ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 207/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 963

din 27 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București s-a respins, ca

nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de

condamnatul S.L.M., în temeiul dispozițiilor art. 455 C. proc. pen., raportat

la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a constatat următoarele:

Petentul S.L.M. a fost

condamnat prin sentința penală nr. 780 din 11 decembrie 2001 a Tribunalului

București la o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen.

Din referatul de anchetă

socială întocmit de Consiliul local al sectorului 2 București a rezultat că la

adresa indicată de condamnat locuiește concubina acestuia, I.M. care lucrează

(cu carte de muncă) la E., electrician cu un salariu de 10 milioane, mama

acesteia cu un venit de 1.463.000 lei, fratele concubinei cu o retribuție de

3.500.000 lei, situația economică a familiei fiind la nivelul unui venit lunar

de 18.173.000 lei.

În raport de totalitatea

datelor relevate de ancheta socială, instanța de fond a apreciat că nu există o

împrejurare specială de natură a face ca executarea pedepsei închisorii să aibe

consecințe grave pentru familia sa, ceea ce să justifice o întrerupere a

executării pedepsei.

În termen legal, împotriva

acestei hotărâri a declarat apel condamnatul care, invocând motive familiale a

cerut întreruperea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 671

din 14 septembrie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

declarat, cu motivarea că nu sunt realizate cerințele legii pentru admiterea

cererii.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs condamnatul, recurs pe care nu l-a motivat în scris, dar oral a

cerut întreruperea executării pedepsei pe motive de ordin familial.

Critica va fi examinată în

raport de prevederile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C.

proc. pen., constatându-se, însă, că hotărârile sunt conforme legii.

Prevederile art. 453 C.

proc. pen., raportate la art. 455 C. proc. pen., creează cadrul juridic în care

instanțele, în anumite limite, pot proceda la amânarea sau întreruperea

executării pedepselor.

În cauză, recurentul

condamnat a învederat situația materială și financiară precară cu consecințe

grave asupra familiei sale.

Dar, din ancheta socială a

rezultat realizarea unor venituri lunare ale familiei acestuia, care nu

justifică existența unor consecințe grave care să facă imposibilă executarea

pedepsei pentru recurent, cu atât mai mult, cu cât, nici anterior începerii

executării pedepsei acesta nu era încadrat în muncă.

Așadar, în condițiile

amintite, cererea de întrerupere a executării pedepsei nu putea fi admisă după

cum nici recursul declarat de condamnat și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., acesta se va respinge ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul S.L.M. împotriva deciziei penale nr.

671/ A din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul

condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 ianuarie 2005.