ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4176/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11 decembrie 2012, reclamantul Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și în calitate de chemați în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița și Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 de soluționare a contestației formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA -27951 din 12 aprilie 2012, privind proiectul SMIS 11993 cu titlul "Reabilitarea și modernizarea Spitalului Județean Dâmbovița"; anularea Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 de soluționare a contestației formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-27951 din 12 aprilie 2012, privind proiectul SMIS 11993 cu titlul "Reabilitarea și modernizarea Spitalului Județean Dâmbovița"; admiterea cererilor de chemare în garanție a persoanelor juridice mai sus arătate în situația în care se va respinge acțiunea de față, pentru obligarea acestora la suportarea contravalorii sumei rezultate din aplicarea corecției financiare,

sumă care este în cuantum de 17.821.128,64 lei. Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes cu privire la cererea de suspendare a executării arătând că reclamantul nu a făcut dovada începerii procedurii de executare silită a creanței fiscale, aspect ce i-ar putea produce o eventuală pagubă care ar îndreptăți-o să solicite suspendarea executării. Chemata în garanție D.G.F.P. Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de împrejurarea că raportul de activitate din 06 mai 2011 întocmit de Compartimentul de Verificare a Achizițiilor Publice din cadrul D.G.F.P. Dâmbovița nu produce efecte juridice și nu este susceptibil a fi contestat, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 3 lit. c) din O.U.G.

nr. 30/2006 și dispozițiile pct. 39 din H.G. nr. 921/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 30/2006. Instanța a pus în vedere reclamantei să precizeze dacă solicită suspendarea executării și anularea și a notei de constatare, iar ca urmare a acestei solicitări, la termenul de judecată din 19 februarie 2013, reclamanta a depus la dosar precizări conform cărora solicită suspendarea executării și anularea deciziei de soluționare a contestației formulate împotriva notei de constatare, nu și a notei de constatare. Ulterior depunerii la dosar a cererii precizatoare, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus la dosar note de ședință prin care a invocat excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 113/2012, față de dispozițiile art. 21 alin. (20) și art. 43 din O.U.G.

nr. 66/2011 conform cărora nota de constatare constituie titlu de creanță și titlu executoriu, reclamanta solicitând doar anularea deciziei de soluționare a contestației, nu și anularea notei de constatare. Aceeași excepție a fost invocată și cu privire la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării deciziei, având în vedere că prin hotărârea judecătorească irevocabilă s-a dispus suspendarea executării notei de constatare.

Prin Sentința nr. 1333 din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei de interes cu privire la cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 emisă de pârât, pe care a respins-o ca lipsită de interes, a respins excepția lipsei de interes cu privire la cererea de anulare a Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 emisă de pârât, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița, a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor, pe care a respins-o ca inadmisibilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița, și a respins cererea de chemare în garanție în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în fapt că o echipă de control din cadrul Direcției Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare a ministerului pârât a efectuat o verificare documentară ce a avut drept scop verificarea aspectelor menționate în sesizarea din 2 martie 2012 a Serviciului Verificare Constatare Programe Gestionare Nereguli. Au fost vizate procedurile de achiziție publică pentru atribuirea Contractului de servicii nr. 487 din 19 noiembrie 2010 încheiat între unitatea administrativ-teritorială județul Dâmbovița și SC R.B.C. SRL, pentru achiziționarea serviciilor de consultanță, precum și a contractului de lucrări nr. 199 din 22 aprilie 2011 încheiat între unitatea administrativ-teritorială județul Dâmbovița și Asocierea dintre V.S.E.

și SC S. SRL și SC S.G. SRL. Contestația formulată de reclamantă împotriva notei de constatare a fost respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 113 din 08 iunie 2012 a comisiei de soluționare a contestației numită prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale și turismului nr. 864 din 06 iunie 2012. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. 4531/2/2012, reclamantul județul Dâmbovița a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului solicitând suspendarea executării Notei de constatare nr. CA 27951/12 aprilie 2012 emisă de Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul ministerului pârât, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestui act administrativ.

