ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4176/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4176/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 11 decembrie 2012, reclamantul Județul Dâmbovița prin

Consiliul Județean Dâmbovița a chemat în judecată pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului și în calitate de chemați în garanție

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița și Autoritatea Națională

pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, solicitând

suspendarea executării Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 de soluționare a

contestației formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de

stabilire a corecțiilor financiare nr. CA -27951 din 12 aprilie 2012, privind

proiectul SMIS 11993 cu titlul "Reabilitarea și modernizarea Spitalului

Județean Dâmbovița"; anularea Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 de

soluționare a contestației formulate împotriva Notei de constatare a

neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-27951 din 12

aprilie 2012, privind proiectul SMIS 11993 cu titlul "Reabilitarea și

modernizarea Spitalului Județean Dâmbovița"; admiterea cererilor de

chemare în garanție a persoanelor juridice mai sus arătate în situația în care

se va respinge acțiunea de față, pentru obligarea acestora la suportarea

contravalorii sumei rezultate din aplicarea corecției financiare, sumă care

este în cuantum de 17.821.128,64 lei.

Pârâtul a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes cu privire la

cererea de suspendare a executării arătând că reclamantul nu a făcut dovada

începerii procedurii de executare silită a creanței fiscale, aspect ce i-ar

putea produce o eventuală pagubă care ar îndreptăți-o să solicite suspendarea

executării.

Chemata în garanție

D.G.F.P. Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive față de împrejurarea că raportul de activitate din

06 mai 2011 întocmit de Compartimentul de Verificare a Achizițiilor Publice din

cadrul D.G.F.P. Dâmbovița nu produce efecte juridice și nu este susceptibil a

fi contestat, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 3 lit. c) din O.U.G. nr.

30/2006 și dispozițiile pct. 39 din H.G. nr. 921/2011 pentru aprobarea Normelor

de aplicare a O.U.G. nr. 30/2006.

Instanța a pus în

vedere reclamantei să precizeze dacă solicită suspendarea executării și

anularea și a notei de constatare, iar ca urmare a acestei solicitări, la

termenul de judecată din 19 februarie 2013, reclamanta a depus la dosar

precizări conform cărora solicită suspendarea executării și anularea deciziei

de soluționare a contestației formulate împotriva notei de constatare, nu și a

notei de constatare.

Ulterior depunerii la

dosar a cererii precizatoare, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și

Administrației Publice a depus la dosar note de ședință prin care a invocat

excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere privind anularea

Deciziei nr. 113/2012, față de dispozițiile art. 21 alin. (20) și art. 43 din

O.U.G. nr. 66/2011 conform cărora nota de constatare constituie titlu de

creanță și titlu executoriu, reclamanta solicitând doar anularea deciziei de

soluționare a contestației, nu și anularea notei de constatare.

Aceeași excepție a

fost invocată și cu privire la capătul de cerere având ca obiect suspendarea

executării deciziei, având în vedere că prin hotărârea judecătorească

irevocabilă s-a dispus suspendarea executării notei de constatare.

Prin Sentința nr.

1333 din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei de

interes cu privire la cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 113 din

08 iunie 2012 emisă de pârât, pe care a respins-o ca lipsită de interes, a

respins excepția lipsei de interes cu privire la cererea de anulare a Deciziei

nr. 113 din 08 iunie 2012 emisă de pârât, a respins ca neîntemeiată cererea

formulată de reclamantul Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița, a

admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Autorității

Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor, pe care a

respins-o ca inadmisibilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița, și a respins cererea de

chemare în garanție în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în fapt că o echipă de control din cadrul

Direcției Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare a ministerului

pârât a efectuat o verificare documentară ce a avut drept scop verificarea

aspectelor menționate în sesizarea din 2 martie 2012 a Serviciului Verificare

Constatare Programe Gestionare Nereguli.

Au fost vizate

procedurile de achiziție publică pentru atribuirea Contractului de servicii nr.

