Decizia nr. 4230/2014 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Maramureș, prin Președintele Consiliului Județean Maramureș, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, următoarele: (i) anularea Deciziei nr. 32 din 27 martie 2012 emisă de Comisia de Soluționare a Contestației din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului; (ii) anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA - 7027 din 31 ianuarie 2012 încheiată la data de 30 ianuarie 2012 de Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare - Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, privind proiectul cod SMIS 11363, cu titlul Reabilitarea Spitalului Județean de Urgență "Dr. C.O." Baia Mare; (iii) obligarea pârâtului la restituirea sumei de 5.077.865,55 lei, reprezentând valoarea creanței bugetare rezultate din aplicarea corecției financiare pentru contractul de proiectare și execuție din 15 februarie 2010; (iv) în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, suspendarea actelor administrative atacate, până ia soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 941 din 29 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Județul Maramureș și, în consecință, a dispus anularea deciziei din 27 martie 2012 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului precum și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 31 ianuarie 2012, întocmită de Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, privind proiectul x, cu titlul "Reabilitarea Spitalului Județean de Urgență dr. C.O." Baia Mare. Prin aceeași hotărâre, a fost obligat pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului să restituie reclamantului suma de 5.077.865,55 lei reprezentând valoarea creanței bugetare rezultată din aplicarea corecției financiare pentru contractul de proiectare și execuție din 15 februarie 2010 și, totodată s-a dispus suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 31 ianuarie 2012 întocmită de Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, în privința corecției financiare/creanței stabilite în sarcina reclamantului, în sumă de 11.024.978,55 lei, inclusiv TVA, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în perioada 4 noiembrie 2011 - 27 ianuarie 2012, Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul instituției pârâte a procedat, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, la verificarea modului de utilizare a fondurilor comunitare și a celor cofinanțate de la bugetul de stat. În urma verificării documentației aferente atribuirii contractului de lucrări din 15 februarie 2010 încheiat cu A.V.S.E.G.C. și SC A.M.I. SA, echipa de control a constatat că în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică menționat s-au încălcat prevederile din cadrul O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la data desfășurării procedurii de achiziție, în sensul că autoritatea contractantă a impus criterii de calificare și selecție restrictive referitoare la capacitatea tehnică și/sau profesională. În consecință echipa de control, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, pct. 1, subpct. 1.7. din Anexă, a dispus, prin nota din 31 ianuarie 2012, aplicarea unei corecții financiare de 25% din valoarea contractului de proiectare/execuție din 15 februarie 2010, având un preț total, conform contractului, de 51.944.658,39 lei, fără TVA. Valoarea totală a corecției financiare aplicate este de 16.102.844,10 lei, iar cuantumul creanței bugetare datorate de U. Județul Maramureș este de 5.077.865,55 lei - sumă ce a fost restituită integral Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, prin ordinul de plată din 28 februarie 2012. Împotriva Notei de constatare mai sus amintite, reclamanta a formulat contestația din 29 februarie 2012 soluționată prin respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată, prin Decizia nr. 32 din 27 martie 2012. Instanța de fond a evocat cadrul general în care s-a derulat procedura de achiziție în litigiu, reținând că reprezentanții pârâtului, prin Organismul Intermediar (OI) - A.N.V. au aprobat cererea de prefinanțare, în urma întreprinderii de verificări cu privire la modul de organizare a procedurii de achiziție, respectiv cu privire la procedura de atribuire a contractului în discuție. A mai reținut instanța că documentația de atribuire emisa de reclamant, din care fac parte și clarificările ce au fost date, nu a fost contestata de niciun operator economic, deci procedura nu a fost reclamată ca neconformă. În măsura în care pârâtul aprecia, la momentul verificărilor realizate în vederea acordării prefinanțării, că documentația de atribuire a avut caracter restrictiv, acesta avea nu numai dreptul, ci și obligația legală să refuze acordarea prefinanțării și, totodată, să sesizeze organele competente în vederea realizării verificărilor relative la suspiciunea de neregulă. Or, acest lucru nu s-a întâmplat, iar raportat la datele concrete ale speței, pârâtul se prevalează de propria culpa, existând elemente care conturează, din partea acestuia, un abuz de drept, deoarece, deși avea posibilitatea de a sesiza pretinsele nereguli încă de la momentul realizării verificărilor pentru acordarea prefinanțării, a