Decizia nr. 2165/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1517/2022 a Tribunalului Neamț

Circumstanțele cauzei Prin sentința nr. 1517 din 14 iunie 2022, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț și a înlocuit măsura de protecție specială a plasamentului stabilit la asistentul maternal profesionist A. prin sentința civilă nr. 381 din 7 martie 2018 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2018, cu măsura plasamentului la asistentul maternal profesionist B., pentru minorele C. și D., fiicele numiților E. și F.. A dispus, pe toată durata măsurii plasamentului, suspendarea drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la persoana și la bunurile minorelor C. și D., și delegarea acestora către Directorul general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț, începând cu data pronunțării sentinței. A dispus încetarea măsurii de protecție speciale a plasamentului minorelor C. și D., stabilite prin sentința civilă nr. 381 din 7 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2018. Pârâții E. și F. au formulat apel împotriva sentinței nr. 1517 din 14 iunie 2020 pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ în dosarul nr. x/2022, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă la 20 iulie 2022, sub același număr de dosar.

Hotărârea Curții de Apel Bacău Prin încheierea din 7 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a dispus suspendarea judecății, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deoarece a constatat că niciuna dintre părți nu s-a prezentat în fața instanței și nu a solicitat judecata în lipsă.

Recursul Împotriva încheierii din 7 septembrie 2022 pronunțate în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț, solicitând repunerea pe rol a cauzei și constatarea perimării apelului declarat de pârâții E. și F. împotriva sentinței nr. 1517 din 14 iunie 2020 pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, invocând dezinteresul acestora în ceea ce îi privește pe copii lor, manifestat pe întreaga perioadă a plasamentului.

Apărările formulate în cauză Intimații nu au depus întâmpinare. Prin rezoluția din 18 septembrie 2023, s-a stabilit termen de judecată la 16 noiembrie 2023, cu citarea părților în ședință publică. La acest termen de judecată, Înalta Curte a pus în discuție posibilitatea de încadrare a motivelor invocate de către recurentă în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., precum și recursul ce vizează încheierea din 7 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva încadrării motivelor de recurs în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde: lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat". Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs", iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Motivarea recursului presupune arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., precum și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În cauză, prin cererea de recurs dedusă judecății, recurenta nu a formulat critici de nelegalitate ale încheierii recurate cu privire la soluția de suspendare a judecății dispuse în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților și pentru faptul că nu s-a solicitat judecata în lipsă, ci doar a arătat că pârâții au manifestat dezinteres față de copiii lor, asupra cărora era instituită măsura plasamentului, solicitând, pentru acest motiv, repunerea pe rol a cauzei și constatarea perimării apelului pe care aceste părți l-au formulat împotriva sentinței nr. 1517 din 14 iunie 2020 pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ. Examinând posibilitatea de încadrare a criticilor invocate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu vizează argumentele reținute de instanța de apel în justificarea soluției de suspendare a judecății pronunțate. Dimpotrivă, susținerile recurentei reprezintă chestiuni de fond, care nu se grefează pe soluția pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă prin încheierea din 7 septembrie 2022 și nici pe argumentele care au condus la adoptarea acesteia. Astfel, recurenta a ignorat natura căii extraordinare de atac a recursului, aspectele deduse judecății neputându-se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres reglementate la art. 488 C. proc. civ. și forma obiect de cenzură în prezentul recurs, o aparență de motivare a cererii neputând fi privită ca un recurs motivat. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț împotriva încheierii din 7 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.