487 din 19 noiembrie 2010 încheiat între unitatea administrativ-teritorială județul

Dâmbovița și SC R.B.C. SRL, pentru achiziționarea serviciilor de consultanță,

precum și a contractului de lucrări nr. 199 din 22 aprilie 2011 încheiat între

unitatea administrativ-teritorială județul Dâmbovița și Asocierea dintre V.S.E.

și SC S. SRL și SC S.G. SRL.

Contestația formulată

de reclamantă împotriva notei de constatare a fost respinsă ca nefondată prin

Decizia nr. 113 din 08 iunie 2012 a comisiei de soluționare a contestației

numită prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale și turismului nr. 864 din

06 iunie 2012.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal sub nr. 4531/2/2012, reclamantul județul Dâmbovița a

chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului

solicitând suspendarea executării Notei de constatare nr. CA 27951/12 aprilie

2012 emisă de Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din

cadrul ministerului pârât, până la pronunțarea instanței de fond asupra

legalității acestui act administrativ.

Prin Sentința civilă

nr. 4586 din 25 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins această cerere de suspendare a executării,

ca neîntemeiată.

Recursul formulat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 2710

din 05 martie 2013 prin care sentința a fost modificată în sensul admiterii

cererii și suspendării executării notei de constatare până la pronunțarea

instanței de fond.

S-a reținut că

potrivit art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, nota de constatare a

neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de

creanță, aceasta fiind și titlu executoriu conform art. 43 lit. a) din aceeași

ordonanță.

În condițiile în care

reclamanta nu solicită și suspendarea executării notei de constatare, deci a

titlului de creanță, Curtea a apreciat că este întemeiată excepția lipsei de

interes cu privire la cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 113 din

08 iunie 2012 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva notei

de constatare.

A observat instanța

că prin suspendarea executării deciziei de soluționare a contestației,

reclamanta nu obține niciun folos practic, întrucât titlul executoriu este nota

de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare și nu

decizia de soluționare a contestației formulate împotriva acestei note.

A mai reținut

instanța că potrivit art. 50 alin. (7) și 8 din O.U.G. nr. 66/2011,

introducerea contestației pe calea administrativă nu suspendă executarea

titlului de creanță.

În opinia instanței,

reclamanta avea posibilitatea de a solicita instanței suspendarea executării

notei de constatare, dar nu a înțeles să formuleze o asemenea solicitare, deși

instanța i-a pus în vedere să precizeze dacă solicită suspendarea executării și

anularea notei de constatare, fiind lipsită de interes cererea de suspendare a

executării actului administrativ prin care este soluționată contestația

formulată în condițiile O.U.G. nr. 66/2011.

Curtea a apreciat că

această excepție este neîntemeiată cu privire la cererea de anulare a deciziei,

reclamanta justificând un interes pentru a solicita anularea acestui act

administrativ în condițiile în care analizarea legalității acestuia presupune

examinarea legalității notei de constatare prin care s-a stabilit valoarea

creanței bugetare rezultate în urma aplicării corecției financiare conform

dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Pe fondul cauzei,

Curtea a reținut că cererea de anulare a Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012

este neîntemeiată.

Critica referitoare

la emiterea notei de constatare și a Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 cu

încălcarea principiului neretroactivității legii, întemeiată pe faptul că

aceste acte au fost emise în baza O.U.G. nr. 66/2011, care a intrat în vigoare

după data finalizării procedurilor de achiziție a celor două contracte în

discuție, nu a fost reținută.

În acest sens, Curtea

a avut în vedere dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora

activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare

care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de

urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr.

79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și

completările ulterioare.

Din interpretarea per

a contrario a acestor prevederi s-a reținut că activităților de constatare a

neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate ulterior intrării

în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 le sunt aplicabile dispozițiile acestei

ordonanțe.

În speță, activitatea

de verificare finalizată cu încheierea notei de constatare nr. CA - 27951 din

12 aprilie 2012 emisă de pârât s-a desfășurat în anul 2012, fiindu-i aplicabilă

reglementarea cuprinsă în O.U.G. nr. 66/2011, fără a fi încălcat principiul

neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Referitor la acele

faptele juridice care constituie abateri de la legalitate, regularitate și

conformitate, s-a reținut că încadrarea lor ca nereguli se face în raport de

reglementarea legală în vigoare la data săvârșirii lor, dar procedura de

constatare și de sancționare a lor este cea reglementată de actele normative în

vigoare la data desfășurării activității de constatare.