înțeles să aplice sancțiunea la un moment în care lucrările sunt în plină desfășurare, punând astfel în pericol, în mod nejustificat, principiul securității juridice. Ca urmare, punând în balanță toate categoriile de interese afectate prin decizia luată, inclusiv prin prisma specificului obiectivului de interes public ce se dorește a fi reabilitat, prima instanță a arătat că este preferabilă soluția neaplicării corecției financiare, mai cu seamă când există riscul imposibilității continuării finanțării, ca urmare a obligării la restituirea unei sume importante din valoarea afectata realizării și finalizării proiectului. Potrivit principiului comunitar al certitudinii juridice și conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, o soluție dispusă printr-o lege sau prin alt act normativ trebuie implementată cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții. Reclamantul s-a întemeiat cu bună credință pe o situație creată tocmai ca urmare a practicii administrative a pârâtului, care a supus procedura unui control de legalitate, anterior celui finalizat prin emiterea actelor atacate, creând astfel o puternică aparență, care dă dreptul reclamantului de a se prevala de încălcarea dezideratelor expuse în cele ce preced. Curtea a luat act și de faptul că achiziția în cauză se remarcă printr-o valoare financiară alocată însemnată, respectiv de 54.678,589 mii lei fără TVA, are un obiect complex, constituit atât din achiziția de servicii de proiectare, cat și din achiziția de lucrări și vizează un obiectiv specific, de interes public județean, respectiv Spitalul Județean de Urgenta Dr. C.O., Baia Mare. Prima instanță a apreciat că, conformitatea procedurii este dată atât de specificul achiziției, cat și de faptul ca s-a reglementat posibilitatea prezentării experienței similare în domeniul sănătății publice, în multe categorii de spitale (județean/regional/național) și indiferent dacă experiența a vizat construcția, extinderea, modernizarea sau reabilitarea. Deci, nu s-ar putea susține ca lucrările ce trebuie realizate pot fi înfăptuite de un singur operator economic, mai cu seama că, cel puțin la nivel național, fără a pune la socoteala și operatorii economici din Europa și din alta parte, nu se poate aprecia ca exista un singur operator economic care a realizat astfel de lucrări/proiecte. Simpla constatare a depunerii unei singure oferte în cadrul procedurii nu îndreptățește a aprecia restricționarea accesului la procedură și cu atât mai puțin existenta favorizării unui singur operator economic, astfel încât temeiul de drept care a stat la baza aplicării corecției financiare este străin "constatărilor" reținute prin Nota. Existența cerințelor restrictive nu constituie prin ea însăși un argument care sa justifice corecția financiara în lipsa dovedirii favorizării unui singur operator economic. Câtă vreme nu s-a făcut dovada împiedicării în participarea la procedură, deoarece prin documentația de atribuire s-a recunoscut posibilitatea și dreptul depunerii de ofertă comună, respectiv instituția cumulului de experiență, nu se poate susține că cerințele sunt de natură a favoriza un singur operator și, deci, corelativ, că temeiul de drept reținut în aplicarea corecției financiare își găsește incidența. Având în vedere scopul și obiectivele contractului ce constituie obiectul procedurii de atribuire, cerința privind experiența profesională a experților cheie de minimum 10 ani, mai cu seamă că nu s-a cerut experiența specifică, a fost apreciată ce nefiind restrictivă. Fiind în prezența unui contract de o complexitate deosebita, cu caracter specific/distinct de contractele uzuale, civile, cerința în discuție nu poate fi apreciată ca fiind disproporționată, mai cu seama că nu poate fi subsumată vreuneia dintre situațiile limitativ prevăzute la art. 9 din H.G. nr. 925/2006. În ceea ce privește impunerea asigurării unui management relevant aferent unui plafon valoric de minimum 15 milioane de euro, instanța fondului a reținut că nicio prevedere legală nu obligă autoritatea contractantă la a accepta o valoare mai mică sau mai mare a proiectului invocat în susținerea experienței profesionale. Mai mult, trimiterile paratului la art. 9 lit. a) din H.G. nr. 925/2006 vizează experiența personală a ofertantului/ operatorului economic, ca entitate juridică, iar nu experiența personală a personalului propus de ofertant, a persoanei fizice. În ceea ce privește necesitatea motivării notei justificative, neprecizarea în Anunțurile de participare (SEAP și JOUE), a cerințelor privind vechimea minimă a experților cheie nu poate fi invocat în aplicarea corecției financiare, deoarece această informație nu putea fi consemnată, practic, la nivelul celor două anunțuri, pentru simplul motiv ca emitentul nu afectează vreo secțiune cu aceasta destinație, relevante în acest sens fiind prev. art. 47 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma avută la data publicării anunțurilor, coroborate cu conținutul Anexei 3A. Cerința privind înregistrarea de profit net era de natură să ateste solvabilitatea operatorului economic, respectiv accesul la surse disponibile reale, negrevate de datorii, context în care trebuie reținută