ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2773/2017

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16 mai 2013, sub nr. x/2/2013, reclamantul Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT), anularea Deciziei nr. 206 din 11 aprilie 2012, de soluționare a contestației formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-74556 din 05 octombrie 2012, privind proiectul cod SMIS 6434 cu titlul "Lucrări de modernizare a infrastructurii la SC A. SA", proiect finanțat prin Programul Operațional Regional 2007 - 2013, beneficiar fiind Unitatea Administrativ Teritorială Județul Dâmbovița.

Prin Sentința civilă nr. 3606 din 19 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, și s-a dispus anularea Deciziei nr. 206 din 11 aprilie 2012 și a Notei de constatare nr. 74556 din data de 05 octombrie 2012, emise de pârât.

Împotriva Sentinței civile nr. 3606 din 19 noiembrie 2013 a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), susținând că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la următoarele aspecte:

3.1 Referitor la susținerile instanței de fond conform cărora cerința autorității contractante nu este restrictivă deoarece privește doar managerul de proiect, precum și raportat la obiectul contractului (modernizarea infrastructurii unui parc industrial, lucrare derulată din fonduri europene)

Instanța de fond, făcând aplicarea greșită a prevederilor art. 188 alin. (3) lit. c) și d) din O.U.G. nr. 34/2006, a apreciat că intimatul, în vederea unei utilizări eficiente a fondurilor publice, putea solicita îndeplinirea cerinței privind dovedirea experienței similare de la Cap. V.4.2 pct. A.1 din documentația de atribuire, respectiv "manager de proiect cu experiență pe lucrări similare cu cele pentru care se ofertează și finanțate din fonduri europene".

Așa cum s-a arătat și cu ocazia judecății în primă instanță, susțineri ce nu au fost reținute sau combătute de către curtea de apel, potrivit prevederilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006:

"Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire".

Prevederile art. 188 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 nu conferă autorității contractante dreptul de a impune cerințe minime privind experiența profesională și, cu atât mai puțin, experiență în coordonarea unor lucrări similare finanțate din fonduri europene.

Întrucât cerința suplimentară se referă la experiența obținută prin coordonarea unor lucrări similare finanțate din fonduri europene, această cerință excede prevederilor legale și este, totodată, nerelevantă pentru natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit.

Prin urmare, se impune a se constata că nu sunt îndeplinite prevederile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data derulării procedurii, și că intimatul a restricționat participarea la procedura de achiziție publică, încălcând în acest fel și prevederile art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Sursa de finanțare ar putea constitui un element care să fie luat în calcul în situația în care ar fi vorba despre un criteriu minim de calificare solicitat pentru managerul unui contract de consultanță în domeniul proiectelor cu sursa de finanțare indicată, dar nu în cazul unui contract de lucrări.

Mai mult decât atât, raportat la obiectul contractului de achiziție publică, intimatul trebuia să țină cont de legislația națională în domeniu.

Având în vedere faptul că pentru execuția contractului de lucrări trebuie respectate aceleași standarde tehnice, indiferent de sursa de finanțare a lucrărilor similare celor ce vor constitui obiectul contractului, se impune a se observa că sursa de finanțare nu prezintă relevanță în raport cu obiectul acestuia și a avut ca efect restricționarea participării operatorilor economici la procedura de atribuire.

Instanța de fond nu s-a pronunțat și nici nu a avut în vedere susținerile autorității pârâte referitoare la obligativitatea întocmirii de către reclamantă a Notei justificative, în situația în care aceasta impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională.

Au fost încălcate prevederile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, întrucât prin Nota justificativă nr. 86/41 din 20 iulie 2010 elaborată de autoritatea contractantă în cazul de față nu au fost prezentate motivele condiționărilor impuse, ci au fost doar enumerate cerințele minime obligatorii solicitate operatorilor economici.

Încălcarea de către MDRAP a principiului proporționalității prin ignorarea lipsei unor clarificări sau contestații din partea participanților nu poate fi reținută ca un argument în favoarea legalității procedurii de achiziție.

