ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 32/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.380/1/2024 este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale cu referire la lămurirea următoarei chestiuni de drept: " Dacă persoanele care au calitatea de personal militar și acces la informații clasificate au dreptul, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2006, la un spor de 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, pentru păstrarea confidențialității, indiferent de clasele/nivelurile de secretizare la care au acces potrivit avizului pe care îl dețin".

Magistratul-asistent învederează că la dosar a fost depus raportul întocmit.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință din 15 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 25.800/3/2022*, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 octombrie 2024 cu nr. 2.380/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 10 februarie 2025. II. Dispozițiile legale relevante

Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională " Articol unic. - Se aprobă Ordonanța Guvernului nr. 19 din 26 ianuarie 2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, adoptată în temeiul art. 1 pct. X. 8 din Legea nr. 404/2005 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 30 ianuarie 2006, cu următoarele modificări: 1. La articolul 3, alineatul (1) va avea următorul cuprins: " Art. 3. - (1) Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate». (...) 3. La articolul 3, alineatul (3) va avea următorul cuprins: " (3) Unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.»"

Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu modificările și completările ulterioare: " Art. 15. - În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: (...) b) informații clasificate - informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță și consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie protejate; c) clasele de secretizare sunt: secrete de stat și secrete de serviciu; d) informații secrete de stat - informațiile care privesc securitatea națională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranța națională și apărarea țării; e) informații secrete de serviciu - informațiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat; f) nivelurile de secretizare se atribuie informațiilor clasificate din clasa secrete de stat și sunt: strict secret de importanță deosebită - informațiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune de o gravitate excepțională securității naționale; strict secrete - informațiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securității naționale; secrete - informațiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securității naționale;".

Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 121/2007 pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Ordinul M.A.I. nr. 121/2007 Anexa nr. 11 - Normele privind acordarea sporului lunar pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate pentru cadrele militare în activitate și personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul de securitate/autorizația de acces la informații clasificate naționale/NATO deținute, cadrele militare în activitate și personalul civil beneficiază de un spor lunar calculat la solda lunară/salariul de bază, după cum urmează: a)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 23 septembrie 2022, reclamantul B.C.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii" și Ș.O.C., acordarea sporului de păstrare a confidențialității în cuantumul maxim de 15% și recalcularea drepturilor salariale, indexate cu dobânda legală și inflația, începând cu luna februarie 2019 și până la zi.

Prin Sentința civilă nr. 5.323 din 5 octombrie 2023, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ș.O.C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, și a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii", ca neîntemeiată.

Prima instanță a reținut, în esență, că nu se poate acorda, în toate cazurile, sporul pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate în cuantumul maxim prevăzut de lege (15%), întrucât stabilirea procentului acestui spor se face ținând cont de avizul deținut, în funcție de clasele și nivelurile de secretizare, dat fiind că, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 444/2006, sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă "în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut". Prima instanță a constatat că reclamantul deține autorizație de acces la informații clasificate - nivel "secret de serviciu", precum și că, potrivit Ordinului M.A.I. nr. 121/2007, pentru nivelul de acces la informații clasificate "secret de serviciu", sporul de confidențialitate este în cuantum de 8%.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul, susținând, printre altele, că prima instanță nu a stabilit situația de fapt și de drept relevantă și nu a analizat susținerile din cererea de chemare în judecată, ci a efectuat o analiză sumară și generală, fără a dezlega problema de drept relevantă în cauză.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii" a solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului. Cu privire la sporul pentru păstrarea confidențialității, intimatul-pârât a arătat că hotărârea apelată este legală, întrucât la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 444/2006 se prevede că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, iar, potrivit Ordinului M.A.I. nr. 121/2007, pentru nivelul de acces la informații clasificate "secret de serviciu", sporul de confidențialitate este în cuantum de 8%, de care reclamantul a beneficiat până la data trecerii în rezervă.

După ce a pus în discuția părților, din oficiu, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Încheierea de ședință din 15 octombrie 2024, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, suspendând judecata apelului până la soluționarea sesizării. IV. Punctul de vedere al părților

Apelantul-reclamant nu a expus un punct de vedere.

