ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 276/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrata pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 12 octombrie 2011, reclamanții Z.P.F.M., S.M. și S.O., în contradictoriu cu pârâtul Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire ca răspuns la Decizia nr. 4515 din 15 iunie 2007 și Decizia nr. 4516 din 15 iunie 2007; obligarea pârâtei să o transmită Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților; obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale suferite ca urmare a refuzului emiterii titlului de despăgubire, obligarea în solidar la plata daunelor a funcționarului căruia i-a fost atribuit dosarul spre soluționare și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, urmare a notificării nr. 1049/N/2001 formulate de M.A. autoare a reclamantei S.O., după mai mulți ani s-au emis Deciziile nr. 4515 și 4516 din 15 iunie 2007 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Deciziile fiind comunicate pârâtei și înregistrate de aceasta sub nr. 47942/CC spre validare în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Au mai arătat că, prin contractul de cesiune de drepturi nr. 1826 din 30 august 011 autentificat de B.N.P. ”D.D. și F.”, reclamanții Z.P.F.M. și S.M. au cesionat de la S.O. drepturile rezultate din deciziile de mai sus, contractul de cesiune fiind notificat pârâtei prin notificarea nr. RG/53265 din 14 septembrie 2011. La data de 14 septembrie 2011, s-au adresat pârâtei cu un memoriu înregistrat sub nr. RG/53266, prin care au solicitat emiterea titlului de despăgubire, dar fără nici un rezultat.

Reclamanții au invocat capitolul VII din Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 554/2004. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 601 din data de 21 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Z.P.F.M., S.M. și S.O., a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie privind despăgubirile conform Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și a respins celelalte petite ale acțiunii precizate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia reclamanții au calitatea de beneficiari ai despăgubirilor stabilite irevocabil prin Deciziile nr. 4515 și 4516 din 15 iunie 2007 emise de SC E. SA, Craiova solicitate în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul din Craiova, imobil expropriat, ca urmare a cesionarii drepturilor de către autoarea S.O. Dosarul reclamanților a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de către societatea deținătoare, fiind înregistrat sub nr. 47942/ CC, astfel cum precizează însăși pârâta Comisia Centrala prin întâmpinare.

Reclamanta a introdus acțiunea la data de 12 octombrie 2011 și anterior a fost înaintată cerere pentru emiterea Titlurilor de despăgubire, conform Legii nr. 247/2005 prin memoriu înregistrat la Comisie sub nr. 53266 din 14 septembrie 20011. Curtea a observat, așadar, că între data depunerii cererii și data introducerii acțiunii au trecut aproximativ 4 ani, fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii, apreciind că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil. A considerat că în speță s-au încălcat prevederile art. 6 din C.E.D.O. Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.

cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței. Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamanților.

Judecătorul fondului a reținut că prin comportamentul pârâtei s-a ajuns la o încălcare atât a art. 6 din Convenție, cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care a apreciat că absența totală a despăgubirilor de aproximativ 9 ani creează reclamantului o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1. Concluzionând, Curtea a constatat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 9 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din C.E.D.O.

În ceea ce privește restul petitelor acțiunii, instanța de fond a apreciat că acestea nu sunt fondate, întrucât obligarea transmiterii deciziei este prematura față de situația actuală în care nu este emisă această decizie și nu se poate aprecia asupra refuzului nejustificat de a transmite decizia Direcției de acordare a despăgubirilor în numerar, iar sub aspectul daunelor morale, în speță nu există dovada caracterului cert al prejudiciului, ca și condiție prevăzută de C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale. 3. Recursul declarat împotriva sentinței nr. 601 din data de 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel București. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin motivele de recurs formulate, recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit a reținut instanța de fond că a fost încălcat principiul termenului rezonabil, susținând că în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape: a transmiterii și înregistrării dosarelor, a analizei acestora, etapa evaluării, emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubiri. Totodată, a arătat recurenta, prin Decizia nr. 2815/2008 s-a stabilit ordinea de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, față de care, în mod eronat instanța de fond a reținut că a fost depășit termenul rezonabil, cu atât mai mult cu cât ordinea în care vor fi soluționate dosarele se face în raport și de această decizie.

Conform art. 1 din această decizie, dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor se vor împărți în două categorii, după cum urmează: dosarele transmise înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 și dosarele transmise după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007. În speță, dosarul reclamanților face parte din categoria celor transmise ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând a respecta ordinea de înregistrare a dosarelor. De asemenea, a mai arătat recurenta că instanța de fond în mod netemeinic a dispus obligarea sa direct la emiterea deciziei, deși pentru emiterea acesteia este obligatorie parcurgerea etapei evaluării și că trecerea peste etapele administrative este nu numai judicioasă, putând conduce și la conjuncturi juridice anormale.

II. Decizia instanței de recurs, Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire. Perioada mare de timp scursă de la data înregistrării dosarului la autoritatea recurentă îndreptățește pe intimați să invoce încălcarea principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Împrejurarea că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu exclude incidența acestui principiu, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară, inclusiv cele având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor, nu pot fi interpretate și aplicate decât în acord cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, statuat ca o garanție a unui proces echitabil atât în procedura judiciară, cât și în cadrul procedurii administrative. Soluționarea cererilor într-un termen rezonabil constituie, de asemenea, un element al dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene, consacrat de art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităților publice ale statelor membre.

Statului îi revine, așadar, obligația de a organiza funcționarea sistemului autorităților sale astfel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din C.E.D.O. Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui, într-adevăr, un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, însă nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivității autorității publice.

De aceea, Înalta Curte constată că atitudinea autorității recurente nu poate fi justificată nici prin invocarea regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008 emisă de aceasta, fiind binecunoscut în doctrină și practica administrativă că o autoritate publică nu se poate apăra și nu poate justifica legal întârzierea în soluționarea unei cereri pe motiv că cererile adresate sunt prea numeroase pentru a fi rezolvate într-un interval de timp rezonabil. De asemenea, Decizia nr. 2815/2008 are caracter intern și nu poate înfrânge principiul sus-menționat al termenului rezonabil de soluționare a cererilor persoanelor îndreptățite.

Or, în speță, termenul în care autoritatea recurentă nu a dat curs solicitării intimatei-reclamante de soluționare a cererii sale nu se încadrează în noțiunea de termen rezonabil, astfel încât instanța de fond în mod corect a admis acțiunea, soluția impunându-se în raport atât cu prevederile Legii nr. 247/2005, Titlul VII, cât și cu dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. De asemenea, contrar celor susținute de autoritatea recurentă, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a obligat-o să emită decizia cu încălcarea etapelor administrative, ci a sancționat pasivitatea manifestată de aceasta în perioada scursă de la data înregistrării dosarului de despăgubire, prin neexercitarea atribuțiilor legale în soluționarea acestuia; evident, recurenta-pârâtă va emite decizia la care a fost obligată prin sentința recurată, cu respectarea dispozițiilor cuprinse în actul normativ susmenționat, adică, implicit, după parcurgerea etapei evaluării.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 601/2011 din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.