Prevederile art. 8 alin. (23) din contractul de finanțare nr. 708/2010 impun intimatei obligația respectării legislației naționale în domeniul achizițiilor publice, în integralitatea sa și fără excepții, sub sancțiunea nelegalității cheltuielilor efectuate.

Autoritatea contractantă este și rămâne singura responsabilă de respectarea prevederilor legale, iar existența sau nu a contestațiilor și/sau a solicitărilor de clarificări nu trebuie să constituie un criteriu al corectitudinii și legalității.

Cu privire la afirmația instanței de fond potrivit căreia Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 privind formularea criteriilor de calificare și selecție nu era aplicabil, este necesară precizarea că, la identificarea și stabilirea concluziilor, echipa de control din cadrul autorității pârâte nu a invocat drept temei legal Ordinul ANRMAP nr. 509/2011.

Sunt neîntemeiate susținerile instanței de fond privind efectuarea către ANRMAP a unui control prealabil al documentației de atribuire, întrucât acest aspect nu poate conduce la imposibilitatea efectuării unei verificări ulterioare de către autoritatea pârâtă, în temeiul dreptului conferit de contractul de finanțare. Totodată, controlul general efectuat de ANRMAP asupra documentației de atribuire nu poate avea un caracter irevocabil față de Autoritatea de Management (MDRAP), care a finanțat proiectul respectiv (Sentința civilă nr. 3163 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2013).

3.2. Referitor la susținerile instanței de fond privind încălcarea de către MDRAP a principiului proporționalității, în condițiile inexistenței unui prejudiciu în prezenta cauză

Din analiza definiției neregulii, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, se observă sancționarea abaterilor de la legalitate, regularitate și conformitate care prejudiciază/au prejudiciat sau care pot prejudicia bugetele comunităților europene finanțatoare printr-o sumă plătită necuvenit.

Suma plătită necuvenit este suma plătită pentru cheltuielile efectuate fără respectarea legislației în materia achizițiilor publice.

Având în vedere încălcarea de către intimat a textelor de lege anterior invocate, se impune ca instanța de recurs să constate că, în prezenta speță, în mod neîntemeiat instanța de fond a reținut inexistența prejudiciului.

Scopul legiuitorului a fost acela de a atribui în sarcina beneficiarilor fondurilor nerambursabile o răspundere contractuală și legală, care nu impune autorității care a acordat aceste fonduri alte cerințe pentru a constata caracterul neeligibil al acestora cu excepția constatării unei nereguli, astfel încât în măsura identificării unor astfel de nereguli să rezulte în mod direct existența unei legături de cauzalitate între acțiunea neconformă și posibilitatea producerii unui prejudiciu.

În concluzie, raportat la prevederile legale și contractuale mai sus menționate, atât timp cât beneficiarii fondurilor nerambursabile încalcă dispozițiile legale în materia achizițiilor publice în implementarea proiectului, bugetul Uniunii Europene și cel național aferent acestuia sunt prejudiciate, sens în care se impune aplicarea unor corecții financiare.

În considerarea argumentelor de fapt și de drept expuse, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului împotriva Sentinței civile nr. 3606 din 19 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București și, pe cale de consecință, menținerea actelor administrative atacate, ca fiind legale și temeinice.

Intimatul Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița a solicitat respingerea recursului ca nefondat, prevalându-se în esență, de următoarele apărări:

Prin motivele de recurs invocate în cauză nu s-a făcut dovada că instanța de fond ar fi pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Instanța de fond a apreciat în mod corect situația de fapt și de drept existentă referitor la nerestrictivitatea înserării de către autoritatea contractantă a condiției de calificare pentru managerul de proiect ce avea să fie desemnat, cu privire la dovedirea experienței similare.

AM POR recunoaște prin înseși actele administrative a căror anulare s-a solicitat că nu a fost dovedită intenția beneficiarului proiectului de a favoriza un anume operator economic în cadrul licitației publice pentru atribuirea contractului de lucrări nr. 3 din 05 ianuarie 2011, iar această procedură de achiziție publică a respectat principiul transparenței, fiind publicat anunțul de participare nr. 104551 în SEAP la data de 28 iulie 2010.

