ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4101/2021

Ședința publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 742/19.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâta Direcția Națională Anticorupție, în contradictoriu cu reclamantul A., împotriva încheierii de ședință din 19.09.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, a casat încheierea recurată și, în rejudecare, a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 3963/21.06.2017, pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiată.

Împotriva Deciziei nr. 742/19.06.2020, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a formulat cerere de revizuire A., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii cu consecința anulării deciziei.

În motivare, revizuentul a arătat că Decizia nr. 742/19.06.2020 încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 551/19.10.2018, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

A arătat că, prin cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2017, a solicitat, alături de alți specialiști din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, obligarea pârâtei Direcția Națională Anticorupție la calcularea și plata drepturilor salariale la nivelul maxim pentru fiecare funcție, tranșa de vechime în funcție în care se află fiecare reclamant, actualizată cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale până la data plății efective, ca beneficiul nerealizat din utilizarea sumelor ce li se cuveneau.

Tribunalul București s-a pronunțat prin sentința nr. 3963/21.06.2017, în sensul admiterii în parte a cererii formulate de reclamanți.

Împotriva sentinței nr. 3963/21.06.2017 a Tribunalului București au formulat recurs pârâții Ministerul Finanțelor și Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, hotărârea fiind criticată de pârâta Direcția Națională Anticorupție, atât cu privire la fondul problemei (obligarea pârâtei la calcularea și plata drepturilor salariale la nivelul maxim pentru fiecare funcție), cât și cu privire la plata dobânzii legale solicitate de către reclamanți.

Prin Decizia nr. 5551/19.10.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București a admis recursurile formulate de pârâți, a casat în parte sentința atacată și, în rejudecare, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE. și FF. și, pe cale de consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă; a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantul A., ca neîntemeiată și a menținut în rest sentința, în ceea ce privește soluția de admitere a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

În considerentele acestei hotărâri, Curtea de Apel București a reținut în mod definitiv că, raportat la dispozițiile art. 1 alin. (5)

1

din Legea nr. 71/2015, instanța de fond a dat o soluție corectă cererii formulate de reclamantul A., această soluție urmând a fi menținută, iar în ceea ce privește susținerea din recurs, potrivit căreia soluția pronunțată este vădit neîntemeiată referitoare la obligarea pârâtei Direcția Națională Anticorupție la plata dobânzii legale către reclamanți, Curtea de apel a constatat că recurenta-pârâtă nu a indicat care sunt motivele pentru care această soluție nu ar fi legală, acest motiv fiind invocat doar formal, neputând, prin urmare să fie reținut.

Ca urmare a faptului că pârâta Direcția Națională Anticorupție a refuzat punerea în executare a sentinței nr. 3963/21.06.2017 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia nr. 5511/2018 a Curții de Apel București, în sensul acordării dobânzii legale și, având în vedere că în dispozitivul sentinței nr. 3963/2017 se strecurase o eroare de redactare a dispozitivului, reclamantul A. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței nr. 3963/21.06.2017, în ceea ce privește plata dobânzii legale.

Prin încheierea din 19.09.2019, Tribunalul București a admis cererea de lămurire dispozitiv, însă prin Decizia nr. 742/19.06.2020, a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel București a casat încheierea recurată și, în rejudecare, a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 3963/21.06.2017, pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiată.

Revizuentul solicită să se constate că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sensul că Deciziile nr. 5511/2018 și nr. 742/2020 sunt definitive și evocă fondul, hotărârile definitive sunt contradictorii în sensul că dreptul reclamantului la acordarea dobânzii legale este recunoscut în prima decizie nr. 5511/2018, iar cea de-a doua decizie nr. 742/2020, ce se cere a fi revizuită, îngrădește acest drept, hotărârile vizează același litigiu (tripla identitate: părți, obiect și cauză), iar în cel de-al doilea proces nu a fost invocată autoritatea de lucru judecat.

De asemenea, arată că autoritatea de lucru judecat privește nu numai dispozitivul, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă (conform dispozițiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ., cât și jurisprudenței constante a ICCJ și a Curții Constituționale a României).

Or, prin Decizia nr. 742/2020 s-a încălcat principiul securității raporturilor juridice, prin faptul că a fost reformată o decizie rămasă definitivă, situație care încalcă dreptul revizuentului la un proces echitabil, în sensul în care o problemă dedusă judecății, tranșată definitiv nu ar trebui să facă obiectul vreunei rejudecări pe fond.

Cu privire la această chestiune, revizuentul citează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza Stanca Popescu c. României din 7 Mie 2009 și cauza Iordan Jordanov și alții c. Bulgariei din 2 iulie 200.

Pe de altă parte, a arătat că principiul puterii de lucru judecat împiedică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces; astfel operează efectul pozitiv al lucrului judecat conform art. 1200 pct. 4 din vechiul C. civ., nemaiputându-se stabili contrariul a ceea ce s-a stabilit între părți prin hotărâre irevocabilă (I. C. civ..J. secția a H-a civilă, extras din decizia nr. 126/31.01.2017, www.x.ro).

Intimații Ministerul Finanțelor și Direcția Națională Anticorupție, legal citați, nu au formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, dacă în două procese având aceleași părți, obiect și cauză s-au pronunțat soluții contrare, cea de-a doua hotărâre, care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi, este anulabilă prin procedura revizuirii.

De asemenea, este adevărat că art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. statuează că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină (inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă), însă acest text de lege trebuie privit, în contextul art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., ca referindu-se la hotărâri date în procese diferite, dar între care există cel puțin identitate de părți și este încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a hotărârii care are legătură cu soluționarea celei din urmă cauze.

Se impune, de asemenea, pentru primirea cererii de revizuire, ca excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei, o altă abordare fiind de natură să aducă atingere autorității de lucru judecat de care se bucură, la rândul său, pe acest aspect, cea de-a doua hotărâre.

Este real că, în speță, autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 5551/19.10.2018 nu a fost invocată de către revizuent în cursul celui de-al doilea proces, astfel că nu a făcut obiectul analizei instanței de judecată, însă Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire nu poate fi primită, întrucât în privința celor două litigii în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii nu este incidentă situația reglementată de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, prima hotărâre, Decizia nr. 551/19.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, a constituit hotărârea prin care s-a finalizat definitiv litigiul dintre reclamantul A. și pârâții Ministerul Finanțelor și Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție, iar cea de-a doua, Decizia nr. 742/19.06.2020, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunțată de aceeași instanță, în cadrul aceluiași dosar, înregistrat însă sub nr. x/2019 (neputând fi preluat sub numărul unic x/2017, existent, întrucât a mai fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București), hotărâre prin care s-a soluționat definitiv cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 3963/21.06.2017, pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr. x/2017.

Înalta Curte constată că hotărârile judecătorești apreciate de revizuentă ca fiind potrivnice nu au fost pronunțate în dosare diferite, ci în cadrul aceluiași dosar, fiind vorba doar de faze procesuale diferite ale aceluiași litigiu.

Or, una din condițiile esențiale, necesară pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în dosare diferite.

Pe cale de consecință, nu se poate reține că, prin dispozitivul sau considerentele deciziei a cărei revizuire se cere, prin care s-a soluționat un incident procedural, încalcă puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a soluționat fondul litigiului.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea lui, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, situație care nu se regăsește în speță.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 513 alin. (1) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 742 din data de 19 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2021.