ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 07 septembrie 2020 pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, sub nr. x/2020, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, în contradictoriu cu pârâții A. și B., a solicitat deschiderea procedurii adopției interne pentru copilul C..

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 22 și urm. din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, actualizată, și cele ale art. 194 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 141 din 27 noiembrie 2020, Tribunalul Timiș, secția I civilă, a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, în contradictoriu cu pârâții A. și B., având ca obiect deschiderea procedurii de adopție a copilului C.; a dispus plata din fondurile special alocate ale Ministerului Justiției, a sumei de 238 RON, reprezentând onorariu pentru doamna interpret D..

Prin decizia civilă nr. 12 din 01 iulie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis apelul declarat de către apelanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș împotriva sentinței civile nr. 141/27.11.2020 pronunțată de Tribunalul Timiș; a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis cererea formulată de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș în contadictoriu cu pârâții B. și A. și, în consecință, a încuviințat deschiderea procedurii adopției față de minora C.; a suplinit consimțământul pârâtului A. la deschiderea procedurii adopției minorei C.; a dispus suspendarea exercitării de către asistentul maternal E. a drepturilor și îndeplinirii obligațiilor părintești privind persoana și bunurile minorei C. și exercitarea acestora de către Președintele Consiliul Județean Timiș.

Împotriva deciziei civile nr. 12 din 01 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 13 septembrie 2021, și repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

Recurentul-pârât a arătat că nu este de acord cu deschiderea procedurii adopției și a solicitat plasamentul fiicei sale în familia doamnei F. (asistent maternal profesionist), susținând că după executarea condamnării (2025), are intenția de a se reîntoarce în România și a se stabili definitiv la Timișoara împreună cu fiica sa, C., și fratele său mai mare, G..

Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 07 septembrie 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 08 noiembrie 2021, în temeiul art. 490 coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., completul filtru a stabilit primul termen de judecată la data de 18 ianuarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 12 din 01 iulie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07 septembrie 2020, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, în contradictoriu cu pârâții A. și B., a solicitat deschiderea procedurii adopției interne pentru copilul C..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 22 și urm. din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, actualizată.

Dispozițiile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției prevăd că:

"(1) Hotărârile prin care se soluționează cererile prevăzute de prezenta lege sunt supuse numai apelului în termen de 10 zile, cu excepția hotărârilor judecătorești prin care se soluționează cererea de deschidere a procedurii adopției, unde termenul de apel este de 30 de zile."

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței de fond (07 septembrie 2020), "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ. arată că:

"Sunt hotărâri definitive: (…) 4. Hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs."

În speță, decizia civilă nr. 12 din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pronunțată în soluționarea unui apel, este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., cu referire la art. 88 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, nefiind susceptibilă de reformare pe calea recursului, potrivit art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

În raport de prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesual civilă și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

În consecință, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 12 din 01 iulie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 12 din 01 iulie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2022.