ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1165/2025

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra cererii de revizuire, din actele dosarului, constată următoarele:

S-a mai solicitat obligarea intimatei să-i plătească toate drepturile bănești în urma asimilării grupei a-I-a de 16 ani 6 luni și 7 zile la condiții speciale de muncă, (2 ani 2 luni si 10 zile), de la data depunerii cererii pentru recalcularea drepturilor de pensie, cerere ce a fost formulată la data de 06.06.2023, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 95 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 154, art. 30 și ar. 56 din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 351/2022 și art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție.

Prin sentința civilă nr. 370 din 19 aprilie 2024 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ s-a admis contestația formulată de contestatoare și în consecință:

S-a dispus anularea deciziei de pensionare nr. 274378/31.10.2023 emisă de intimată și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare, având în vedere cererea contestatoarei formulată în data de 06.06.2023, cu luarea în considerare a perioadei 15.09.1981 - 25.11.1997, ca fiind lucrată în grupa I de muncă și ca fiind asimilată în condiții speciale de muncă în procent de 100%, astfel după cum s a prevăzut în adeverința nr. x/30.05.2023 emisă de B. S.A.

S-a mai dispus obligarea intimatei să plătească contestatoarei diferențele de drepturi de pensie ce vor rezulta din emiterea noii decizii de pensionare, precum și suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În esență, circumscris motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., civ., revizuenta a susținut că în urma pronunțării deciziei civile nr. 771/18.12.2024, a descoperit înscrisuri care sunt reținute și cunoscute de intimata Casa Județeană de Pensii Neamț, iar în ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susținut că a găsit hotărâri potrivnice date de aceeași instanță, a Curții de Apel Bacău, care încalcă autoritatea de lucru judecat în sensul celor prevăzute de art. 431 alin. (2), coroborat art. 435 alin. (2) C. proc. civ., aceste înscrisuri, respectiv, hotărâre, fiind cele precizate în decizia nr. 406/17.05.2023, dosar nr. x/2022 și, mai nou, soluția dată în dosarul nr. x/2023, pronunțată recent, la data de 20.01.2025.

În acest context, revizuenta a solicitat a se observa că intimata Casa Județeană de Pensii Neamț cu rea-credință refuză să aplice corect legea, având în vedere faptul că, în spețe similare, instanțele de judecată (Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău) au sancționat acest abuz de care se face vinovată aceasta.

S-a mai susținut că, atât timp cât instanța de fond nu a analizat apelul promovat de apelanta Casa Județeană de Pensii Neamț și din perspectiva art. 431 alin. (2), coroborat art. 435 alin. (2) din C. proc. civ., acest fapt îi încalcă dreptul la un proces echitabil, așa cum este statuat de art. 6 C. proc. civ., coroborat cu art. 22 din același Cod.

În contextul celor prezentate, revizuenta consideră că jurisprudența trebuie să fie unitară și constantă, întrucât, atunci când în cauze similare și în care sunt aplicate aceleași dispoziții legale și se adoptă hotărâri diferite, ca în cazurile mai sus-menționate, chiar opuse, se generează o jurisprudență neunitară sau divergentă, care afectează în mod considerabil justițiabilii, creând un dezechilibru major și discriminare între aceleași categorii de justițiabili, al căror garant este puterea judecătorească.

La data de 28 februarie 2025 intimata Casa Județeană de Pensii Neamț a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, față de cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind invocată, pe cale de excepție, și necompetența materială a Curții de Apel Bacău, având în vedere dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 31 martie 2025, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și constituirea dosarului nr. x/2025 iar, prin decizia nr. 185/2025 din 31 martie 2025, a fost declinată competența soluționării acestuia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, admisibilitatea cererii de revizuire, pusă în discuție prin întâmpinare, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., reține următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Conform prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, revizuenta a arătat, în esență, că prin decizia nr. 771/2024 din 18.12.2024, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a pronunțat o soluție nelegală, care încalcă autoritatea de lucru judecat a mai multor decizii, pronunțate în dosare care au avut aceeași situație de fapt, același obiect, respectiv asimilarea sau nu a grupei I de muncă la condiții speciale de muncă.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe cele două forme de manifestare ale lucrului judecat pe care le reglementează art. 431 C. proc. civ., respectiv efectul negativ sau extinctiv, care presupune că o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, și cel pozitiv, conform căruia o soluție dată raporturilor deduse judecății nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, indiferent că soluția s-ar regăsi în dispozitiv sau în considerente cu valoare decizională, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți.

În cauza supusă judecății, din examinarea conținutului cererii de revizuire, se observă că ceea ce se invocă, în realitate, nu este încălcarea autorității de lucru judecat, în vreuna din cele două forme de manifestare la care s-a făcut anterior referire, ci existența unei practici judiciare neunitare.

Astfel, contrarietatea susținută de revizuentă se referă la maniera diferită de soluționare a unor cereri similare; prin urmare, nu se poate reține identitatea de părți între litigiile menționate, atât timp cât părțile sunt diferite.

Câtă vreme în motivele de revizuire se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărârile instanțelor, pronunțate în cauze similare, dar în privința altor părți pe care le prezintă revizuenta, aceasta din urmă nu poate obține anularea hotărârilor, întrucât practica neunitară a instanțelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată, astfel, că demersul judiciar pendinte nu a fost determinat de existența unor hotărâri judecătorești potrivnice, în sensul dispoziției legale mai sus-amintite, ci de nemulțumirea revizuentei față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Bacău prin decizia atacată, prin raportare la soluțiile pronunțate în alte cauze.

Mai mult, hotărârea atacată nu este potrivnică deciziilor invocate de revizuentă, întrucât nu se încalcă autoritatea de lucru judecat a acestora, respectiv efectul pozitiv prevăzut la art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Verificând deciziile invocate ca fiind potrivnice se constată că, deși vizează acordarea acelorași drepturi, situațiile concrete sunt diferite, raportat la obiectul fiecărui dosar în parte.

Prin urmare, Înalta Curte arată că, în condițiile în care elementele de fapt din cadrul dosarelor invocate de revizuentă sunt diferite, drepturile și condițiile de muncă ce se solicită fiind analizate în concret pentru fiecare angajat în parte, rezultă că între litigiile invocate și prezenta acțiune nu există o legătură care să justifice constatarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că, în speță, nu este întrunită condiția cumulativă a identității chestiunilor litigioase dezlegate în hotărârile indicate de revizuentă cu cea din cauza dedusă judecății.

Împrejurarea că instanța de judecată, în economia specifică, distinctă, a fiecărei cauze cu obiect similar, pronunță soluții diferite, nu reprezintă un caz de contrarietate, ci eventual de jurisprudență neunitară, ce nu are însă ca remediu cererea de revizuire.

Așadar, raportând cererea de revizuire la cerințele impuse de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și ale art. 513 din același cod, Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel încât, pentru toate aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 771/2024 din 18 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2025.