ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2710/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2710/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Județul Dâmbovița, prin Consiliul Județean Dâmbovița, a chemat în judecată

pârâtul Ministerului Dezvoltării și Turismului, Direcția Control și Verificare

Utilizare, solicitând suspendarea executării Notei de Constatare nr. CA/27951

din 12 aprilie 2012, emisă de către Direcția Control și Verificare Utilizare

Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului,

până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului administrativ

mai sus menționat.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că, urmare activității de audit, efectuată la unitatea

administrativ teritorială județul Dâmbovița, în temeiul prevederilor O.U.G. nr.

66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în

obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice

naționale aferente acestora, asupra proiectului cod S.M.I.S. nr. 11993, cu

titlul „Reabilitarea și Modernizarea Spitalului Județean Dâmbovița",

beneficiar Unitatea Administrativ, Teritorială Județul Dâmbovița, Direcția

Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului

Dezvoltării Regionale și Turismului a emis Nota de Constatare a neregulilor și

de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA/ 27951 din 12 aprilie 2012.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr. 4586

din 25 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Județul

Dâmbovița, prin Consiliul Județean Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, prin care solicita suspendarea

executării notei de constatare nr. CA/27951 din 12 aprilie 2012, emisă de către

Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul

autorității pârâte, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității

actului administrativ respectiv.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând următoarele:

Urmare a activității

de audit, efectuată la unitatea administrativ teritorială județul Dâmbovița, în

temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și

sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene

și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, asupra proiectului, cu

titlul „Reabilitarea și Modernizarea Spitalului Județean Dâmbovița",

beneficiar Unitatea Administrativ, Teritorială Județul Dâmbovița, Direcția

Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului

Dezvoltării Regionale și Turismului a emis Nota de Constatare a neregulilor și

de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA/27951 din 12 aprilie 2012.

Față de constatările

din cuprinsul notei nr. CA/27951/2012, echipa de audit a dispus aplicarea unei

corecții financiare de:

a) 25% pentru

cheltuielile eligibile aprobate în baza contractului de lucrări din 22 aprilie 2011,

încheiat între Unitatea Administrativ - Teritorială județul Dâmbovița și

Asocierea dintre V.S.E. și SC S. SRL și S.G. SRL, care urmează a fi decontate

la cererile de rambursare următoare, linia bugetară 3/1 și 4/1;

b) 5% pentru

cheltuielile eligibile aprobate în baza contractului de servicii din 19

noiembrie 2010 încheiat între Unitatea Administrativ, Teritorială județul

Dâmbovița și SC R.B.C. SRL, care urmează a fi decontate la cererile de rambursare

următoare, linia bugetară 2/4.

Împotriva Notei de

Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. C.A./27951

din 12 aprilie 2012, Județul Dâmbovița, prin Consiliul Județean Dâmbovița,

reprezentat de Președintele Consiliului Județean Dâmbovița, a formulat

contestația nr. 4997 din 10 mai 2012, în baza art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011

privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în

obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice

naționale aferente acestora.

Se reține că potrivit

dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și republicată, pentru

a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința

inițierii procedurii de anulare a acestuia este necesară întrunirea cumulativă

a altor două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența

producerii unei pagube care astfel poate fi prevenită.

Cele două condiții,

prin caracterul lor imperativ denotă natura de excepție a măsurii suspendării

executării actului administrativ și presupun dovedirea efectivă a unor

împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie

de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței

pagubei.

În mod constant s-a

apreciat, în raport de definiția cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea

nr. 554/2004 modificată și republicată, că vădita nelegalitate a unui act

administrativ, respectiv împrejurări intrinseci sau extrinseci acestuia care

sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului,

pot fi considerate caz bine justificat pentru admiterea cererii de suspendare.

De asemenea, cazul bine justificat se justifică prin argumente juridice, sumar

probate, aparent valabile, de natură a crea o îndoială în ceea ce privește

actele contestate.

În cauză, este de

observat că reclamanta invocă drept aspecte de natură a dovedi existența

cazului bine justificat în primul rând faptul că echipa de audit nu a luat în

considerare dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 aplicate în procedura de achiziție

prin care au fost atribuite cele două contracte, de servicii și de achiziție de

lucrări, iar aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, în temeiul cărora s-au

realizat corecțiile financiare a încălcat principiul neretroactivității legii

civile.

În al doilea rând, se

susține că au fost respectate dispozițiile O.U.G. nr. 24/2006 și H.G. nr. 925/2006

în vigoare la data publicării anunțului de participare, principiile

transparenței și egalității de tratament, nefiind încălcate art. 178 alin. (2)

din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 8 alin. (1) și alin.(2) din H.G. nr. 925/2006.

De asemenea, nivelul cerințelor minime utilizate în procedurile de achiziție

publică au fost stabilite conform prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, dar și

naturii și complexității contractelor ce urmau a fi atribuite, documentațiilor

tehnice premergătoare și specifice fiecărui domeniu de activitate.