Se impune a se avea în vedere faptul că, sub aspectul împrejurărilor în care a fost emisă Decizia MDRAP nr. 206 din 11 aprilie 2012, respectiv la data la care Proiectul Cod SMIS 6434 era finalizat, aplicarea corecției financiare în cauză este de natură să aducă atingere principiului securității raporturilor juridice.

În procesul de monitorizare și verificare pe tot parcursul derulării procesului AM și OI - ADR Sud Muntenia nu au identificat nicio încălcare a dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, respectiv nu au constatat încălcarea prevederilor legale incidente în materie și au aprobat la plată, fără obiecțiuni, toate cererile de rambursare pe acest proiect.

Pornind de la prevederile contractului de finanțare menționat, în ceea ce privește drepturile și obligațiile părților, nu numai beneficiarul este răspunzător pentru buna desfășurare a procedurilor de achiziție publică, ci, în egală măsură, și O.I. și A.M.

Conformitatea procedurii aplicate de UAT Județul Dâmbovița pentru atribuirea contractului de lucrări nr. 3 din 05 ianuarie 2011 este dată de însuși specificul achiziției publice efectuate.

Astfel, cerințele de calificare pe capacitatea profesională privind experiența similară inserate la Cap. V.4.2 pct. A.1 din Fișa de date a achiziției publice în cauză au fost raportate la un potențial risc ce ar putea exista pentru autoritatea contractantă sub aspectul neîndeplinirii corespunzătoare și la termen a contractului de lucrări nr. 3 din 05 ianuarie 2011, perioada de implementare fiind scurtă, respectiv 14 luni, astfel că, raportat la complexitatea lucrărilor ce aveau să fie executate, singurul efect urmărit a fost acela de eliminare a unui astfel de risc major.

Pe de altă parte, este necesar a se observa că, urmarea contestării la CNSC a unor cerințe de calificare asemănătoare din aceeași Fișă de date a achiziției publice de către SC B. SA, precum și a plângerii formulate de Consiliul județean împotriva Deciziei CNSC nr. 4617/C9/4969 din 2 septembrie 2010 prin care se admisese contestația acestui operator economic, Curtea de Apel Ploiești a procedat la analiza unor cerințe asemănătoare de calificare pentru operatorii economici, privind capacitatea profesională, inserate la Cap. V.4 pct. A.1 din aceeași Fișă de date a achiziției publice, respectiv cerința cu privire la demonstrarea experienței similare ca natură și complexitate, pe un contract cu o valoare de minimum 35.000.000 RON și care să fi fost finanțat din fonduri europene.

Analizând decizia CNSC prin prisma criticilor formulate în cauză de către autoritatea contractantă, prin Decizia nr. 2009 din 25 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. x/42/210, Curtea de Apel Ploiești a admis plângerea formulată de către Consiliul județean, a modificat în tot decizia CNSC și a dispus continuarea procedurii de achiziție publică pentru atribuirea contractului de lucrări nr. 3 din 05 ianuarie 2011.

În acest sens, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că autoritatea contractantă nu a încălcat prevederile O.U.G. nr. 34/2006 și nu a restricționat accesul operatorilor economici la achiziția publică organizată pentru atribuirea contractului de lucrări nr. 3/2011, prin inserarea, la Cap. V.4 pct. A.1 în Fișa de date a achiziției, a cerinței de calificare pe capacitatea profesională referitor la experiența similară, condiție asemănătoare cu cerința inserată de aceeași autoritate contractantă la Cap. V.4.2 pct. A.1.

Această soluție a instanței de judecată confirmă respectarea prevederilor legale în vigoare atât la momentul lansării licitației în cauză, cât și la atribuirea contractului, venind în susținerea bunei-credințe a Consiliului Județean Dâmbovița, referitor la organizarea legală a respectivei proceduri de achiziție publică.

Faptul că nu s-a detaliat motivarea cerințelor de calificare impuse de autoritatea contractantă nu presupune, de plano, că s-au nesocotit prevederile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, mai cu seamă că în privința acestora s-a evidențiat motivul stabilirii lor.

