ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 750/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2116/2004

la Tribunalul București, secția I penală, condamnatul P.C.V. a solicitat

întreruperea executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 313 din 10 iunie 1999 a Tribunalului București, definitivă prin

neapelare și în a cărei executare se află.

În motivarea cererii condamnatul a

arătat că părinții săi au decedat iar soția este însărcinată în luna a șaptea

și are nevoie de sprijinul său.

În cauză, pentru verificarea

susținerilor condamnatului s-a dispus efectuarea unei anchete sociale, care în

urma verificărilor întreprinse a stabilit că, într-adevăr, concubina acestuia

este însărcinată în luna a IX-a și locuiește cu tatăl ei, pensionat pe caz de

boală, cu o pensie lunară de 1.178.000 lei, iar mama concubinei lucrează ca

zugrav având un salariu de 2.900.000 lei.

S-a mai precizat că părinții

condamnatului au decedat, iar sora acestuia are o situație financiară precară.

Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința penală nr. 1004 din 16 august 2004 a respins ca neîntemeiată

cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat, cu

motivarea că situația materială grea a familiei acestuia reprezintă o situație

de durată și, ca atare, nu poate fi caracterizată ca o „împrejurare specială”

în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen. și că, oricum, această situație

materială grea nu ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei

pe o perioadă de 3 luni, care este maximul îngăduit de lege.

Hotărârea primei instanțe a fost

atacată cu apel de către condamnatul P.C.V., pe care a criticat-o pentru

netemeinicie, în sensul că, deși din referatul de anchetă socială rezultă că în

familia concubinei sale există probleme grave de sănătate și de ordin material,

iar el e singurul care ar putea acorda sprijinul necesar, în mod nejustificat

i-a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 735/ A din 4 octombrie 2004 a respins ca

nefondat apelul declarat de condamnat, pe care l-a obligat la plata sumei de

600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a fi avansată

din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că „În mod legal și temeinic prima instanță, reținând

aspectele consemnate în ancheta socială, a apreciat că întreruperea executării

pedepsei nu se justifică, deoarece pe de o parte, situația materială grea a

familiei condamnatului reprezintă o situație de durată și ca atare, nu poate fi

caracterizată ca o „împrejurare specială”, în sensul art. 453 lit. c) C. proc.

pen., iar „pe de altă parte, această situație materială precară a familiei

condamnatului nu ar putea fi rezolvată, nici măcar ameliorată, prin

întreruperea pedepsei acestuia, pe o perioadă de 3 luni, cât este maximul

îngăduit de lege..”.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de către condamnatul P.C.V., pe care a criticat-o pentru

același motiv invocat și la judecata în apel, respectiv greșita respingere a

cererii de întrerupere a executării pedepsei din moment ce s-a dovedit că

situația familiei sale este grea și necesită ajutorul său.

Recursul declarat de condamnatul P.C.V.

este nefondat.

Aprecierile făcute de instanța de

fond și apel potrivit cărora în cauză motivele invocate de condamnat în

sprijinul cererii de întrerupere a executării pedepsei nu constituie

„împrejurări speciale” în înțelesul art. 453 lit. c) C. proc. pen. sunt

corecte.

De altfel, în cauză, nici nu se

poate vorbi de o situație precară a familiei concubinei condamnatului, câtă

vreme tatăl acesteia, e adevărat bolnav, realizează venituri din pensie, iar

mama este încadrată în muncă, realizând venituri, după cum nu poate fi

apreciată ca o împrejurare specială nici faptul că sora sa are o situație

financiară precară.

Prin urmare, nefiind îndeplinite

cerințele arătate în art. 453 lit. c) C. proc. pen., în mod corect instanțele

de fond și apel au respins cererea condamnatului de întrerupere a executării

pedepsei, considerentele care au stat la baza acestor hotărâri fiind în acord

cu dispozițiile legale.

În consecință, recursul declarat de

condamnatul P.C.V. fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul P.C.V., împotriva deciziei penale nr. 735/ A din 4

octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

februarie 2005.