Intimatul-pârât Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii" a apreciat că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât prevederile legale incidente nu pot fi interpretate decât în sensul că apelantul-reclamant nu are dreptul la sporul pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate în cuantumul maxim prevăzut de lege (15%), în condițiile în care deține autorizație de acces la informații clasificate - nivel "secret de serviciu", pentru care a beneficiat de un spor în cuantum de 8%, conform prevederilor art. 3 din Legea nr. 444/2006, coroborate cu cele ale Ordinului M.A.I. nr. 121/2007. V. Punctul de vedere al instanței de trimitere

Completul de judecată care a formulat sesizarea a apreciat că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sens în care a prezentat următoarele argumente: (i) în raport cu obiectul cauzei, constând în acordarea unor drepturi de natură salarială personalului plătit din fonduri publice (reclamantul a fost subofițer operativ principal, având gradul militar de plutonier major, în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii"), litigiul face parte din categoria proceselor la care se referă dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; (ii) cauza se află în curs de judecată, în calea de atac a apelului; (iii) de lămurirea chestiunii de drept depinde soluționarea criticilor de apel, întrucât prin cererea de apel s-a invocat și nepronunțarea primei instanțe în raport cu situația de fapt și de drept dedusă judecății, iar în cuprinsul întâmpinării au fost reiterate normele legale incidente, fiind formulate apărări în raport cu acestea, context în care, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, soluționarea sa depinde de modul în care se interpretează dispozițiile legale antamate de către prima instanță; (iv) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra aspectelor ce fac obiectul sesizării.

Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea asupra chestiunii de drept este acela că sporul pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate se acordă prin raportare la clasele/nivelurile de secretizare la care au acces solicitanții, potrivit certificatului/avizului pe care îl dețin. În argumentare, instanța de trimitere a arătat că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 3 din Legea nr. 444/2006 și ale Ordinului M.A.I. nr. 121/2007 rezultă că, la stabilirea procentului sporului pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, s-a avut în vedere clasa/nivelul de secretizare, stabilindu-se sporuri în cuantum diferit, între 8% și 15%, prin raportare la nivelul de secretizare la care are acces beneficiarul, potrivit certificatului/avizului de securitate pe care îl deține, astfel că nu există un temei legal care să impună stabilirea, în toate cazurile, în procentul maxim de 15% a sporului. VI. Jurisprudența instanțelor naționale

Curțile de apel au comunicat o singură hotărâre judecătorească (Sentința civilă nr. 6.443 din 10 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 692/117/2014, definitivă prin Decizia civilă nr. 3.217 din 2 aprilie 2015 a Curții de Apel Cluj), precum și opinii teoretice ale judecătorilor cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării, din care rezultă o interpretare unitară a prevederilor art. 3 din Legea nr. 444/2006, în sensul că sporul pentru păstrarea confidențialității se acordă în cuantum diferit, în funcție de clasele/nivelurile de secretizare, luându-se în considerare certificatul/avizul de securitate deținut.

Ministerul Public a menționat că la nivelul Secției judiciare nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. VII. Jurisprudența Curții Constituționale a României și a Înaltei Curți de Casație și Justiție

În urma consultării jurisprudenței Curții Constituționale a României și a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanță cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. IX. Înalta Curte de Casație și Justiție

Pentru a evalua dacă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută - preîntâmpinarea apariției unei practici neunitare la nivel național - se impune a se verifica, în primul rând, dacă, în raport cu întrebarea formulată de către titularul sesizării, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Prezenta sesizare este formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Acest act normativ cuprinde norme parțial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, atât sub aspect substanțial, cât și de ordin procedural, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum se arată la art. 4, potrivit căruia "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

În acest context normativ, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; (iii) existența unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate enunțate, se constată că nu este îndeplinită cerința ca problema supusă interpretării să se identifice într-o chestiune de drept.