Nivelul cerințelor minime de calificare, sub aspectul dovedirii experienței similare, solicitate în cadrul procedurii de achiziție publică în cauză, au fost stabilite conform prevederilor legale în vigoare la data atribuirii contractului de lucrări nr. 3 din 05 ianuarie 2011, respectiv conform naturii și complexității acestui contract, a documentelor premergătoare atribuirii contractului, verificate pentru conformitate de către Autoritatea de management urmare a confirmării la plată a celor 4 cereri de rambursare, dar și conform practicii curente.

Prin urmare, se impune respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței civile nr. 3606 din 19 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Litigiul dedus judecății vizează exercitarea controlului de legalitate, în condițiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, asupra Deciziei nr. 206 din 28 noiembrie 2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-74556 din 05 octombrie 2012, privind proiectul cod SMIS 6423, intitulat "Lucrări de modernizare a infrastructurii la SC A. SA", beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială Județul Dâmbovița.

Preliminar, Înalta Curte subliniază faptul că Nota de constatare nr. CA/74556 din 05 octombrie 2012 a fost emisă în baza constatărilor și recomandărilor formulate de Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi a României în Raportul de audit nr. x din 23 iulie 2012, înregistrat la MDRT.

Potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 66/2011, coroborat cu art. 511 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația implementării corespunzătoare și la timp a recomandărilor formulate de organele de control și audit intern și extern, naționale și europene, în aplicarea acestei ordonanțe de urgență.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit, conform art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011.

Dreptul de a stabili creanța bugetară, potrivit art. 45 alin. (1) din această ordonanță de urgență, se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii programului, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare.

Așadar, în sarcina Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, în calitate de autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene, exista obligația implementării recomandărilor formulate de Autoritatea de Audit, în condițiile și termenele instituite de O.U.G. nr. 66/2011, independent de stadiul proiectului și de verificările anterioare realizate de propriile structuri de control în procedura de evaluare a solicitărilor de rambursare/plată formulate de beneficiar.

Problema esențială care se impune a fi dezlegată în cauză este aceea de a stabili dacă a existat sau nu o neregulă, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, în procedura de achiziție publică pentru atribuirea contractului de lucrări nr. 3 din 05 ianuarie 2011 încheiat între Consiliul Județean Dâmbovița și Asocierea C. SA și SC D. SA.

Textul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 definește neregula ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Se observă astfel, că pentru a fi reținută existența unei nereguli trebuie să existe o abatere, constând în acțiunea/inacțiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale și ale contractului de finanțare și care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile naționale aferente.

Textul analizat vizează orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, astfel că este lipsită de relevanță observația primei instanțe, în sensul că abaterea nu a fost determinată de "nemenținerea eligibilității proiectului" și nici "nu a fost una de realizare a obligațiilor contractuale".

Prin încheierea contractului de finanțare nr. 708 din 11 mai 2010, beneficiarul s-a obligat, potrivit art. 8 alin. (23), să respecte prevederile legislației naționale în domeniul achizițiilor publice, cu precizarea că nerespectarea acestei obligații conduce la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate.

Pentru a dispune aplicarea unei corecții financiare de 20% din valoarea contractului, prin Nota de constatare nr. CA-74556 din 05 octombrie 2012 s-a reținut încălcarea prevederilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 8 alin. (1) lit. a) și b) din H.G. nr. 925/2006.

S-a constatat caracterul restrictiv al cererii privind dovedirea experienței similare de la Cap. V.4.2, pct. A.1 din Fișa de date a achiziției - "Ofertantul trebuie să facă dovada existenței resurselor umane minime necesare îndeplinirii în bune condiții a contractului (personal de specialitate care va avea rol esențial în îndeplinirea contractului): (...) manager de proiect cu experiență pe lucrări similare cu cele pentru care se ofertează și finanțate din fonduri europene (...)".

În acest sens, dispozițiile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 prevăd că:

"Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire".

Totodată, potrivit art. 179 din același act normativ, "Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia".

În aplicarea acestor dispoziții legale, prin art. 8 din H.G. nr. 925/2006 s-a prevăzut că:

"(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care:

a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit.

b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție ce urmează să fie atribuit.

(2) Atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției".

