ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1343/2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la data de 17 octombrie 2022, pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, sub nr. x/2022, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe intimata Consiliul Județean Argeș-Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș, solicitând anularea măsurii de plasament la C., pentru minori D., E., A., dispusă de D.G.A.S.P.C. Argeș, anularea măsuri de plasament la F. a minorei G., măsură dispusă de D.G.A.S.P.C. Argeș reintegrarea minorilor la familia naturală.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Argeș:

Prin sentința civilă nr. 598 din 22 noiembrie 2022, Tribunalul Argeș, secția civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu intimata Consiliul Județean Argeș-Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș.

I.3. Deciziile pronunțate de Curtea de Apel Pitești:

Prin decizia civilă nr. 4552 din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 598 din 22 noiembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă.

Prin decizia civilă nr. 478 din 29 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității; a respins contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei civile nr. 4552 din 26 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 478 din 29 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, au declarat recurs contestatorii A. și B..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 01 martie 2024, sub nr. x/2023, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 06 martie 2024, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde mențiunile privind numele și domiciliul recurenților, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura; în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) al aceluiași articol, s-a constatat că recurenții-contestatori au procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (81) pct. 2, 6 și 8 C. proc. civ.

De asemenea, a apreciat că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80 privind taxele judiciare de timbru.

II.1. Motivele de recurs:

Recurenții-contestatori au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, au arătat că prin sentința civilă nr. 598 din 22 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Argeș a respins cererea de chemare în judecată, prin care au solicitat anularea măsurii de plasament la C., pentru minorii D., E. (cu handicap), A., dispusă de D.G.A.S.P.C. Argeș, anularea măsuri de plasament la F. a minorei H., (cu handicap grav de la naștere, conform certificatului nr. x/04.08.2021), măsură dispusă de D.G.A.S.P.C. Argeș, și reintegrarea minorilor în familia naturală.

Au precizat că, prin decizia nr. 4552 din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Pitești a respins, ca netemeinic, apelul, în condițiile art. 395 C. proc. civ., invocând motive raportate la anul 2018, reținut și de instanța de fond, cu ignorarea probelor depuse la dosar.

Curtea de apel a apreciat că instanța este chemată doar să evalueze evoluția maturizării părinților în privința copiilor lor, precum și interesul acestora în a ține legătura cu copii, cu concluzia că părinții nu au reușit prin proprile eforturi să înlăture temerile pe care le-au imprimat copiilor, fără a avea în vedere faptul că nu au beneficiat de o consiliere psihologică și de un plan social, managerial la nivelul de Primăria Merișani, până în anul 2023, și că în timp condițiile de locuit s-au îmbunătățit, exemplificând în ce au constat acestea.

Au precizat că, prin decizia nr. 478 din 29 ianuarie 2024, Curtea de Apel a respins contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 și art. 506 alin. (1) C. proc. civ., fără a se raporta la motivele invocate de contestatori relative la o situație de fapt avută cu prilejul instuționalizării copiilor lor în anul 2018, care a rămas neschimbată din punct de vedere al stării materiale și a condițiilor de locuit puse la dispoziție, cu ignorarea debitelor provenind din amenzi aplicate de autoritățile locale și faptul că trăiesc numai din pensia recurentului, concluziile instanței bazându-se pe anchetele sociale dispuse de Primăria Merișani și D.G.A.S.P.C. Argeș, fără a cerceta și dovezile de la dosar.

Au precizat că instanța de fond și curtea de apel au redat considerentele sentințelor pronunțate în dosarele nr. x/2020 și nr. y/2021, cu ignorarea elementelor de noutate și a documentelor din dosar, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil și a celui reglementat de art. 47 (l) din Constituția României.

În referire la art. 8 alin. (2), art. 34 alin. (2), art. 35, art. 37, art. 39 alin. (2), art. 40 și art. 97 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 și solicitarea privind reintegrarea copiilor în familia naturală au susținut că în cazul acestora era necesară întocmirea unui plan și punerea acestuia în aplicare de către serviciul public de asistență socială al Consiliului Local Merișani, plan ce trebuia aprobat de către primar, cu un obiectiv clar, prin care să se dispună măsuri tocmai pentru a preveni separarea copiilor de părinți, care poate interveni doar cu excepțiile și limitările prevăzute de lege, făcând trimitere la conținutul cererii de chemare în judecată și la evaluarea psihologică efectuată de D.G.A.S.P.C. Argeș, în baza adresei nr. x/06.01.2023.

Au reiterat încălcarea dreptului la un proces echitabil, conform art. 6 alin. (1) din Convenția pentru Drepturile Omului, în sensul în care curtea de apel a soluționat cauza fără a prelua în considerare argumentele invocate de către contestatori, context ce reclamă încălcarea art. 425 alin. (1), art. 13 alin. (1) și (3), art. 14 alin. (1) și (2), art. 22 alin. (2) C. proc. civ., de vreme ce în cazul existenței unor îndoieli cu privire la înscrisurile din dosar, instanța trebuia să solicite recurenților să facă eventuale completări și să aducă lămuriri pentru clarificarea raportului juridic dedus judecății și nu să judece cauza la un singur termen de judecată.

Curtea de apel a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare sub aspectul neîntrunirii condițiilor prevăzute de art. 503 C. proc. civ., reținând că nu au invocat o veritabilă omisiune de cercetare a vreunuia dintre motivele de casare fără a avea în vedere probele și solicitarea privind efectuarea unei cercetări judecătorești pentru a elimina suspiciunile raportate la condițiile de locuit, condițiile materiale și modul în care au fost întocmite anchetele sociale, dar și conținutul cererii de chemare în judecată, cererii de apel și contestației în anulare în care au prezentat motivele de nelegalitate în concordanță cu cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (2) și art. 488 C. proc. civ. în ceea ce privește judecata în fond în fața primei instanțe, dar și rejudecarea fondului în apel și a contestației în anulare.