Faptul că abaterile

calificate drept nereguli au fost săvârșite înainte de intrarea în vigoare a

O.U.G. nr. 66/2011, în opinia instanței, este irelevant sub aspectul stabilirii

actului normativ aplicabil procedurii de constatare a neregulilor și de

stabilire a creanțelor bugetare, având în vedere că încadrarea abaterilor de la

legalitate, regularitate și conformitate ca nereguli se face în funcție de

reglementarea legală existentă la data săvârșirii lor, iar activitatea de

constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurată după

data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează și se valorifică

cu aplicarea prevederilor acestei ordonanțe.

În consecință, în

opinia instanței, critica reclamantului vizând încheierea notei de constatare

și emiterea deciziei de soluționare a contestației cu încălcarea principiului

neretroactivității legii este neîntemeiată.

Referitor la

contractul de servicii din 19 noiembrie 2010 s-a reținut incidența

dispozițiilor pct. 2 subpct. 2.3 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, respectiv

săvârșirea abaterii constând în aplicarea unor criterii de calificare și

selecție sau a unor factori de evaluare nelegali, corecția aplicată fiind de 5%

din valoarea contractului.

Astfel, s-a menționat

în nota de constatare că Autoritatea de Management Programul Operațional

Regional va aplica o corecție financiară de 5% pentru cheltuielile eligibile

aprobate în baza acestui contract și va reține 5% din cheltuielile eligibile ce

urmează a fi decontate, la cererile de rambursare următoare, linia bugetară

2.4.

În privința

contractului de lucrări din 22 aprilie 2011, s-a apreciat că sunt aplicabile

dispozițiile pct. 1 subpct. 1.7 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 care reglementează

abaterea constând în stabilirea în documentația de atribuire sau în anunțul de

participare a unor criterii de calificare și selecție sau a unor factori de

evaluare nelegali și o corecție de 25% din valoarea contractului.

S-a susținut în

acțiune că o abordare unitară în ceea ce privește formularea criteriilor de

calificare și selecție s-a realizat la data de 28 septembrie 2011, data

intrării în vigoare a Ordinului ANRMAP nr. 509 privind formularea criteriilor

de calificare și selecție.

În condițiile în care

până la această dată, prin O.U.G. nr. 34/2006 nu erau precizate cerințele

apreciate ca fiind restrictive, și având în vedere și dispozițiile art. 9 din

H.G. nr. 925/2006, a apreciat reclamanta că abaterile reținute în sarcina sa nu

există.

A reținut instanța că

susținerea este neîntemeiată, autoritatea contractantă având obligația de a

stabili criteriile de calificare și selecție cu respectarea dispozițiilor

O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006, chiar și în lipsa unui act

administrativ emis de ANRMAP în care să fie menționate cerințele considerate

restrictive.

A apreciat instanța

că cele două acte normative menționate conțin suficiente prevederi pe baza

cărora autoritatea contractantă să stabilească cerințe de calificare și

selecție legale, neputându-se prevala, pentru a justifica nelegalitatea

acestora de inexistența unui ordin al ANRMAP referitor la cerințele considerate

restrictive.

Curtea a apreciat că

este întemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție

invocată de ANRMAP, având în vedere dispozițiile art. 60 alin. (1) C. proc.

civ. potrivit cărora partea poate să cheme în garanție o altă persoană

împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni

cu o cerere în garanție sau în despăgubire.

În opinia instanței,

atribuțiile ce revin ANRMAP în derularea unei proceduri de achiziție publică,

reglementate de dispozițiile art. 24 și art. 27 din H.G. nr. 925/2006 nu dau

naștere unei obligații de garanție sau de despăgubiri în sarcina ANRMAP față de

autoritatea contractantă, astfel că în cazul în care se constată legalitatea

notei de constatare prin care au fost stabilite corecții financiare,

autoritatea contractantă nu se poate îndrepta împotriva ANRMAP cu o cerere în

garanție sau în despăgubire.

