, petentul A. a solicitat completarea decizia nr. 4109 din 21 septembrie 2022 și a încheierii din camera de consiliu de la aceeași dată, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În susținerea cererii petentul a arătat că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii sale de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate formulată în cauză precum și asupra cererii de suspendare a judecății.

La data de 28 octombrie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost înregistrată cererea petentului A. de renunțare la judecata cererii de completare formulată în cauză.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de completare a hotărârilor

Constatând că petentul A. a formulat cerere de renunțare la judecarea cererii de completare a deciziei nr. 4109 din 21 septembrie 2022 și a încheierii de ședință din aceeași dată, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Totodată, Înalta Curte reține că manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Astfel, dispozițiile art. 9 din C. proc. civ. prevăd că: (1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizații ori a unei autorități sau instituții publice ori de interes public. (…)

(3) În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.

Totodată, dispozițiile art. 406 din C. proc. civ. prevăd că: (1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (…).

Având în vedere că manifestarea de voință a petentului este neîndoielnică și neechivocă, precum și faptul că actul de dispoziție al acestuia în sensul de a renunța la cererea de completare a deciziei nr. 4109 din 21 septembrie 2022 și a încheierii de ședință din aceeași dată pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu este supus cenzurii instanței de control judiciar, în temeiul art. 406 C. proc. civ. și în aplicarea principiului disponibilității, Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea petentului A. la judecarea cererii de completare a deciziei nr. 4109 din 21 septembrie 2022 și a încheierii de ședință din aceeași dată pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 406 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecarea cererii de completare a deciziei nr. 4109 din 21 septembrie 2022 și a încheierii de ședință din aceeași dată pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea petentului A. la judecata cererii de completare a deciziei nr. 4109 din 21 septembrie 2022 și a încheierii de ședință din aceeași dată pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.