Prin Sentința civilă nr. 4586 din 25 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins această cerere de suspendare a executării, ca neîntemeiată. Recursul formulat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 2710 din 05 martie 2013 prin care sentința a fost modificată în sensul admiterii cererii și suspendării executării notei de constatare până la pronunțarea instanței de fond. S-a reținut că potrivit art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță, aceasta fiind și titlu executoriu conform art. 43 lit. a) din aceeași ordonanță.

În condițiile în care reclamanta nu solicită și suspendarea executării notei de constatare, deci a titlului de creanță, Curtea a apreciat că este întemeiată excepția lipsei de interes cu privire la cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva notei de constatare. A observat instanța că prin suspendarea executării deciziei de soluționare a contestației, reclamanta nu obține niciun folos practic, întrucât titlul executoriu este nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare și nu decizia de soluționare a contestației formulate împotriva acestei note. A mai reținut instanța că potrivit art. 50 alin. (7) și 8 din O.U.G.

nr. 66/2011, introducerea contestației pe calea administrativă nu suspendă executarea titlului de creanță. În opinia instanței, reclamanta avea posibilitatea de a solicita instanței suspendarea executării notei de constatare, dar nu a înțeles să formuleze o asemenea solicitare, deși instanța i-a pus în vedere să precizeze dacă solicită suspendarea executării și anularea notei de constatare, fiind lipsită de interes cererea de suspendare a executării actului administrativ prin care este soluționată contestația formulată în condițiile O.U.G. nr. 66/2011.

Curtea a apreciat că această excepție este neîntemeiată cu privire la cererea de anulare a deciziei, reclamanta justificând un interes pentru a solicita anularea acestui act administrativ în condițiile în care analizarea legalității acestuia presupune examinarea legalității notei de constatare prin care s-a stabilit valoarea creanței bugetare rezultate în urma aplicării corecției financiare conform dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011. Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că cererea de anulare a Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 este neîntemeiată. Critica referitoare la emiterea notei de constatare și a Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 cu încălcarea principiului neretroactivității legii, întemeiată pe faptul că aceste acte au fost emise în baza O.U.G.

nr. 66/2011, care a intrat în vigoare după data finalizării procedurilor de achiziție a celor două contracte în discuție, nu a fost reținută. În acest sens, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare. Din interpretarea per a contrario a acestor prevederi s-a reținut că activităților de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate ulterior intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 66/2011 le sunt aplicabile dispozițiile acestei ordonanțe. În speță, activitatea de verificare finalizată cu încheierea notei de constatare nr. CA - 27951 din 12 aprilie 2012 emisă de pârât s-a desfășurat în anul 2012, fiindu-i aplicabilă reglementarea cuprinsă în O.U.G. nr. 66/2011, fără a fi încălcat principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Referitor la acele faptele juridice care constituie abateri de la legalitate, regularitate și conformitate, s-a reținut că încadrarea lor ca nereguli se face în raport de reglementarea legală în vigoare la data săvârșirii lor, dar procedura de constatare și de sancționare a lor este cea reglementată de actele normative în vigoare la data desfășurării activității de constatare.

Faptul că abaterile calificate drept nereguli au fost săvârșite înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, în opinia instanței, este irelevant sub aspectul stabilirii actului normativ aplicabil procedurii de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, având în vedere că încadrarea abaterilor de la legalitate, regularitate și conformitate ca nereguli se face în funcție de reglementarea legală existentă la data săvârșirii lor, iar activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurată după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor acestei ordonanțe. În consecință, în opinia instanței, critica reclamantului vizând încheierea notei de constatare și emiterea deciziei de soluționare a contestației cu încălcarea principiului neretroactivității legii este neîntemeiată.

Referitor la contractul de servicii din 19 noiembrie 2010 s-a reținut incidența dispozițiilor pct. 2 subpct. 2.3 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, respectiv săvârșirea abaterii constând în aplicarea unor criterii de calificare și selecție sau a unor factori de evaluare nelegali, corecția aplicată fiind de 5% din valoarea contractului. Astfel, s-a menționat în nota de constatare că Autoritatea de Management Programul Operațional Regional va aplica o corecție financiară de 5% pentru cheltuielile eligibile aprobate în baza acestui contract și va reține 5% din cheltuielile eligibile ce urmează a fi decontate, la cererile de rambursare următoare, linia bugetară 2.4. În privința contractului de lucrări din 22 aprilie 2011, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile pct. 1 subpct.