În raport de aceste dispoziții legale și de prevederile documentației de atribuire, un prim aspect care se impune a fi precizat este acela că dreptul autorității contractante de a stabili anumite cerințe minime de calificare și de a-și preconstitui garanții pentru a obține executarea în cele mai bune condiții a contractului este unul legal și nu a fost contestat în cauză.

Ceea ce s-a invocat prin actele administrative contestate a fost faptul că în exercitarea acestui drept, autoritatea contractantă a încălcat dispozițiile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, instituind limite pentru potențialii ofertanți, limite care nu prezintă relevanță în raport de natura și complexitatea contractului ce urma să fie atribuit.

Pe de altă parte, s-a constatat lipsa oricărei justificări a cerințelor impuse, potrivit art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, în condițiile în care conținutul Notei justificative nr. 86741 din 20 iulie 2010 este limitat la o enumerare a cerințelor minime de calificare solicitate operatorilor economici.

În acord cu punctul de vedere exprimat de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că, prin impunerea cerinței ca managerul de proiect să facă dovada experienței pe lucrări similare finanțate din fonduri europene a fost restricționată participarea la procedura de atribuire a acelor operatori economici care aveau experiență în executarea unor lucrări de natura și complexitatea celor ofertate, dar care au fost finanțate din alte fonduri, nu din fonduri europene.

Instituirea cerinței menționate nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului ce urma să fie atribuit, întrucât standardele tehnice și de calitate în cazul unui contract de lucrări sunt aceleași indiferent de sursa de finanțare.

Este pertinentă observația recurentului, în sensul că o astfel de cerință ar fi fost justificată, spre exemplu, în cadrul unei proceduri derulate în vederea încheierii unui contract de consultanță în domeniul proiectelor finanțate din fonduri europene.

Prin urmare, sunt corecte statuările referitoare la caracterul restrictiv al cerinței și, implicit, la încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice.

Împrejurarea că ANRMAP nu a sesizat nereguli privind documentația de atribuire anterior publicării acesteia în SEAP nu poate conduce la o altă concluzie, întrucât în exercitarea propriilor atribuții de control, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene nu sunt condiționate în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de ANRMAP, potrivit art. 324 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare a instrumentelor structurale.

Din această perspectivă, nu prezintă relevanță nici cele statuate de Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr. 2009 din 25 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. x/2010, întrucât în procedura administrativ-jurisdicțională derulată în fața CNSC și finalizată prin pronunțarea acestei decizii a fost contestată o altă cerință de calificare, respectiv cea referitoare la capacitatea tehnică, înscrisă la Cap. V.4.1 din Fișa de date a achiziției.

Referitor la existența unui prejudiciu, din definiția legală a noțiunii de neregulă rezultă că se are în vedere nu numai o abatere care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile naționale aferente, ci și o abatere care are potențialul de a produce un prejudiciu, chiar dacă acesta nu s-a produs efectiv.

Producerea unei abateri de la legalitate, regularitate și conformitate, inclusiv a unei abateri care nu are un impact financiar precis, este de natură să afecteze interesele financiare ale Uniunii și conduce la retragerea sprijinului financiar obținut.

Nerespectarea prevederilor legale în domeniul achizițiilor publice prejudiciază evident bugetul Uniunii Europene și cel public, prețul plătit pentru achiziții nefiind cel rezultat în urma desfășurării legale a procedurii, cu respectarea principiilor liberei concurențe și al egalității de tratament între ofertanți.

Lipsa intenției autorității contractante de a exclude în mod deliberat anumiți ofertanți de la procedura de atribuire a fost reținută și valorificată în etapa de individualizare a corecției financiare, în sensul că nu a fost aplicată o corecție de 100% din valoarea contractului (nivelul maxim prevăzut la pct. 1.7 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011), ci o corecție de 20% (nivelul minim de 25%, diminuat cu 5% - corecția aplicată anterior în conformitate cu pct. 1.8 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011).

Prin urmare, la emiterea actelor administrative contestate a fost respectat și principiul proporționalității, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentului circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că urmează să dispună, în temeiul art. 496 din acest act normativ, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva Sentinței civile nr. 3606 din 19 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauza, respinge acțiunea formulată de reclamantul Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT