ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2494/2022

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra contestației de față, din analiza actelor și dosarelor atașate, reține următoarele:

Prin încheierea nr. 1815 din 17 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Prin decizia nr. 454 din 19 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 1815 din 17 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia nr. 1497 din 28 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 454 din 19 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin decizia nr. 292 din 10 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1497 din 28 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin decizia nr. 2215 din 20 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 292 din 10 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, calea extraordinară de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, la data de 18 mai 2022.

Prin citația emisă la data de 14 iunie 2022, în dosarul nr. x/2022, contestatorul A. a fost înștiințat că are obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON, în considerarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin cererea înregistrată la 18 august 2022, petentul A. a solicitat reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 6 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea formulată de petentul A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON.

Împotriva acestei din urmă încheieri, la 1 noiembrie 2022, petentul A. a formulat contestație, neîncadrată în drept, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 3 noiembrie 2022, sub nr. x/2022.

În motivare, petentul a arătat că, în cauza soluționată prin încheierea nr. 1815 din 17 octombrie 2019 (pronunțată în dosarul nr. x/2019), a fost obligat la plata taxei judiciare de timbru de 100 de RON, sumă pe care a plătit-o pentru a nu i se anula cererea (de strămutare), cu toate că, potrivit art. 28 și art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, era legal scutit de la plata respectivei taxe de timbru. Totodată, a susținut că nu pot fi invocate ale articole din ordonanță, cum ar fi art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și, astfel, să i se impună a plăti 100 de RON pentru cererile de strămutare care vizează acțiuni în stabilirea și plata pensiilor. Nu în ultimul rând, a solicitat restituirea celor două taxe judiciare de timbru achitate fără a fi datorate.

Prin rezoluția din 7 noiembrie 2022, în cauză, a fost fixat termen de judecată în camera de consiliu la data de 22.11.2022, fără citarea părților.

Analizând contestația formulată în prezenta cauză, în baza actelor și lucrărilor din dosar/atașate dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prezentul demers judiciar intitulat "contestație" vizează încheierea de ședință din 6 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea formulată de petentul A. privind reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut, în esență, că petentul A. a formulat o cerere de strămutare, soluționată prin încheierea nr. 1815 din 17 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, după care, a promovat mai multe contestații în anulare care au fost anulate ca netimbrate.

De asemenea, s-a mai arătat că strămutarea reprezintă un incident procesual în cadrul căruia nu sunt dezbătute aspecte legate de fondul cauzei, taxa judiciară de timbru fiind stabilită independent de natura pricinii în raport de care s-a formulat o atare solicitare, astfel încât, nu are nicio relevanță împrejurarea că dosarul a cărui strămutare s-a solicitat are ca obiect un litigiu scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii.

Reținând, totodată, că dosarul nr. x/2022, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă are ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2215 din 20 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea din 6 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte a stabilit că petentul datorează taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON.

Cererea de reexaminare de care petentul a uzat este reglementată de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 ca o cale de atac pe care legea o pune la dispoziția părții pentru a contesta modul de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că, împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de reexaminare a modului de stabilire taxei judiciare de timbru, cel interesat nu are deschisă altă cale de atac, cererea de reexaminare prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 fiind o cale de atac de retractare, singura prin care, de altfel, poate fi supus cenzurii modul de stabilire a taxei judiciare de timbru.

În concluzie, Înalta Curte constată că petentul nu are deschisă calea de atac sui-generis exercitată împotriva încheierii mai sus arătate, pe de o parte pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei încheieri definitive, iar, pe de altă parte, deoarece calea de atac formulată de petent nu este prevăzută de lege și nici nu poate fi calificată ca o cale extraordinară de atac de retractare, în lipsa invocării unor motive în drept specifice.

În altă ordine de idei, împrejurările invocate în cadrul acestui demers judiciar intitulat "contestație" sunt similare cu cele prezentate în cererea de reexaminare care a fost soluționată prin încheierea din 6 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022.

Cât privește solicitarea de restituire a taxelor judiciare de timbru achitate, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă un capăt de cerere subsecvent, admisibil doar în situația pronunțării unei soluții de admitere a cererii de reexaminare, conform art. 39 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii din 6 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii din 6 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2022.