ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6240/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 454 din 1 aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea formulată de condamnatul D.G. de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 493/2003 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 150 din 12 ianuarie 2004 a Curții Supreme de Justiție. A obligat condamnatul la 250.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că inculpatul în motivarea cererii sale a solicitat întreruperea executării pedepsei, susținând că familia sa (părinți, soție și fiul său) se află într-o situație foarte dificilă, întrucât casa în care locuia a fost grav avariată, prezența sa fiind necesară pentru a-și putea repara casa.

Întrucât din referatul de anchetă socială efectuat în cauză la adresa indicată de condamnat a rezultat că la acea adresă locuiește numitul D.F., fără forme legale împreună cu concubina sa R.D. și că nu există nici o legătură de rudenie între numitul D.F. și condamnat, ci doar o coincidență de nume și că acesta are un copil rezultat dintr-o relație de concubinaj care este crescut de către tatăl condamnatului, tribunalul a constatat că situația învederată de condamnat nu constituie o împrejurare specială care prin executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia așa cum prevăd dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen. Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 420/2004 a Curții de Apel București.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul, arătând că instanțele au refuzat să încuviințeze efectuarea unei anchete sociale și la fostul său domiciliu din str. Sfinților, astfel că numai dintr-o gravă eroare de fapt, cererea sa a fost respinsă. Recursul este nefondat. Prin cererea formulată la 10 februarie 2004, condamnatul a solicitat întreruperea executării unei pedepse de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, invocând faptul că la „data de 31 februarie 2002 casa în care locuiau împreună cu familia, a fost grav avariată, în urma unui incendiu”. În dovedirea cererii, în ședința de la 4 martie 2003 s-a solicitat efectuarea unei anchete sociale la adresa din București, str. Episcop, la familia D.F., probă încuviințată și administrată.

De altfel, la această adresă a fost surprins inculpatul, la data de 11 martie 2002 de către organele de poliție, în momentul în care a vândut mai multe doze de heroină. Solicitarea condamnatului de a se efectua o altă anchetă socială și la fosta sa locuință, din str. Sfinților, a fost respinsă, corect, ca neîntemeiată, atâta timp, cât el a recunoscut că nu mai putea locui acolo, datorită degradării acesteia, în urma unui incendiu. Nefăcându-se dovada existenței unor împrejurări speciale care să pericliteze grav familia condamnatului și apreciindu-se că liberarea condamnatului pe o perioadă de 3 luni nu ar putea modifica situația economică a familiei sale, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice.

Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 420 din 4 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2004.