conformitatea acesteia, mai cu seama că, datorita naturii, valorii, complexității și duratei (peste 3 ani, mai exact 38 luni) contractului, nu poate fi apreciată nici in extremis ca fiind lipsită de relevanță. Interesul asigurării capacității financiare a ofertantului pe toată durata contractului, coroborat cu potența financiară a acestuia din anul precedent, formează convingerea asupra capacității sale de a duce la bun sfârșit un contract atât de complex. Curtea a mai reținut că pârâtul, chiar dacă nu a specificat în mod expres, s-a raportat în realizarea verificărilor la Ordinul nr. 509/2011, ceea ce este contrar principiului neretroactivității. În plus, s-a apreciat că este disproporționată aplicarea unei corecții financiare fără observarea caracterului complex al procedurii, fără observarea specificității contractului și a interesului proteguit, deoarece, în lumina acestor elemente esențiale, cele imputate reclamantului pot reprezenta, cel mult, scăpări minore. Totodată, considerentele pârâtului nu concordă realității contemporane momentului organizării procedurii de atribuire și nu au nimic comun cu dovedirea neconformității documentației de atribuire. Curtea a apreciat întemeiat și petitul privind suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 31 ianuarie 2012 întocmită de Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, constatând că reclamantul a depus cauțiunea stabilită în sarcina sa, cerința cazului bine justificat este întrunită, prin prisma celor expuse anterior, fiind întrunită și cerința prevenirii unei pagube iminente, având în vedere că titlul de creanță poate fi executat oricând, iar executarea, iminentă fiind, afectează buna funcționare a activităților specifice desfășurate de reclamant și, implicit, interesul public, nu datorită cuantumului sumei în discuție, dar, mai ales, importantei proiectului vizat - destinat populației care necesita asistență medicală și care, astfel, riscă să nu mai poată fi implementat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 941 din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare (MDRAP), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin două cereri distincte de recurs, recurentul-pârât a atacat atât soluția dată asupra fondului cauzei, cât și pe cea referitoare la cererea reclamantei-intimate de suspendare a executării actelor administrative atacate. 3.1. În esență, prin motivele de recurs înfățișate în legătură cu soluția primei instanțe asupra suspendării executării notei de constatare din 31 ianuarie 2012, recurentul-pârât MDRAP a susținut că în cauză nu s-a demonstrat îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Recurentul-pârât a susținut că motivarea judecătorului fondului în sensul că aplicarea corecțiilor financiare s-a realizat în mod discreționar, ceea ce demonstrează existența cazului bine justificat, nu poate fi primită, fiind evidentă antamarea fondului cauzei printr-o atare constatare. S-a mai susținut că nici sub aspectul îndeplinirii cerinței pagubei iminente nu pot fi primite argumentele primei instanțe, cu atât mai mult cu cât s-a reținut că intimata-reclamantă a achitat benevol debitul în februarie 2012, la puțin timp de la transmiterea notei de constatare, iar prin chiar hotărârea atacată s-a dispus restituirea corecției financiare către reclamanta-intimată. 3.2. Prin motivele de recurs distincte, dezvoltate cu privire la soluția dată de prima instanță asupra fondului cauzei, recurentul MDRAP a susținut, în esență, următoarele critici, invocate în temeiul art. 304 1 C. proc. civ.: • faptul că nu au existat contestații pe parcursul procedurii de atribuire nu poate da un gir de legalitate procedurii, raportat și la prevederile art. 9 pct. 24 din contractul de finanțare; • instanța de fond a făcut o confuzie între controlul efectuat în timpul implementării contractului, conform Anexei III la contract și controlul efectuat în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, acesta din urmă nefiind ținut de eventuale verificări efectuate pe parcursul implementării proiectului; • nu se poate susține încălcarea principiului securității juridice câtă vreme, prin contractul semnat și însușit de intimata se menționa expres posibilitatea controalelor ulterioare precum și obligația acesteia de a restitui eventuale sume neeligibile, fiind evident și că reclamanta intimată a cunoscut de la bun început în ce condiții va obține finanțarea; • nu poate fi primită motivarea instanței de fond cu referire la cerințele de calificare, despre care se susține că nu ar fi restrictive, câtă vreme, la nivel național, la momentul procedurii de achiziție, nu existau ofertanți care să poată îndeplini criteriul valoric de calificare impus; • cerințele impuse prin fișa de date a achiziției, pentru cei cinci experți chiar au fost sancționate de echipa de control întrucât nu au fost justificate potrivit art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

Apărările intimatului-reclamant Intimatul-reclamant Județul Maramureș a formulat întâmpinare față de recursurile formulate de pârâtul MDRAP, solicitând respingerea acestora ca nefondate, atât în ceea ce privește fondul cauzei, cât și cu referire la cererea de suspendare.

Soluționarea recursului La termenul de judecată din data de 27 mai 2014 recurentul-pârât a depus la dosar un set de înscrisuri (dosar fond) în cadrul probei cu acte, încuviințate potrivit art. 305 C. proc. civ., invocând totodată pe cale de excepție, lipsa de interes a acțiunii reclamantei-intimate urmare a plății efectuate pentru acoperirea corecției financiare, conform O.G. nr. 14/2013, și stingerea debitului în cuantum de 2.913.498,57 lei. Excepția lipsei de interes a acțiunii reclamantului-intimat a fost depusă și în scris la dosar, de către recurentul-pârât. La rândul său, reclamantul-intimat a solicitat prin notele scrise depuse la dosar, respingerea excepției ca nefondată, învederând că efectul dovedirii restituirii creanței bugetare nu lasă pretenția dedusă judecății, lipsită de interes, ci, eventual, fără obiect, și aceasta nu în totalitate ci numai în privința capătului accesoriu, cuantumul corecției financiare aplicate prin actul atacat, fiind de 16.102.844,10 lei. În fine, a mai arătat chiar reclamantul-intimat că prin dispozițiile O.G. nr. 14/2013, în măsura în care sunt întrunite cerințele instituite de legiuitor, se schimbă numai sursa din care sunt suportate sumele stabilite cu titlu de corecție financiară, nefiind nicicum influențată constatarea existenței neregulii și cu atât mai puțin anihilată valabilitatea actului de constatare a săvârșirii neregulii, de vreme ce actul de constatare nu este anulat în temeiul O.G. nr. 14/2013. La data de 6 noiembrie 2014, la rândul său, reclamantul-intimat a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului de către recurentul MDRAP, care declară că și-a asumat plata corecției financiare viitoare, astfel că nu mai justifică folosul practic urmărit prin exercitarea căii de atac. Instanța de recurs s-a pronunțat asupra ambelor excepții la termenul la care a fost acordat cuvântul pentru dezbaterea recursului, prin respingerea acestora, pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.

Soluția și considerentele instanței de control judiciar Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de prevederile legale aplicabile și de apărările intimatei reclamante, dar și sub toate aspectele, astfel cum permit dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că sunt nefondate recursurile de față, în considerarea celor în continuare arătate. Reclamantul-intimat U. Județul Maramureș a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de anulare și suspendare a Deciziei nr. 32 din 27 martie 2012 și a notei de constatare din 31 ianuarie 2012 precum și de restituire a sumelor de către autoritatea pârâtă recurentă MDRAP încasate cu titlu de creanță bugetară rezultată din aplicarea corecției financiare, în cuantum de 5.077.865,55 lei. Instanța de fond a primit argumentele reclamantului intimat și a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, dispunând, deopotrivă, anularea actelor administrative atacate cu obligarea pârâtului la restituirea sumei reprezentând valoarea creanței bugetare, și suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 31 ianuarie 2012, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. 6.1. Examinând punctual și cu prioritate motivele de recurs înfățișate de recurentul-pârât cu referire la fondul cauzei, Înalta Curte constată temeinicia criticilor referitoare la pretinsul abuz de drept reținut de prima instanță, urmare a încălcării încrederii legitime prin efectuarea unui control ulterior, deși cererea de prefinanțare a fost aprobată și avansul acordat, ceea ce în opinia judecătorului fondului înseamnă implicit că procedura de achiziție a fost corectă. Instanța de fond a pornit în analiza și stabilirea temeiniciei acțiunii reclamantului intimat de la premisa existenței abuzului de drept generat de invocarea de către autoritatea pârâtă a propriei culpe în sensul că, deși avea posibilitatea de a sesiza pretinsele nereguli încă din momentul realizării verificărilor pentru acordarea prefinanțării, a înțeles să aplice sancțiunea la un moment în care lucrările se află în plină desfășurare, ceea ce, în opinia primei instanțe, este de natură a afecta și principiul securității juridice. Înalta Curte nu împărtășește o atare interpretare și constată că premisa juridică ce susține raționamentul înfățișat, respectiv abuzul de drept, nu poate fi reținută, raportat la prevederile legale aplicabile dar și la conținutul contractului de finanțare. Actele normative aplicabile, cu referire specială la O.U.G. nr. 66/2011 - a cărei incidență în cauză a fost de altfel confirmată și de prima instanță - și la H.G. nr. 457/2008, privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale, ca și contractul de finanțare, atestă că se poate efectua control și ulterior perioadei de implementare, având ca scop prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene, fără ca vreo prevedere din O.U.G. nr. 66/2011 să stipuleze că un atare control poate fi blocat sau anihilat de eventualele verificări anterioare efectuate în etapa de implementare a proiectului. Totodată, în cuprinsul H.G. nr. 457/2008, actualizată, în art. 324 se prevede expres că "(1) în cazul în care autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislației comunitare sau naționale privind achizițiile publice, aceasta stabilește și aplică corecții financiare în condițiile O.U.G. nr. 66/2011; (2) în exercitarea acestei atribuții, autoritatea de management nu este condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de ANRMAP și UCUAP, potrivit dispozițiilor art. 322 și 323". În fine, chiar în cuprinsul Contractului de finanțare se regăsesc clauze care prevăd posibilitatea efectuării de controale timp de 5 ani de la data închiderii oficiale a programului (a se vedea în acest sens art. 9 pct. 18 - 22 și art. 14 pct. 9, pct. 5 din Anexa 1 la contract). Raportat la prevederile sus arătate, Înalta Curte constată așadar că nu poate fi primită argumentația primei instanțe, referitoare la abuzul de drept săvârșit de autoritatea recurentă generat de împrejurarea că neregulile pretinse în cauza de față puteau fi sesizate încă de la momentul realizării verificărilor pentru acordarea prefinanțării. Drept urmare, nici amplele statuări de ordin teoretic referitoare la principiul securității juridice, chiar dacă valabile din perspectivă strict conceptuală, nu pot fi reținute, neavând incidentă în cauză, raportat la contextul factual și finalmente la prevederile Contractului de finanțare semnat de reclamantul intimat. 6.2. Contrar celor reținute de prima instanță și în acord cu susținerile recurentului-pârât, Înalta Curte constată că în mod corect și pe baza unei judicioase aplicări a prevederilor H.G. nr. 925/2006 (art. 8 alin. (2)) și a O.U.G. nr. 34/2006, în actele contestate s-a reținut că prin parte din cerințele stabilite în Fișa de date a achiziției a fost restricționată participarea la procedura de achiziție a altor participanți/candidați. Astfel, cu referire la cerințele cuprinse în fișa de date a achiziției la pct. V.4 - Capacitatea tehnică și/sau profesională, instanța de control judiciar, achiesează la criticile și respectiv argumentele recurentului-pârât, în sensul că impunerea ca cerință minimă obligatorie de calificare pentru demonstrarea experienței similare, prezentarea "a cel puțin unui contract de proiectare și execuție lucrări de investiții exclusiv în domeniul sănătății publice (construcție, extindere, modernizare, reabilitare spital de interes județean/regional/național) cu o valoarea de minim 52.000.000 lei, fără TVA", este o condiție restrictivă întrucât astfel cum a arătat recurentul cu ocazia judecății în fond, la nivel național nu mai fuseseră derulate investiții atât de mari. Argumentația înfățișată de recurentul-pârât are consistență și prezintă relevanță, contrar celor reținute de prima instanță și în contextul prezentării unor date statistice ce atestă că în anii 2009 - 2010 în domeniul sănătății publice, în mai multe categorii de spitale, regional, județean sau național, au existat doar 7 astfel de obiective, dar niciunul de o valoare atât de mare. În fine, împrejurarea că la licitația organizată în cauză a participat un singur ofertant, confirmă aprecierea recurentului-pârât în sensul că cerința astfel stabilită în fișa de date a achiziției și de altfel nemotivată în nota justificativă din 8 decembrie 2009, apare ca fiind restrictivă. Cu referire la acest din urmă aspect, vizând conținutul notei justificative, instanța de fond a apreciat că aplicarea corecției financiare numai pentru lipsa motivării detaliate a cerințelor stabilite, fără a ține cont de complexitatea contractului, de specificitatea acestuia și de interesul proteguit ridică serioase semne de întrebare întrucât nu detalierea motivării dă valoare notei justificative și asigură conformitatea ei. Reținând situația concretă a cauzei dar și prevederile art. 8 din H.G. nr. 925/2006, cu modificările și completările ulterioare, la care instanța de fond nu s-a raportat, potrivit cu care: "Atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzută la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției", Înalta Curte arată că nu împărtășește interpretarea dată de prima instanță pe acest aspect. În opinia instanței de control judiciar lipsa detalierii cerințelor din cuprinsul notei justificative poate demonstra caracterul restrictiv al criteriului impus, prin imposibilitatea de a înfățișa și argumenta în concret și într-o manieră convingătoare, raportat la specificul proiectului, ce anume a atras impunerea respectivelor cerințe. În concret, împrejurarea că în cuprinsul notei justificative întocmite de reclamantul intimat, pentru cele 4 pagini de criterii de calificare stabilite, se regăsește numai următoarea motivare cu referire la criteriile respective: "asigură autoritatea contractantă ă ofertantul are capacitatea tehnică de a încheia și derula contracte de complexitatea celui care se va atribui", este în opinia Înaltei Curți, din perspectiva normei legale enunțate, în mod evident insuficientă și reprezintă așadar o nesocotire a prevederilor art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, contrar celor susținute de intimatul-reclamant. 6.4. Întemeiate sunt și criticile recurentului-pârât vizând aprecierile și evaluările instanței de fond în ceea ce privește cerințele minime obligatorii pentru cei cinci experți cheie (respectiv minim 10 ani experiență profesională în domeniile arătate), raportat la același prevederi legale referitoare la necesitatea motivării efective a impunerii respectivelor cerințe. În lipsa unor clarificări și argumente efective, în legătură cu proiectul în cauză, se constată că aprecierea emitentului actelor contestate în sensul că autoritatea contractantă a restricționat excesiv participarea la procedură, se justifică. 6.5. Pentru identitate de raționament și față de valabilitatea considerațiunilor Înaltei Curți pe aspectele ce țin de necesitatea respectării prevederilor art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, se reține legalitatea și temeinicia actelor contestate și în ceea ce privește analiza pe care o conțin în sensul stabilirii caracterului restrictiv al cerințelor vizând "înregistrarea de către operatorul economic, a unui profit net conform ultimului bilanț contabil anual" și "declarația pe proprie răspundere privind neîncadrarea în situațiile prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, cu precizarea că operatorii economici care au datorii neeșalonate nu îndeplinesc cerința de calificare". În plus, este de evidențiat că, astfel după cum în mod corect a sesizat și recurentul, argumentele instanței de fond care preiau preponderent susținerile reclamantului-intimat, nu pot totuși substitui lipsurile evidente ale notei justificative și acoperi în acest mod nesocotirea obligației derivând dintr-o prevedere legală. 6.6. În fine, cu referire la ultima cerință, mai sus arătată, este de menționat, în acord cu susținerile recurentului-pârât că intimatul a impus cerințe peste cele prevăzute de art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, deoarece acesta a precizat clar că nu acceptă ofertanții care au datorii reeșalonate, în contradicție cu prevederile art. 159 alin. (7) C. proc. fisc. potrivi cărora "în categoria obligațiilor fiscale restante nu se cuprind obligațiile fiscale pentru care s-au acordat, potrivit legii, reduceri, amânări sau eșalonări la plată". Întrucât intimata a impus o astfel de condiție de calificare, trecând peste prevederile legale menționate și fără a avea o justificare conform art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, o atare cerință nu poate fi calificată decât ca restrictivă. Concluzionând așadar cu privire la aspectele analizate, Înalta Curte reține temeinicia motivelor de recurs înfățișate de recurentul-pârât cu referire la fondul cauzei, pentru argumentele mai sus expuse ce demonstrează, totodată legalitatea actelor atacate de reclamantul-intimat. Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul promovat de recurentul-pârât cu privire la fondului cauzei și, pe cale de consecință, se va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii intimatului-reclamant ca neîntemeiată. Soluția dată pe fondul cauzei atrage și respingerea cererii de suspendare a executării acelorași acte atacate, formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, republicată, ceea ce impune admiterea recursului promovat și pe acest capăt de cerere fără însă a mai fi necesară examinarea distinctă a acestui recurs dată fiind natura accesorie, evidentă, a cererii de suspendare.