ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1750/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. x/2022, la data de 04.03.2022, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș a solicitat în contradictoriu cu pârâții A. și B., instituirea măsurii plasamentului în regim de urgență a copiilor C. și D. la Complexul de Servicii Sociale pentru Intervenții în Regim de Urgență în Domeniul Protecției Copilului - Serviciul de Primire în Regim de Urgență.

De asemenea, a solicitat delegarea exercițiului drepturilor și îndeplinirii obligațiilor părintești cu privire la persoana copiilor în favoarea șefului Complexului de Servicii Sociale pentru Intervenții în Regim de Urgență în Domeniul Protecției Copilului, iar cu privire la bunurile copiilor în favoarea Directorului General al D.G.A.S.P.C Timiș pe perioada plasamentului în regim de urgență conform art. 68 alin. (5) din Legea nr. 272/2004 republicată.

Prin sentința civilă nr. 269/04.03.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Timiș a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș în contradictoriu cu pârâții A. și B., având ca obiect ordonanță președințială.

A instituit măsura plasamentului în regim de urgență a copiilor C., și D., la Complexul de Servicii Sociale pentru Intervenții în Regim de Urgență în Domeniul Protecției Copilului - Serviciul de Primire în Regim de Urgență.

A delegat exercițiul drepturilor și îndeplinirii obligațiilor părintești cu privire la persoana copiilor C. și D., în favoarea șefului Complexului de Servicii Sociale pentru Intervenții în Regim de Urgență în Domeniul Protecției Copilului, iar cu privire la bunurile minorilor în favoarea Directorului General al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, pe perioada plasamentului în regim de urgență.

Prin decizia civilă nr. 88 din 11 aprilie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 269/04.03.2022 pronunțate de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, având ca obiect ordonanță președințială.

Împotriva deciziei nr. 88 din 11 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul B..

Prin cererea de recurs, neîntemeiată în drept, recurentul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la interpretarea probelor administrate în cauză și cu privire la soluția pronunțată de curtea de apel.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatelor, însă acestea nu au formulat întâmpinare.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 30 mai 2022, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 3, care a stabilit termen pentru analiza recursului la 05 octombrie 2022.

La termenul de judecată din 05 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac.

Examinând recursul din perspectiva excepției inadmisibilității acestuia, invocate de instanță din oficiu, a cărei analiză se impune cu prioritate conform art. 248 alin(.1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04 mafrtie 2022 pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș a solicitat în contradictoriu cu pârâții A. și B., pe calea ordonanței președințiale, instituirea măsurii plasamentului în regim de urgentă a copiilor C. și D. la Complexul de Servicii Sociale pentru Intervenții în Regim de Urgență în Domeniul Protecției Copilului - Serviciul de Primire în Regim de Urgență.

De asemenea, a solicitat delegarea exercițiului drepturilor și îndeplinirii obligațiilor părintești cu privire la persoana copiilor în favoarea șefului Complexului de Servicii Sociale pentru Intervenții în Regim de Urgență în Domeniul Protecției Copilului, iar cu privire la bunurile copiilor în favoarea Directorului General al D.G.A.S.P.C Timiș pe perioada plasamentului în regim de urgență.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 68 alin. (5) din Legea nr. 272/2004 republicată.

Potrivit dispozițiilor art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calea de atac împotriva hotărârii pronunțate în cererile de ordonanță președințială:

"Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor."

Conform legii speciale incidente în cauză, respectiv a prevederilor art. 134 alin. (5) din Legea nr. 272/2004, republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului:

"Ordonanța președințială de plasare a copilului în regim de urgență la o persoană, familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii, este dată în aceeași zi, instanța pronunțându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii și actelor depuse, fără concluziile părților."

Totodată, potrivit art. 135 din aceeași lege, hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă. Aceasta se redactează și se comunică părților în termen de cel mult 10 zile de la pronunțare, iar potrivit art. 137, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

Cum legea specială nu prevede o altă cale de atac împotriva soluției date în calea ordonanței președințiale în materia protecției copilului, având în vedere și dispozițiile art. 138 din Legea nr. 272/2004, republicată, potrivit cărora dispozițiile legii referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ., Înalta Curte constată că în litigiile având ca obiect protecția și promovarea drepturilor copilului, pentru cererile formulate pe calea ordonanței președințiale, au fost instituite numai două grade de jurisdicție, anume fond și apel.

În cauza de față, litigiul a fost soluționat în primă instanță de Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr. 269/04.03.2022, iar apelurile declarate împotriva acestei hotărâri au fost respinse prin decizia civilă nr. 88 din 11 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Drept urmare, hotărârea pronunțată în apel de Curtea de Apel Timișoara este o hotărâre definitivă și nu este susceptibilă de recurs.

În acest sens, Înalta Curte reține că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum și a principiului constituțional inserat în art. 129 din Constituția României, conform căruia împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate pot exercita căile de atac în condițiile legii.

În raport de argumentele expuse și de dispoziții legale enunțate, aplicabile în cauză, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 88 din 11 aprilie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 88 din 11 aprilie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.