ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1051/2023

Ședința publică din data de 8 iunie 2023 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Cererea înregistrată sub nr. x/2.09.2021 la Tribunalul Vâlcea, formulată de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vâlcea în contradictoriu cu intimații A. și B., precum și asistentul maternal profesionist C., are ca obiect înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgență a minorei D. și decăderea totală a părinților din exercițiul drepturilor părintești și delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești fața de copil în favoarea Directorului Executiv al D.G.A.S.P.C. Vâlcea, pe toată durata menținerii măsurii de protecție specială, până la dobândirea capacității depline de exercițiu de către minoră.

Prin sentința civilă nr. 133/MIF din 21.01.2022, Tribunalul Vâlcea a admis în parte cererea și a dispus înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgență a minorei, respingând capătul de cerere privind decăderea totală a părinților din exercițiul drepturilor părintești. Prin decizia civilă nr. 4418 din 02 noiembrie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții A. și B., decizia instanței de apel fiind definitivă.

Împotriva deciziei civile nr. 4418/2022 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă a declarat recurs pârâta B., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în 19 decembrie 2022, fiind repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 5. Asupra excepției inadmisibilității căii de atac a recursului, invocată din oficiu de către instanță la termenul din 8 iunie 2023, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul cererii de chemare în judecată ce s-a constitut în dosarul nr. x/2021 îl reprezintă măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, respectiv plasamentul în regim de urgență al minorei și decăderea din exercițiul drepturilor părintești, atât instituția plasamentului în regim de urgență, cât și cea a decăderii din drepturile părintești fiind reglementate de art. 68-70 și respectiv art. 100 alin. (4) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului Potrivit art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului […]. De asemenea, potrivit art. 136 alin. (1) din același act normativ, hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă, iar potrivit art. 137, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

Art. 138 prevede că dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ. Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. statuează în sensul în care dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că o hotărâre judecătorească de primă instanța este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi suspusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs", ori, după caz, legea specială folosește altă expresie similară.

Drept urmare, litigiile vizând ocrotirea persoanei fizice nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs. În conformitate cu prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. În cuprinsul deciziei civile nr. 4418 din 02 noiembrie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă prin care a fost soluționat apelul declarat de pârâții A. și B., se menționează că decizia instanței de apel este definitivă. Drept urmare, cum în speță calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive, prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă.

Înalta Curte reține că revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Totodată, Înalta Curte reține că mențiunea din dispozitivul încheierii recurate, definitivă, nu este de natură a induce părții reprezentarea eronată cu privire la existența unei căi legale. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 4418 din 02 noiembrie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2023.