Referitor la această condiție se reține că, potrivit preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, la adoptarea actului normativ s-a ținut seama, printre altele, de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept". De asemenea, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 impune, drept condiție de admisibilitate a sesizării, existența unei "chestiuni de drept", aptă a declanșa mecanismul de unificare a practicii judiciare.

În lipsa unei definiții legale a noțiunii de "chestiune de drept", Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că obiectul procedurii este reprezentat de o normă legală incompletă sau neclară, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înțelesuri și aplicări divergente în situații cvasiidentice (Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023). Ca atare, procedura hotărârii prealabile vizează rezolvarea de principiu a unei probleme de drept reale, esențiale și controversate, care se impune cu evidență a fi lămurită și care prezintă o dificultate de natură a reclama intervenția instanței supreme, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății, având menirea de a elimina riscul apariției unei practici neunitare (Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014).

În cauză, instanța de trimitere solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să dezlege "dacă persoanele având calitatea de personal militar și acces la informații clasificate au dreptul, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 444/2006, la un spor de 15% din solda lunară/salariul de bază, pentru păstrarea confidențialității, indiferent de clasele/nivelurile de secretizare la care au acces, potrivit avizului pe care îl dețin".

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 19/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 444/2006, "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate". Conform dispozițiilor art. 3 alin. (3) din aceeași ordonanță, "unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională". La nivel infralegal, prin Ordinul M.A.I. nr. 121/2007 s-a stabilit că, pentru nivelul de acces la informații clasificate "secret de serviciu" (situația reclamantului), se acordă un spor de confidențialitate de 8%.

Problema de drept supusă interpretării nu ridică o reală dificultate, în condițiile în care dispozițiile legale anterior citate nu sunt lacunare, incomplete sau neclare. În realitate, chestiunea de drept supusă dezlegării necesită realizarea unui simplu raționament juridic, care implică interpretarea gramaticală a prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 19/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 444/2006, coroborate cu cele ale art. 3 alin. (3) din aceeași ordonanță și cu dispozițiile Ordinului M.A.I. nr. 121/2007.

În acest sens, se reține că din examinarea jurisprudenței și a punctelor de vedere teoretice înaintate de către curțile de apel a rezultat o singură interpretare a prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 19/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 444/2006, și anume aceea că sporul pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate se acordă în cuantum diferit, de până la 15%, în funcție de clasele/nivelurile de secretizare, luându-se în considerare certificatul/avizul de securitate deținut de către beneficiari.

De asemenea, punctul de vedere al instanței de trimitere, exprimat în cuprinsul încheierii de sesizare, este în sensul că acest spor se acordă prin raportare la clasele/nivelurile de secretizare la care au acces solicitanții, potrivit certificatului/avizului pe care îl dețin. În argumentarea acestei opinii instanța de trimitere a arătat că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 3 din Legea nr. 444/2006 și ale Ordinului M.A.I. nr. 121/2007 rezultă că, la stabilirea procentului sporului pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, s-a avut în vedere clasa/nivelul de secretizare, stabilindu-se sporuri în cuantum diferit, între 8% și 15%, prin raportare la nivelul de secretizare la care are acces beneficiarul, potrivit certificatului/avizului de securitate pe care îl deține, astfel că nu există un temei legal care să impună stabilirea, în toate cazurile, în procentul maxim de 15%.

Se constată că instanța de trimitere nu a avut nicio dificultate în interpretarea normei legale și nici nu a arătat argumentele pentru care consideră că problema de drept în discuție este susceptibilă a da naștere unor interpretări diferite. În contextul în care din cuprinsul încheierii de sesizare nu rezultă care ar fi dilema instanței de trimitere cu privire la posibile interpretări diferite ale cadrului legal și nici obstacolele întâmpinate în îndeplinirea obligației de a interpreta și aplica norma legală în litigiul cu care este învestită, se impune concluzia că problema de drept supusă interpretării nu ridică o reală dificultate, neexistând riscul apariției unei practici neunitare, de natură să justifice intervenția instanței supreme.

Pentru argumentele expuse, se reține că nu este îndeplinită cerința existenței unei chestiuni de drept, astfel că, nefiind întrunite toate condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea este inadmisibilă.