1.7 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 care reglementează abaterea constând în stabilirea în documentația de atribuire sau în anunțul de participare a unor criterii de calificare și selecție sau a unor factori de evaluare nelegali și o corecție de 25% din valoarea contractului. S-a susținut în acțiune că o abordare unitară în ceea ce privește formularea criteriilor de calificare și selecție s-a realizat la data de 28 septembrie 2011, data intrării în vigoare a Ordinului ANRMAP nr. 509 privind formularea criteriilor de calificare și selecție. În condițiile în care până la această dată, prin O.U.G. nr. 34/2006 nu erau precizate cerințele apreciate ca fiind restrictive, și având în vedere și dispozițiile art. 9 din H.G.

nr. 925/2006, a apreciat reclamanta că abaterile reținute în sarcina sa nu există. A reținut instanța că susținerea este neîntemeiată, autoritatea contractantă având obligația de a stabili criteriile de calificare și selecție cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006, chiar și în lipsa unui act administrativ emis de ANRMAP în care să fie menționate cerințele considerate restrictive. A apreciat instanța că cele două acte normative menționate conțin suficiente prevederi pe baza cărora autoritatea contractantă să stabilească cerințe de calificare și selecție legale, neputându-se prevala, pentru a justifica nelegalitatea acestora de inexistența unui ordin al ANRMAP referitor la cerințele considerate restrictive.

Curtea a apreciat că este întemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de ANRMAP, având în vedere dispozițiile art. 60 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire. În opinia instanței, atribuțiile ce revin ANRMAP în derularea unei proceduri de achiziție publică, reglementate de dispozițiile art. 24 și art. 27 din H.G. nr. 925/2006 nu dau naștere unei obligații de garanție sau de despăgubiri în sarcina ANRMAP față de autoritatea contractantă, astfel că în cazul în care se constată legalitatea notei de constatare prin care au fost stabilite corecții financiare, autoritatea contractantă nu se poate îndrepta împotriva ANRMAP cu o cerere în garanție sau în despăgubire.

A apreciat instanța că întemeiată este și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție D.G.F.P. Dâmbovița, Curtea reținând că nu există identitate între această parte și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății. Curtea a apreciat că mențiunile din raport referitoare la întocmirea documentației de atribuire nu justifică reținerea calității procesuale pasive a D.G.F.P. Dâmbovița în cadrul cererii de chemare în garanție formulată de reclamant, din moment ce organul fiscal nu are, ca urmare a încheierii raportului conform O.U.G. nr. 30/2006, nicio obligație de garanție sau de despăgubire față de reclamantă în situația în care se constată încălcarea prevederilor legale în materia achizițiilor publice, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 6 din O.U.G.

nr. 30/2006, responsabilitatea pentru deciziile adoptate pe parcursul procesului de atribuire a contractelor care intră sub incidența legii privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii revine autorității contractante. 2. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii având ca obiect suspendarea executării și anularea actului administrativ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, următoarele critici: - în mod greșit a fost respinsă ca lipsită de interes cererea de suspendare a Deciziei nr. 113/2012 în situația în care cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. CA-27951 din 12 aprilie 2012 a fost admisă irevocabil; - soluția instanței de fond este nelegală, întrucât Decizia nr. 113 din 8 iunie 2012 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului (actualul Minister al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) a fost emisă de pârât în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, act normativ apărut la câteva luni după stabilirea criteriilor de calificare și selecție în fișele de date ale procedurilor de atribuire, fiind astfel încălcate principiile securității juridice, încrederii legitime și neretroactivității legii cărora li se acordă o deplină eficiență atât în sistemul de drept național cât și al Uniunii Europene.

UAT Județul Dâmbovița a respectat întocmai dispozițiile legale, întrucât criteriile de calificare și selecție pe care le-a stabilit pentru atribuirea contractului de servicii din 19 noiembrie 2010 și contractului de lucrări din 22 aprilie 2011 prezintă legătura directă și indisolubilă cu obiectul acestor contracte și cu necesitățile autorității contractante, acestea nefiind irelevante în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce a fost atribuit. Modul în care au fost redactate cerințele respectă, de asemenea, și condiția caracterului nerestrictiv, nefiind disproporționate în raport cu natura și complexitatea fiecărui contract ce a fost atribuit.

Aplicarea cerințelor minime obligatorii cu privire la lucrările/serviciile ce urmează a fi achiziționate prin procedura de achiziție aleasă nu sunt restrictive și introduse cu scopul de a favoriza un singur operator economic, în contextul în care prin publicarea SEAP și JOUE a fost permis accesul oricărui operator economic din Europa și nu numai. Intimatul M.D.R.A.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate și combătând criticile recurentei. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Soluția instanței de fond care vizează anularea Deciziei nr. 113 din 8 iunie 2012 este corectă, fiind nefondate criticile referitoare la pretinsa nelegalitate a actelor administrative urmare a aplicării greșite a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și implicit încălcarea principiilor securității juridice, încrederii legitime și neretroactivității legii. Înalta Curte, în acord cu jurisprudența sa constantă în astfel de situații, apreciază că în cauză, sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011 întrucât, astfel cum au stabilit instanța de fond și autoritatea de control, aplicabilitatea normei în discuție este atrasă de data când se desfășoară activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, nefiind vorba despre o aplicare retroactivă a legii, cum s-a susținut.

Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare". Interpretarea normei tranzitorii cuprinsă în textul de lege sus arătat, conform argumentației per a contrario, conduce la concluzia potrivit cu care, în situația în care activitățile de constatare și de stabilire a neregulilor se desfășoară la o dată ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acesteia se vor finaliza și valorifica cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.

Cum O.U.G. nr. 66/2011 a fost publicată în M. Of. nr. 461/30.06.2011, iar potrivit mențiunilor cuprinse în nota de constatare, reiese că verificarea soldată cu reținerea neregulilor s-a desfășurat în perioada 26 martie 2012 - 6 aprilie 2012, este evident că la momentul intrării în vigoare a noului act normativ nu se afla în desfășurare nicio operațiune de stabilire a creanțelor bugetare, în sarcina autorității recurente. Rezultă așadar că, aplicarea prevederilor noului act normativ a fost realizată în virtutea normei tranzitorii sus arătate, astfel că nu se poate aprecia că în cauză a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, al încrederii legitime și securității juridice, de natură a atrage nulitatea actului de constatare, ci, dimpotrivă, stabilirea unor posibile nereguli s-a realizat în mod just prin raportare la legislația în vigoare la momentul verificării, conform art. 66 din O.U.G.

nr. 66/2011. În concluzie, din moment ce Curtea Constituțională nu s-a pronunțat în sensul neconstituționalității dispozițiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, iar recurenta reclamantă nu a solicitat sesizarea Curții Constituționale, dispozițiile art. 66 din această ordonanță de urgență, rămân pe deplin aplicabil în interpretarea dată de Înalta Curte. În altă ordine, sunt nefondate și criticile privind pretinsa nelegalitate a actelor contestate referitoare la reținerea greșită a autorităților pârâte, confirmată de instanța de fond, a impunerii de către autoritatea contractantă reclamantă în procedurile de achiziție publică aferente celor două contracte, a unor cerințe restrictive, deși s-a dovedit că acestea nu au existat.

În esență, organele de control și instanța de fond au reținut că în ceea ce privește contractul de servicii din 19 noiembrie 2010, recurenta-reclamantă a solicitat, prin fișa de date a achiziției, următoarele: "A. 1. Ofertantul trebuie să fi executat și finalizat, în ultimii 3 ani, cel puțin un contract de servicii de consultanță sau asistență tehnică pentru proiecte cofinanțate de UE sau să se fi derulat cel puțin 2 proiecte finanțate de UE". Potrivit notei incluse în fișa de date a achiziției, contractele menționate la punctul A.1 se referă la proiecte de investiții în domeniul infrastructurii medicale.

Cerințele de calificare cu privire la capacitatea profesională prevăd la poziția de team-leader o experiență de "minim 5 ani în elaborarea și/sau managementul proiectelor de investiții cofinanțate de UE și să fi lucrat ca manager de proiect sau în calitate de consultant cel puțin în 5 proiecte cofinanțate de UE dintre care 3 proiecte de investiții în domeniul medical". În ceea ce privește Contractul de lucrări nr. 199 din 22 aprilie 2011, echipa de control a constatat că în fișa de date a achiziției, UATJ Dâmbovița, în calitate de autoritate contractantă, a solicitat drept condiție minimă pentru demonstrarea experienței similare prezentarea unor contracte similare finalizate sau în derulare având ca obiect execuția de lucrări de construcții civile și industriale (construcție/extindere/modernizare/reabilitare spital de interes județean/regional/național) cu o valoare de minim 28.000.000 lei, fără TVA, precum și prezentarea unui contract/contracte/similare finalizate sau în derulare având ca obiect furnizarea de echipamente pentru realizarea de investiții în domeniul sănătății publice (echipare/dotare spital de interes județean/regional/național) cu o valoare de minim 29.500.000 lei fără TVA.

De asemenea, pentru demonstrarea capacității profesionale, recurenta-reclamantă, în calitate de autoritate contractantă, a solicitat ca experiență profesională a managerului de proiect derularea a minim 1 proiect de investiții în domeniul medical pentru care a asigurat managementul de proiect, având un obiect similar prezentei proceduri (execuție de lucrări și furnizare dotări/echipamente pentru domeniul medical) și având o valoare de investiție minim egală cu valoarea contractului ce face obiectul prezentei proceduri (58.876.428,40 lei). Potrivit dispozițiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data procedurii de achiziție publică: "(2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire". Totodată, în conformitate cu prevederile H.G.

nr. 925/2006, în vigoare la data procedurii de achiziție publică: "(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care: a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit; b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit". Față de cele reținute și de dispozițiile legale menționate, instanța de fond a confirmat concluzia autorității administrative pârâte în sensul că acestea au caracter restrictiv în privința participării operatorilor economici la procedura de atribuire, fiind impuse cu încălcarea dispozițiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G.

nr. 34/2006 și respectiv art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, fiind încălcate principiile transparenței și egalității de tratament, întrucât documentația de atribuire cuprinde cerințe obligatorii care nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică, fiind restrânsă în mod nejustificat sfera participanților la procedura de achiziție publică. De altfel, în cuprinsul cererii de recurs recurenta a susținut că s-a constatat depunerea unei singure oferte în cadrul procedurii, ceea ce întărește cele reținute anterior.

De asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că chiar dacă ANRMAP și UCVAP nu au consemnat nicio încălcare a legii privind atribuirea contractelor de achiziții publice asupra cărora au fost aplicate corecțiile financiare în speță, nu constituie un argument în favoarea recurentei-reclamante, deoarece raportat la dispozițiile legale în vigoare la data derulării acestor proceduri, cerințele solicitate de UATJ Dâmbovița prin fișele de date a achizițiilor încalcă prevederile legale incidente în materie, situație dovedită în cauză. Sunt nefondate și criticile referitoare la soluția de respingere ca lipsită de interes, a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 113/2012. Potrivit art. 21 alin. (20) din O.U.G.

nr. 66/2011, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlul de creanță, acesta fiind și titlul executoriu potrivit art. 43 lit. a) din același act normativ. Instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut faptul că UATJ Dâmbovița nu a solicitat în cauză și suspendarea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-27951 din 12 aprilie 2012, astfel că aceasta nu are interes în solicitarea sa privind suspendarea executării Deciziei de soluționare a contestației nr. 113 din 8 iunie 2012 pentru că nu această decizie se execută, nefiind titlu executoriu. Mai mult, în speță, avându-se în vedere soluția primei instanțe pe fondul cauzei, care va fi menținută de instanța de recurs referitoare la anularea Deciziei nr. 113/2012, criticile formulate nu pot conduce în niciun caz la o soluție de admitere a cererii de suspendare formulată de reclamantă.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița împotriva Sentinței nr. 1333 din 16 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN