ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 362/2025

Ședința publică din data de 25 februarie 2025

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului. Cadrul procesual.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, la data de 11 aprilie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI NEAMȚ, solicitând instanței: în temeiul art. 122 alin. (4) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004, republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, să-i fie încheiat contract de muncă; să i se reconstituie vechimea în muncă și să se constate existența unui raport de muncă cu pârâta D.G.A.S.P.C. Neamț, în perioada septembrie 2017 până în prezent.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 58 alin. (1) lit. a) și art. 61 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 272/2004.

Prin sentința civilă nr. 921 din 20 octombrie 2023, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta.

Pentru termenul din data de 22.03.2024, apelanta-reclamantă a înaintat la dosar o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 alin. (3) din Legea nr. 272/2004.

Prin decizia nr. 521/2024 din 25 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 921 din 20 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI NEAMȚ, ca fiind nefondat.

Prin încheierea de ședință publică din 25 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 122 alin. (3) din Legea 272/2004, formulată de apelanta-reclamantă A., în contradictoriu cu intimata- pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, precum și împotriva încheierii de ședință publică din 25 septembrie 2024, a declarat recurs reclamanta A., la data de 30.09.2024 (data email-ului de expediere, fila x), de altfel, o simplă declarație de recurs, iar motivele recursului au fost înaintate ulterior, tot prin email, la data de 11 noiembrie 2024 .

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 11.11.2024, sub nr. x/2023.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 11 aprilie 2023, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 19 noiembrie 2024 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 25 februarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 521/2024 din 25 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul recurs este îndreptat împotriva deciziei nr. 521/2024 din 25 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, prin care s-a respins, ca fiind nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 921 din 20 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă.

Față de obiectul litigiului, care vizează cererea recurentei-reclamante de a-i fi încheiat contract de muncă, să i se reconstituie vechimea în muncă și să se constate existența unui raport de muncă cu intimata- pârâtă D.G.A.S.P.C. Neamț în perioada septembrie 2017 până în prezent, în temeiul art. 122 alin. (4) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004, republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, reiese că este vorba despre un litigiu de muncă.

În continuare, Înalta Curte reține că, potrivit art. 27 din C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Or, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

La alin. (2) al aceluiași text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, se prevede că:

"(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite".

În aceste condiții, rezultă că hotărârea pronunțată în apel de către Curtea de Apel Bacău este definitivă, întrucât prevederile art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ.. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunțate în cereri din materia conflictelor de muncă.

Vor fi avute în vedere, totodată, dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., care consacră principiul legalității, statuând că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege".

Prin urmare, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, calea de atac declarată în cauză de recurenta-reclamantă împotriva deciziei nr. 521/2024 din 25 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, apare ca inadmisibilă.

Nu se poate aprecia că respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiție al recurentei, consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Constituția României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în Cauza Botten împotriva Norvegiei că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze.

Prin urmare, de vreme ce recurenta-reclamantă a beneficiat de o judecată în primă instanță, precum și în calea de atac prevăzută de lege, nu se poate susține că prin respingerea recursului ca inadmisibil i s-ar îngrădi accesul la justiție, în condițiile în care hotărârea atacată este, potrivit dispozițiilor legale enunțate, definitivă.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 521/2024 din 25 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de ședință publică din 25 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Regimul căii extraordinare de atac este reglementat de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora:

"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare…".

Aceste dispoziții speciale, care reglementează numai durata termenului special de recurs, derogatoriu de la termenul general, se completează cu prevederile C. proc. civ., în ceea ce privește sancțiunea care intervine în cazul nerespectării termenului de declarare și/sau motivare a recursului, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 statuează asupra termenului de declarare a recursului, care trebuie să fie de 48 de ore de la pronunțare, fără nicio excepție.

În privința termenului de motivare a căii de atac, având în vedere că partea este încunoștințată ulterior de considerentele care susțin soluția instanței, de la comunicarea hotărârii atacate curge un alt termen de 48 de ore pentru formularea și depunerea motivelor recursului, în raport de prevederile art. 470 alin. (5) raportat la art. 494 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva încheierii de ședință publică din 25 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte constată că acesta a fost comunicat, prin poșta electronică, la data de 30 septembrie 2024, iar motivele recursului au fost formulate ulterior și transmise la dosar tot prin poșta electronică, la data de 11 noiembrie 2024, deci după expirarea termenului prevăzut de lege.

În concret, încheierea recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău la data de 25 septembrie 2024, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Conform art. 181 alin. (1) pct. 1 și art. 182 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului (stabilit pe ore) a început să curgă de la ora zero a zilei următoare, respectiv 26 septembrie 2024 și s-a împlinit pe data de 27 septembrie 2024, ora 24:00.

Așadar, recurenta trebuia să declare calea de atac în termen de 48 de ore de la pronunțare, având posibilitatea de a depune motivele recursului în termen de 48 de ore de la comunicarea hotărârii instanței.

Față de data pronunțării încheierii recurate a curții de apel, respectiv 25 septembrie 2024, într-o zi de miercuri, Înalta Curte constată că termenul de declare a căii extraordinare de atac a început să curgă de la ora zero a zilei de joi, 26 septembrie 2024 și s-a împlinit la ora 24:00 a zilei de vineri, 27 septembrie 2024, recurenta având posibilitatea declarării recursului în cursul zilelor de joi și vineri, însă din înscrisurile atașate la dosar rezultă că recursul a fost transmis, prin e-mail, abia la data de 30 septembrie 2024, luni, ora 08:33.

Înalta Curte mai observă însă că, deși încheierea recurată a fost comunicată la data de 01 noiembrie 2024, la dosarul cauzei au fost depuse motivele de recurs la 11 noiembrie 2024, deci tot cu nerespectarea termenului legal.

În concluzie, având în vedere că termenul de declarare a recursului expira la data de 27 septembrie 2024, ora 24:00, iar recurenta A. a formulat calea de atac la data de 30 septembrie 2024, ora 08:33, Înalta Curte constată că excepția tardivității este întemeiată, recursul fiind depus cu nerespectarea termenului legal, astfel că, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, raportat la art. 496 alin. (1) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de ședință publică din 25 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 521/2024 din 25 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Anulează, ca tardiv, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de ședință publică din 25 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2025.