A apreciat instanța

că întemeiată este și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

chemata în garanție D.G.F.P. Dâmbovița, Curtea reținând că nu există identitate

între această parte și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.

Curtea a apreciat că

mențiunile din raport referitoare la întocmirea documentației de atribuire nu

justifică reținerea calității procesuale pasive a D.G.F.P. Dâmbovița în cadrul

cererii de chemare în garanție formulată de reclamant, din moment ce organul

fiscal nu are, ca urmare a încheierii raportului conform O.U.G. nr. 30/2006,

nicio obligație de garanție sau de despăgubire față de reclamantă în situația

în care se constată încălcarea prevederilor legale în materia achizițiilor

publice, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 30/2006,

responsabilitatea pentru deciziile adoptate pe parcursul procesului de

atribuire a contractelor care intră sub incidența legii privind atribuirea

contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări

publice și a contractelor de concesiune de servicii revine autorității

contractante.

exercitată

Împotriva Sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs Județul Dâmbovița prin

Consiliul Județean Dâmbovița, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței

recurate și admiterea acțiunii având ca obiect suspendarea executării și

anularea actului administrativ.

În motivarea căii de

atac, recurenta a susținut, în esență, următoarele critici:

- în mod greșit a

fost respinsă ca lipsită de interes cererea de suspendare a Deciziei nr.

113/2012 în situația în care cererea de suspendare a executării Hotărârii nr.

CA-27951 din 12 aprilie 2012 a fost admisă irevocabil;

- soluția instanței

de fond este nelegală, întrucât Decizia nr. 113 din 8 iunie 2012 a Ministerului

Dezvoltării Regionale și Turismului (actualul Minister al Dezvoltării Regionale

și Administrației Publice) a fost emisă de pârât în temeiul O.U.G. nr. 66/2011,

act normativ apărut la câteva luni după stabilirea criteriilor de calificare și

selecție în fișele de date ale procedurilor de atribuire, fiind astfel

încălcate principiile securității juridice, încrederii legitime și

neretroactivității legii cărora li se acordă o deplină eficiență atât în

sistemul de drept național cât și al Uniunii Europene.

UAT Județul Dâmbovița

a respectat întocmai dispozițiile legale, întrucât criteriile de calificare și

selecție pe care le-a stabilit pentru atribuirea contractului de servicii din

19 noiembrie 2010 și contractului de lucrări din 22 aprilie 2011 prezintă

legătura directă și indisolubilă cu obiectul acestor contracte și cu

necesitățile autorității contractante, acestea nefiind irelevante în raport cu

natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce a fost atribuit.

Modul în care au fost

redactate cerințele respectă, de asemenea, și condiția caracterului

nerestrictiv, nefiind disproporționate în raport cu natura și complexitatea

fiecărui contract ce a fost atribuit.

Aplicarea cerințelor

minime obligatorii cu privire la lucrările/serviciile ce urmează a fi

achiziționate prin procedura de achiziție aleasă nu sunt restrictive și

introduse cu scopul de a favoriza un singur operator economic, în contextul în

care prin publicarea SEAP și JOUE a fost permis accesul oricărui operator

economic din Europa și nu numai.

Intimatul M.D.R.A.P.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate și combătând

criticile recurentei.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul formulat, apreciază că este nefondat, pentru considerentele

ce urmează a fi expuse în continuare.

Soluția instanței de

fond care vizează anularea Deciziei nr. 113 din 8 iunie 2012 este corectă,

fiind nefondate criticile referitoare la pretinsa nelegalitate a actelor

administrative urmare a aplicării greșite a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și

implicit încălcarea principiilor securității juridice, încrederii legitime și

neretroactivității legii.