II.3. Apărările formulate în cauză:

La data de 01 aprilie 2024, prin poștă, în termen legal, intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.

În susținerea poziției sale procesuale, cu privire la excepția inadmisibilității recursului, a arătat că litigiul de față are ca obiect "reintegrare în familie" și este întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 136-38 din Legea nr. 272/2004, precum și a celor ale art. 459, art. 634 alin. (1) pct. 4, art. 483 alin. (2) teza finală și art. 457 C. proc. civ., întrucât sentința nr. 598/2022 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr. x/2022, este supusă apelului, iar decizia civilă nr. 4552/2023 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă este o hotărâre definitivă.

Pe fondul recursului, a menționat că, prin hotărârea atacată, curtea de apel a făcut referire la probatoriul administrat în cauză (audierea martorilor și a minorilor), reținând că minorii au arătat că nu doresc să fie reintegrați în familie, în principal, pe fondul violenței la care au fost supuși de tată, și mai mult a admis excepția indmisibilității contestației în anulare, invocată de D.G.A.S.P.C. Argeș, prin raportare la dispozițiile art. 503 C. proc. civ., și conținutul demersului judiciar al contestatorilor ce a relevat nemulțumirea acestora față de soluția adoptată de instanța de apel.

A precizat că recurenții B. și A. au solicitat instanței de judecată reintegrarea minorilor D., E., A. și H. în familia naturală, iar prin sentința civilă nr. 598/2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Argeș a respins cererea de reintegrare în familie, ca neîntemeiată, iar prin decizia civilă nr. 4552/2023 Curtea de Apel Pitești a respins apelului formulat de aceștia, ca nefondat, făcând trimitere la ancheta socială întocmită de reprezentanții Primăriei Merișani, la considerentele deciziei nr. 4552/2023 a Curții de Apel Pitești, la cele ale deciziei atacate cu recurs, precum și la susținerile părților din contestația în anulare sub aspectul nerespectării dreptului la un proces echitabil, neluării în considerare a argumentelor în raport de art. 425 alin. (1) C. proc. civ. și neconcordanței motivării cu probele administrate, precizând că raționamentul instanței s-a fundamentat pe probele existente la dosarul cauzei, precum și pe audierea celor 4 minori, care și-au exprimat dorința de a rămâne în plasament la asistenți maternali profesioniști și relevă respectarea interesului superior al copiilor, așa cum este prevăzut de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările și completările ulterioare.

La data de 14 aprilie 2024, în termen legal, recurentul B. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că partea adversă nu a expus argumentele ce țin de incidența art. 137 din Legea nr. 272/2004, iar recursul a fost formulat la data de 26 februarie 2024,în termenul de 10 zile de la comunicarea hotărârii, la data de 16 februarie 2024.

În referire la excepția inadmisibilității recursului în raport de art. 503 C. proc. civ., a susținut că acesta a fost declarat după epuizarea căilor de atac a apelului și contestației în anulare și privește motive diferite de cele invocate de pârâtă.

Relativ la dispozițiile art. 488 C. proc. civ., invocate de partea adversă, în considerarea condițiilor reglementate de art. 503 C. proc. civ., a reiterat apărările expuse în cadrul recursului promovat în cauză.

La data de 30 aprilie 2024, prin poștă, recurenții-contestatori au depus concluzii scrise, prin care au solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, reiterând unele aspecte invocate în cererea de recurs inițială.

II.4. Procedura derulată în fața Înaltei Curți:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17 octombrie 2022, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 08 aprilie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 21 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului declarat în cauză.

II.5. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată, prin întâmpinare, potrivit dispozițiilor art. 494 C. proc. civ. raportat la art. 248 din același act normativ, Înalta Curte reține următoarele:

Prezenta cale extraordinară de atac este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 478 din 29 ianuarie 2024, pronunțate în dosarul nr. x/2023, prin care Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei civile nr. 4552 din 26 septembrie 2023, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2022.

Prin această din urmă decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 598 din 22 noiembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă, în dosarul nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 598 din 22 noiembrie 2022, Tribunalul Argeș, secția civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamanții A. și B. au solicitat anularea măsurii de plasament la C., pentru minorii D., E., A., dispusă de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș, precum și anularea măsurii de plasament la F. a minorei H., măsură dispusă de aceeași pârâtă, și reintegrarea minorilor la familia naturală.

Potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 272/2004, republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, "Hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă", iar în conformitate cu prevederile art. 137 din același act normativ:

"Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii".

Art. 138 din Legea nr. 272/2004 statuează că dispozițiile acestei legi referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Având în vedere că litigiul de față este înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 17 octombrie 2022 și este întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 272/2004, în speță sunt incidente dispozițiile art. 136 și 137 din acest act normativ, precum și cele ale noului C. proc. civ.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile Legii nr. 272/2004 trebuie coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează următoarele:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)- j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Din coroborarea dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală, ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 136-138 din Legea nr. 272/2004, precum și cu prevederile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012, raportat la speța de față, rezultă că sentința civilă nr. 598 din 22 noiembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, într-un litigiu având ca obiect anularea unei măsuri de plasament, este supusă numai apelului, iar decizia civilă nr. 478 din 29 ianuarie 2024 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de exercițiului căii extraordinare de atac a recursului.

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. consacră principiul legalității căii de atac stabilind că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B. și A. împotriva deciziei civile nr. 478 din 29 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B. și A. împotriva deciziei civile nr. 478 din 29 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2024.