Decizia nr. 32 din 10 februarie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.380/1/2024 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale cu referire la lămurirea următoarei chestiuni de drept: ” Dacă persoanele care au calitatea de personal militar şi acces la informaţii clasificate au dreptul, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2006, la un spor de 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, pentru păstrarea confidenţialităţii, indiferent de clasele/nivelurile de secretizare la care au acces potrivit avizului pe care îl deţin”.

Magistratul-asistent învederează că la dosar a fost depus raportul întocmit.

Preşedintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea de şedinţă din 15 octombrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 25.800/3/2022*, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 25 octombrie 2024 cu nr. 2.380/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 10 februarie 2025. II. Dispoziţiile legale relevante

Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională ” Articol unic. – Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 19 din 26 ianuarie 2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, adoptată în temeiul art. 1 pct. X. 8 din Legea nr. 404/2005 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 30 ianuarie 2006, cu următoarele modificări: 1. La articolul 3, alineatul (1) va avea următorul cuprins: ” Art. 3. – (1) Pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, în funcţie de certificatul/avizul de securitate deţinut, cadrele militare în activitate, funcţionarii publici cu statut special, militarii angajaţi pe bază de contract şi personalul civil din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate». (…) 3. La articolul 3, alineatul (3) va avea următorul cuprins: ” (3) Unităţile, categoriile de personal, condiţiile de acordare şi cuantumul sporului de confidenţialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituţiei centrale din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.»”

Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare: ” Art. 15. – În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: (…) b) informaţii clasificate – informaţiile, datele, documentele de interes pentru securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie protejate; c) clasele de secretizare sunt: secrete de stat şi secrete de serviciu; d) informaţii secrete de stat – informaţiile care privesc securitatea naţională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţională şi apărarea ţării; e) informaţii secrete de serviciu – informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat; f) nivelurile de secretizare se atribuie informaţiilor clasificate din clasa secrete de stat şi sunt: strict secret de importanţă deosebită – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune de o gravitate excepţională securităţii naţionale; strict secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securităţii naţionale; secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securităţii naţionale;”.

Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 121/2007 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Ordinul M.A.I. nr. 121/2007 Anexa nr. 11 – Normele privind acordarea sporului lunar pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate pentru cadrele militare în activitate şi personalul civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor Pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, în funcţie de certificatul de securitate/autorizaţia de acces la informaţii clasificate naţionale/NATO deţinute, cadrele militare în activitate şi personalul civil beneficiază de un spor lunar calculat la solda lunară/salariul de bază, după cum urmează: a)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 23 septembrie 2022, reclamantul B.C.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dealul Spirii” şi Ş.O.C., acordarea sporului de păstrare a confidenţialităţii în cuantumul maxim de 15% şi recalcularea drepturilor salariale, indexate cu dobânda legală şi inflaţia, începând cu luna februarie 2019 şi până la zi.

Prin Sentinţa civilă nr. 5.323 din 5 octombrie 2023, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ş.O.C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dealul Spirii”, ca neîntemeiată.

Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că nu se poate acorda, în toate cazurile, sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate în cuantumul maxim prevăzut de lege (15%), întrucât stabilirea procentului acestui spor se face ţinând cont de avizul deţinut, în funcţie de clasele şi nivelurile de secretizare, dat fiind că, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 444/2006, sporul de confidenţialitate în cuantum de până la 15% se acordă „în funcţie de certificatul/avizul de securitate deţinut”. Prima instanţă a constatat că reclamantul deţine autorizaţie de acces la informaţii clasificate – nivel „secret de serviciu”, precum şi că, potrivit Ordinului M.A.I. nr. 121/2007, pentru nivelul de acces la informaţii clasificate „secret de serviciu”, sporul de confidenţialitate este în cuantum de 8%.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel reclamantul, susţinând, printre altele, că prima instanţă nu a stabilit situaţia de fapt şi de drept relevantă şi nu a analizat susţinerile din cererea de chemare în judecată, ci a efectuat o analiză sumară şi generală, fără a dezlega problema de drept relevantă în cauză.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dealul Spirii” a solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului. Cu privire la sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, intimatul-pârât a arătat că hotărârea apelată este legală, întrucât la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 444/2006 se prevede că sporul de confidenţialitate în cuantum de până la 15% se acordă în funcţie de certificatul/avizul de securitate deţinut, iar, potrivit Ordinului M.A.I. nr. 121/2007, pentru nivelul de acces la informaţii clasificate „secret de serviciu”, sporul de confidenţialitate este în cuantum de 8%, de care reclamantul a beneficiat până la data trecerii în rezervă.

După ce a pus în discuţia părţilor, din oficiu, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Încheierea de şedinţă din 15 octombrie 2024, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, suspendând judecata apelului până la soluţionarea sesizării. IV. Punctul de vedere al părţilor

Apelantul-reclamant nu a expus un punct de vedere.

Intimatul-pârât Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dealul Spirii” a apreciat că nu se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât prevederile legale incidente nu pot fi interpretate decât în sensul că apelantul-reclamant nu are dreptul la sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate în cuantumul maxim prevăzut de lege (15%), în condiţiile în care deţine autorizaţie de acces la informaţii clasificate – nivel „secret de serviciu”, pentru care a beneficiat de un spor în cuantum de 8%, conform prevederilor art. 3 din Legea nr. 444/2006, coroborate cu cele ale Ordinului M.A.I. nr. 121/2007. V. Punctul de vedere al instanţei de trimitere

Completul de judecată care a formulat sesizarea a apreciat că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, sens în care a prezentat următoarele argumente: (i) în raport cu obiectul cauzei, constând în acordarea unor drepturi de natură salarială personalului plătit din fonduri publice (reclamantul a fost subofiţer operativ principal, având gradul militar de plutonier major, în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dealul Spirii”), litigiul face parte din categoria proceselor la care se referă dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; (ii) cauza se află în curs de judecată, în calea de atac a apelului; (iii) de lămurirea chestiunii de drept depinde soluţionarea criticilor de apel, întrucât prin cererea de apel s-a invocat şi nepronunţarea primei instanţe în raport cu situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii, iar în cuprinsul întâmpinării au fost reiterate normele legale incidente, fiind formulate apărări în raport cu acestea, context în care, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, soluţionarea sa depinde de modul în care se interpretează dispoziţiile legale antamate de către prima instanţă; (iv) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra aspectelor ce fac obiectul sesizării.

Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea asupra chestiunii de drept este acela că sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate se acordă prin raportare la clasele/nivelurile de secretizare la care au acces solicitanţii, potrivit certificatului/avizului pe care îl deţin. În argumentare, instanţa de trimitere a arătat că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 3 din Legea nr. 444/2006 şi ale Ordinului M.A.I. nr. 121/2007 rezultă că, la stabilirea procentului sporului pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, s-a avut în vedere clasa/nivelul de secretizare, stabilindu-se sporuri în cuantum diferit, între 8% şi 15%, prin raportare la nivelul de secretizare la care are acces beneficiarul, potrivit certificatului/avizului de securitate pe care îl deţine, astfel că nu există un temei legal care să impună stabilirea, în toate cazurile, în procentul maxim de 15% a sporului. VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Curţile de apel au comunicat o singură hotărâre judecătorească (Sentinţa civilă nr. 6.443 din 10 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 692/117/2014, definitivă prin Decizia civilă nr. 3.217 din 2 aprilie 2015 a Curţii de Apel Cluj), precum şi opinii teoretice ale judecătorilor cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării, din care rezultă o interpretare unitară a prevederilor art. 3 din Legea nr. 444/2006, în sensul că sporul pentru păstrarea confidenţialităţii se acordă în cuantum diferit, în funcţie de clasele/nivelurile de secretizare, luându-se în considerare certificatul/avizul de securitate deţinut.

Ministerul Public a menţionat că la nivelul Secţiei judiciare nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În urma consultării jurisprudenţei Curţii Constituţionale a României şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanţă cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Pentru a evalua dacă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este aptă să asigure îndeplinirea funcţiei pentru care a fost concepută – preîntâmpinarea apariţiei unei practici neunitare la nivel naţional – se impune a se verifica, în primul rând, dacă, în raport cu întrebarea formulată de către titularul sesizării, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Prezenta sesizare este formulată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. Acest act normativ cuprinde norme parţial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, atât sub aspect substanţial, cât şi de ordin procedural, astfel că dispoziţiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum se arată la art. 4, potrivit căruia „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie”.

În acest context normativ, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate: (i) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze; (ii) instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în primă instanţă sau în calea de atac; (iii) existenţa unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite, în mod cumulativ, condiţiile de admisibilitate enunţate, se constată că nu este îndeplinită cerinţa ca problema supusă interpretării să se identifice într-o chestiune de drept.

Referitor la această condiţie se reţine că, potrivit preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, la adoptarea actului normativ s-a ţinut seama, printre altele, de „faptul că măsurile legislative propuse pot influenţa pozitiv activitatea instanţelor, în condiţiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept”. De asemenea, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 impune, drept condiţie de admisibilitate a sesizării, existenţa unei „chestiuni de drept”, aptă a declanşa mecanismul de unificare a practicii judiciare.

În lipsa unei definiţii legale a noţiunii de „chestiune de drept”, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că obiectul procedurii este reprezentat de o normă legală incompletă sau neclară, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înţelesuri şi aplicări divergente în situaţii cvasiidentice (Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023). Ca atare, procedura hotărârii prealabile vizează rezolvarea de principiu a unei probleme de drept reale, esenţiale şi controversate, care se impune cu evidenţă a fi lămurită şi care prezintă o dificultate de natură a reclama intervenţia instanţei supreme, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii, având menirea de a elimina riscul apariţiei unei practici neunitare (Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014).

În cauză, instanţa de trimitere solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să dezlege „dacă persoanele având calitatea de personal militar şi acces la informaţii clasificate au dreptul, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 444/2006, la un spor de 15% din solda lunară/salariul de bază, pentru păstrarea confidenţialităţii, indiferent de clasele/nivelurile de secretizare la care au acces, potrivit avizului pe care îl deţin”.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 19/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 444/2006, „pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, în funcţie de certificatul/avizul de securitate deţinut, cadrele militare în activitate, funcţionarii publici cu statut special, militarii angajaţi pe bază de contract şi personalul civil din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate”. Conform dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă, „unităţile, categoriile de personal, condiţiile de acordare şi cuantumul sporului de confidenţialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituţiei centrale din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională”. La nivel infralegal, prin Ordinul M.A.I. nr. 121/2007 s-a stabilit că, pentru nivelul de acces la informaţii clasificate „secret de serviciu” (situaţia reclamantului), se acordă un spor de confidenţialitate de 8%.

Problema de drept supusă interpretării nu ridică o reală dificultate, în condiţiile în care dispoziţiile legale anterior citate nu sunt lacunare, incomplete sau neclare. În realitate, chestiunea de drept supusă dezlegării necesită realizarea unui simplu raţionament juridic, care implică interpretarea gramaticală a prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 19/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 444/2006, coroborate cu cele ale art. 3 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă şi cu dispoziţiile Ordinului M.A.I. nr. 121/2007.

În acest sens, se reţine că din examinarea jurisprudenţei şi a punctelor de vedere teoretice înaintate de către curţile de apel a rezultat o singură interpretare a prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 19/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 444/2006, şi anume aceea că sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate se acordă în cuantum diferit, de până la 15%, în funcţie de clasele/nivelurile de secretizare, luându-se în considerare certificatul/avizul de securitate deţinut de către beneficiari.

De asemenea, punctul de vedere al instanţei de trimitere, exprimat în cuprinsul încheierii de sesizare, este în sensul că acest spor se acordă prin raportare la clasele/nivelurile de secretizare la care au acces solicitanţii, potrivit certificatului/avizului pe care îl deţin. În argumentarea acestei opinii instanţa de trimitere a arătat că din interpretarea coroborată a prevederilor art. 3 din Legea nr. 444/2006 şi ale Ordinului M.A.I. nr. 121/2007 rezultă că, la stabilirea procentului sporului pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, s-a avut în vedere clasa/nivelul de secretizare, stabilindu-se sporuri în cuantum diferit, între 8% şi 15%, prin raportare la nivelul de secretizare la care are acces beneficiarul, potrivit certificatului/avizului de securitate pe care îl deţine, astfel că nu există un temei legal care să impună stabilirea, în toate cazurile, în procentul maxim de 15%.

Se constată că instanţa de trimitere nu a avut nicio dificultate în interpretarea normei legale şi nici nu a arătat argumentele pentru care consideră că problema de drept în discuţie este susceptibilă a da naştere unor interpretări diferite. În contextul în care din cuprinsul încheierii de sesizare nu rezultă care ar fi dilema instanţei de trimitere cu privire la posibile interpretări diferite ale cadrului legal şi nici obstacolele întâmpinate în îndeplinirea obligaţiei de a interpreta şi aplica norma legală în litigiul cu care este învestită, se impune concluzia că problema de drept supusă interpretării nu ridică o reală dificultate, neexistând riscul apariţiei unei practici neunitare, de natură să justifice intervenţia instanţei supreme.

Pentru argumentele expuse, se reţine că nu este îndeplinită cerinţa existenţei unei chestiuni de drept, astfel că, nefiind întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea este inadmisibilă.