Înalta Curte, în acord

cu jurisprudența sa constantă în astfel de situații, apreciază că în cauză,

sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011 întrucât, astfel cum au stabilit

instanța de fond și autoritatea de control, aplicabilitatea normei în discuție

este atrasă de data când se desfășoară activitățile de constatare a neregulilor

și de stabilire a creanțelor bugetare, nefiind vorba despre o aplicare

retroactivă a legii, cum s-a susținut.

Potrivit art. 66 din

O.U.G. nr. 66/2011, "activitățile de constatare a neregulilor și de

stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu

aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr.

529/2003, cu modificările și completările ulterioare".

Interpretarea normei

tranzitorii cuprinsă în textul de lege sus arătat, conform argumentației per a

contrario, conduce la concluzia potrivit cu care, în situația în care

activitățile de constatare și de stabilire a neregulilor se desfășoară la o

dată ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acesteia

se vor finaliza și valorifica cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.

Cum O.U.G. nr.

66/2011 a fost publicată în M. Of. nr. 461/30.06.2011, iar potrivit mențiunilor

cuprinse în nota de constatare, reiese că verificarea soldată cu reținerea

neregulilor s-a desfășurat în perioada 26 martie 2012 - 6 aprilie 2012, este

evident că la momentul intrării în vigoare a noului act normativ nu se afla în

desfășurare nicio operațiune de stabilire a creanțelor bugetare, în sarcina

autorității recurente.

Rezultă așadar că,

aplicarea prevederilor noului act normativ a fost realizată în virtutea normei

tranzitorii sus arătate, astfel că nu se poate aprecia că în cauză a fost

încălcat principiul neretroactivității legii civile, al încrederii legitime și

securității juridice, de natură a atrage nulitatea actului de constatare, ci,

dimpotrivă, stabilirea unor posibile nereguli s-a realizat în mod just prin

raportare la legislația în vigoare la momentul verificării, conform art. 66 din

O.U.G. nr. 66/2011.

În concluzie, din

moment ce Curtea Constituțională nu s-a pronunțat în sensul

neconstituționalității dispozițiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, iar

recurenta reclamantă nu a solicitat sesizarea Curții Constituționale,

dispozițiile art. 66 din această ordonanță de urgență, rămân pe deplin

aplicabil în interpretarea dată de Înalta Curte.

În altă ordine, sunt

nefondate și criticile privind pretinsa nelegalitate a actelor contestate

referitoare la reținerea greșită a autorităților pârâte, confirmată de instanța

de fond, a impunerii de către autoritatea contractantă reclamantă în

procedurile de achiziție publică aferente celor două contracte, a unor cerințe

restrictive, deși s-a dovedit că acestea nu au existat.

În esență, organele

de control și instanța de fond au reținut că în ceea ce privește contractul de

servicii din 19 noiembrie 2010, recurenta-reclamantă a solicitat, prin fișa de

date a achiziției, următoarele: "A. 1. Ofertantul trebuie să fi executat

și finalizat, în ultimii 3 ani, cel puțin un contract de servicii de

consultanță sau asistență tehnică pentru proiecte cofinanțate de UE sau să se

fi derulat cel puțin 2 proiecte finanțate de UE".

Potrivit notei

incluse în fișa de date a achiziției, contractele menționate la punctul A.1 se

referă la proiecte de investiții în domeniul infrastructurii medicale.

Cerințele de

calificare cu privire la capacitatea profesională prevăd la poziția de

team-leader o experiență de "minim 5 ani în elaborarea și/sau managementul

proiectelor de investiții cofinanțate de UE și să fi lucrat ca manager de

proiect sau în calitate de consultant cel puțin în 5 proiecte cofinanțate de UE

dintre care 3 proiecte de investiții în domeniul medical".

În ceea ce privește

Contractul de lucrări nr. 199 din 22 aprilie 2011, echipa de control a

constatat că în fișa de date a achiziției, UATJ Dâmbovița, în calitate de

autoritate contractantă, a solicitat drept condiție minimă pentru demonstrarea

experienței similare prezentarea unor contracte similare finalizate sau în

derulare având ca obiect execuția de lucrări de construcții civile și

industriale (construcție/extindere/modernizare/reabilitare spital de interes

județean/regional/național) cu o valoare de minim 28.000.000 lei, fără TVA,

precum și prezentarea unui contract/contracte/similare finalizate sau în

derulare având ca obiect furnizarea de echipamente pentru realizarea de

investiții în domeniul sănătății publice (echipare/dotare spital de interes județean/regional/național)

cu o valoare de minim 29.500.000 lei fără TVA.