De asemenea,

constituie în opinia reclamantului caz bine justificat împrejurarea că O.A.D.R.

Sud Muntenia nu a identificat nici o încălcare a prevederilor legale în materia

achizițiilor publice.

Referitor la aceste

susțineri, se constată că nu pot face obiectul cercetării în acest cadru

procesual, în care nu pot fi analizate decât acele aspecte de fapt și de drept

de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ care nu vizează

în mod direct și substanțial fondul cauzei. Or, în cauză, analizarea

legalității constatărilor la care s-a făcut referire anterior, vizând aspecte

legate de modalitatea în care au fost stabilite criteriile de calificare de

către autoritatea contractantă, ori de aplicarea retroactivă a anumitor

dispoziții legale, reprezintă în mod evident aspecte ce țin de dezlegarea

fondului pricinii și a căror analiză echivalează cu cercetarea a însuși

fondului cauzei, pe care nu o poate face decât instanța ce va fi învestită cu

analizarea legalității actului.

Nici unul dintre

aspectele învederate de reclamantă nu se poate încadra în categoria acelor

circumstanțe de fapt ori de drept care circumscriu noțiunea de caz bine

justificat și care, astfel cum s-a reținut într-o jurisprudență constantă, se

pot referi la necompetența autorității care a încheiat actul administrativ a

cărei suspendare se solicită, lipsa totală a unui temei juridic care să fundamenteze

actul ori alte astfel de situații care să nu echivaleze judecarea fondului

cauzei.

Or, în mod evident,

în cauză, a analiza temeinicia susținerilor reclamantei legate de aplicarea

corectă a legii, dată fiind necesitatea stabilirii anumitor criterii de calificare

prin raportare la natura și importanța contractului, echivalează cu

soluționarea pe fond a cauzei, în sensul constatării legalității sau dimpotrivă

a nelegalității actului prin care au fost reținute aceste nereguli.

De asemenea, nu poate

fi reținută ca fiind de natură a conduce la înlăturarea prezumției de

legalitate de care se bucură actul de constatare a cărei suspendare se

solicită, împrejurarea că prin Raportul de activitate nr. 11350 din 06 mai 2011

întocmit de Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului

Dâmbovița, Compartimentul de Verificare a Achizițiilor Publice nu au fost

constatate nereguli în atribuirea celor două contracte de către autoritatea

publică. Aceasta, întrucât activitatea de verificare a vizat doar aspecte de

procedură, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului, potrivit cu care

temeiul legal, l-a constituit O.U.G. nr. 30 din 12 aprilie 2006 privind funcția

de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a

contractelor de achiziție publică, nu și aplicarea unitară a dispozițiilor

legale ale O.U.G. nr. 34/2006 ori ale H.G. nr. 925/2006.

În ce privește

controlul referitor la care reclamantul susține că s-a efectuate de către O.A.D.R.

Sud Muntenia, nefiind constatate nereguli, se constată că la dosarul cauzei nu

a fost depus raportul la care reclamantul a făcut referire.

Ca atare, se

apreciază că cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

vizând existența unui caz bine justificat nu este îndeplinită în cauză.

În ce privește cea

de-a treia condiție impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la

paguba iminentă pe care ar suferi-o reclamanta prin executarea actului

considerat nelegal și pe care art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act normativ

o definește ca fiind un prejudiciu material viitor și previzibil care poate

interveni în situația în care un act administrativ ar fi pus în executare, se

apreciază că este îndeplinită.

Astfel, prin înscrisurile

atașate cererii de chemare în judecată, reclamanta a dovedit impactul grav sub

aspect economic pe care plata sumei reținute în cuprinsul notei de constatare

ca fiind datorată bugetului de stat l-ar produce asupra proiectelor pe care

reclamantul le-a demarat. Luând, de asemenea, în considerare și aspectele

legate de necesitatea asigurării unei continuități în desfășurarea chiar a

unuia dintre cele două contracte în legătură cu a căror atribuire s-au

constatat nereguli, respectiv cel vizând reabilitarea și modernizarea

Spitalului Județean Târgoviște, prin efectuarea plăților aferente etapelor de

execuție.

Recursul

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul.

În motivarea cererii

de recurs, reclamantul a arătat în esență următoarele:

- În mod nelegal și netemeinic,

instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004. Se arată astfel că împotriva notei de constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 27951 din 12 aprilie 2012,

reclamantul, recurent a formulat contestație în conformitate cu prevederile

art. 47 din O.U.G. nr. 66/20011.

- În legătură cu

cazul justificat reprezentat de împrejurări de fapt sau de drept de natură să

creeze o îndoială asupra legalității actului administrativ contestat - se arată

că acesta este constituit de faptul că O.U.G. nr. 66/2011, nu se aplică pentru o

procedură începută în anul 2010 când s-a încheiat contractul de finanțare nr. 868/2010,

asupra unei documentații de atribuire publicate în S.E.A.P. în 2010, documente în

baza cărora s-au încheiat contractul de lucrări din 22 aprilie 2011 și

contractul de servicii nr. 487 din 19 noiembrie 2010, în acest sens

pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1875 din

5 aprilie 2012.

- De asemenea s-a

făcut dovada faptului că autoritățile cu atribuții de monitorizare și

verificare a modului de derulare a achizițiilor publice, Autoritatea Națională

pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, și Unitatea pentru Coordonarea

și Verificarea Achizițiilor Publice, din cadrul Ministerul Finanțelor Publice,

nu au consemnat nici o încălcare a legii privind atribuirea acestor contracte.

- Și în ceea ce

privește condiția pagubei iminente, se arată de recurentă că instanța fondului

a reținut corect că punerea în executare a Notei de constatare ar pune județul Dâmbovița

în imposibilitatea continuării contractelor, la valoarea la care s-a aplicat corecția

financiară, fiind în imposibilitatea plății sumelor stabilite prin contractul de

atribuire a investițiilor, proiectelor pe care le-a demarat județul.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 alin. 9 și art. 304 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței

de recurs

Pârâtul, intimat Ministerul

Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare la

cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

A arătat pârâtul că

argumentele arătate de recurentă nu pot constitui un caz bine justificat. Din

interpretarea dispozițiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 rezultă că

activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare

desfășurate după data intrării în vigoare a ordonanței, se finalizează și se

valorifică cu aplicarea O.U.G. nr. 66/2011.

Cât privește paguba iminentă,

a arătat pârâtul- intimat că nu este de acord cu cele reținute de instanța de

fond în sensul îndeplinirii acestei condiții, considerând că indisponibilizarea

unei sume de bani nu poate produce un prejudiciu de natură a perturba

activitatea reclamantei.

Reclamanta -

recurentă a depus la dosar în dovedirea cererii de recurs înscrisuri în

conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente și în conformitate cu

prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte, constată că

aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

- Înalta Curte reține

ca fiind fondat motivul de recurs privind îndeplinirea cazului bine justificat în

accepțiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, așa cum a arătat

și recurenta, echipa de control a procedat la întocmirea notei de constatare,

în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea,

constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor

publice naționale aferente acestora.

În mod greșit a reținut

instanța de fond că nu poate fi analizat în cadrul legal impus de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, motivul invocat de reclamantă privind aplicarea retroactivă

a O.U.G. nr. 66/2011.

În conformitate cu art.

2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat, se referă la

împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, în

acest sens, apreciază Înalta Curte că ceea ce a invocat recurentul este un

element care în mod evident atrage atenția asupra legalității procedurii

folosite de echipa de control și care „poate fi pipăită” în cadrul cererii de

suspendare.

Se observă astfel că

dispozițiile .O.U.G. nr. 66/2011 se aplică unei proceduri începute în anul

2010, atunci când s-a încheiat contractul de finanțare, asupra unei

documentații de atribuire publicate în S.E.A.P. în anul 2010, asupra contractului

de servicii din 19 noiembrie 2010 și contractul de lucrări din 22 aprilie 2011,

în condițiile în care autoritățile de monitorizare și verificare a modului de

derulare a achizițiilor publice nu au constatat vreo încălcare a legislației incidente,

în vigoare la data derulării acestei proceduri.

Acest aspect, care va

fi analizat pe larg odată cu soluționarea cauzei pe fond, atrage atenția întrucât

potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, „Activitățile de constatare a

neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în plină

desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se

finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003 aprobată

cu modificări și completări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și

completările ulterioare”.

Având în vedere că

prin Raportul de activitate nr. 11350 din 6 mai 2011 întocmit de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, Compartimentul de Verificare a Achizițiilor

Publice, nu au fost consemnate nereguli în atribuirea celor două contracte de

către reclamanta autoritatea contractantă, se apreciază, la nivel de aparență

că verificarea acestor rezultate se face conform O.G. nr. 79/2003, întrucât aceste

contracte de achiziții publice de servicii și lucrări se află în plină

desfășurare, executarea acestei note de constatare ar crea grave prejudicii recurentei,

de altfel acest aspect a fost reținut și de instanța de fond care a constatat că

s-a făcut dovada îndeplinirii condiției pagubei iminente.

În speță există și

practică Î.C.C.J. în acest sens exista Decizia nr. 1875 din 5 aprilie 2012.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Constatând că în

cauză sunt îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat și paguba

iminentă prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va

admite recursul în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) raportat la art.

304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica sentința recurată în sensul că va admite

acțiunea, va dispune suspendarea executării actelor administrative până la pronunțarea

instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița

împotriva sentinței civile nr. 4586 din 25 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că admite cererea de suspendare formulată de reclamant și

suspendă executarea Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare nr. CA/27951 din 12 aprilie 2012 emisă de Direcția

Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului

Dezvoltării Regionale și Turismului, până la pronunțarea instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2013.