De asemenea, pentru

demonstrarea capacității profesionale, recurenta-reclamantă, în calitate de

autoritate contractantă, a solicitat ca experiență profesională a managerului

de proiect derularea a minim 1 proiect de investiții în domeniul medical pentru

care a asigurat managementul de proiect, având un obiect similar prezentei

proceduri (execuție de lucrări și furnizare dotări/echipamente pentru domeniul

medical) și având o valoare de investiție minim egală cu valoarea contractului

ce face obiectul prezentei proceduri (58.876.428,40 lei).

Potrivit

dispozițiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data

procedurii de achiziție publică: "(2) Autoritatea contractantă nu are

dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația

economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar

conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire".

Totodată, în

conformitate cu prevederile H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data procedurii de

achiziție publică: "(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a

restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție

publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care:

a) nu prezintă

relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție

publică ce urmează să fie atribuit;

b) sunt

disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție

publică ce urmează să fie atribuit".

Față de cele reținute

și de dispozițiile legale menționate, instanța de fond a confirmat concluzia

autorității administrative pârâte în sensul că acestea au caracter restrictiv

în privința participării operatorilor economici la procedura de atribuire,

fiind impuse cu încălcarea dispozițiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr.

34/2006 și respectiv art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, fiind încălcate

principiile transparenței și egalității de tratament, întrucât documentația de

atribuire cuprinde cerințe obligatorii care nu prezintă relevanță în raport cu

natura și complexitatea contractului de achiziție publică, fiind restrânsă în

mod nejustificat sfera participanților la procedura de achiziție publică.

De altfel, în

cuprinsul cererii de recurs recurenta a susținut că s-a constatat depunerea

unei singure oferte în cadrul procedurii, ceea ce întărește cele reținute

anterior.

De asemenea, instanța

de fond a reținut în mod corect faptul că chiar dacă ANRMAP și UCVAP nu au

consemnat nicio încălcare a legii privind atribuirea contractelor de achiziții

publice asupra cărora au fost aplicate corecțiile financiare în speță, nu

constituie un argument în favoarea recurentei-reclamante, deoarece raportat la

dispozițiile legale în vigoare la data derulării acestor proceduri, cerințele

solicitate de UATJ Dâmbovița prin fișele de date a achizițiilor încalcă

prevederile legale incidente în materie, situație dovedită în cauză.

Sunt nefondate și

criticile referitoare la soluția de respingere ca lipsită de interes, a cererii

de suspendare a executării Deciziei nr. 113/2012.

Potrivit art. 21

alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, nota de constatare a neregulilor și de

stabilire a corecțiilor financiare constituie titlul de creanță, acesta fiind

și titlul executoriu potrivit art. 43 lit. a) din același act normativ.

Instanța de fond în

mod temeinic și legal a reținut faptul că UATJ Dâmbovița nu a solicitat în

cauză și suspendarea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare nr. CA-27951 din 12 aprilie 2012, astfel că aceasta nu

are interes în solicitarea sa privind suspendarea executării Deciziei de

soluționare a contestației nr. 113 din 8 iunie 2012 pentru că nu această

decizie se execută, nefiind titlu executoriu.

Mai mult, în speță, avându-se

în vedere soluția primei instanțe pe fondul cauzei, care va fi menținută de

instanța de recurs referitoare la anularea Deciziei nr. 113/2012, criticile

formulate nu pot conduce în niciun caz la o soluție de admitere a cererii de

suspendare formulată de reclamantă.

Față de toate

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va

respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Județul Dâmbovița prin Consiliul Județean Dâmbovița împotriva

Sentinței nr. 1333 din 16 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN