ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1149/2024

Ședința publică din data de 23 mai 2024

Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ sub nr. x/2023, la 02.02.2023, contestatorul A. a chemat-o în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii Neamț, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 85371 din 17.01.2023, emisă de intimata CJP Neamț; obligarea acesteia să emită o nouă decizie în care să ia în considerare la calculul dreptului de pensie adeverința nr. x/15.03.2022 emisă de B. S.A., cu valorificarea perioadelor: 28.06.1989-25.01.1991 și 29.01.1992-17.03.1999, lucrate în grupa I de muncă și asimilarea acestora la condiții speciale de muncă, respectiv reducerea vârstei de pensionare cu 13 ani, conform prevederilor legale și înscrisurilor depuse la dosarul de pensionare pentru limită de vârstă; obligarea Casei Județene de Pensii Neamț să-i plătească toate drepturile bănești de la data depunerii dosarului de pensionare pentru limită de vârstă, cerere ce a fost formulată la data de 03.01.2023, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 417/20.04.2023, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ în dosar nr. x/2023, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de contestatorul A. și, în consecință: s-a anulat Decizia nr. 85371/17.01.2023 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Neamț; a fost obligată intimata să emită contestatorului o nouă decizie, față de cererea depusă la 03.01.2023, cu aplicarea reducerii cu 13 ani a vârstei legale de pensionare, urmând a fi valorificate perioadele: 28.07.1989-25.01.1991 și 29.01.1992-17.03.1999, lucrate în grupa I, potrivit adeverinței nr. x/15.03.2022 și adeverinței nr. x/05.04.2023, ambele emise de B. S.A., ca asimilate perioadelor lucrate în condiții speciale; a fost obligată intimata să plătească contestatoarului suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII NEAMȚ, solicitând admiterea apelului, iar pe fond, respingerea contestației ca nefondată.

Prin decizia nr. 864 din 05 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis apelul formulat în cauză fiind schimbată în tot sentința primei instanțe, în sensul că, s-a respins contestația ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, la 15 ianuarie 2024, contestatorul A. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire și dispunerea rejudecării pe fond a contestației ce face obiectul dosarului nr. x/2021, motivat de faptul că, instanța de fond se află într-un conflict de jurisprudență, în sensul că există soluții neunitare în spețe similare, soluții pronunțate de completurile A1, A2, A3, A5 ale Curții de Apel Bacău.

Astfel, a arătat că soluția din prezentul dosar este contrară deciziei nr. 406 din 17 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

La 12 februarie 2024, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

La 27 februarie 2024, revizuentul a depus răspuns la întâmpinare, iar la 15 mai 2024 a depus concluzii scrise, prin care a solicitat atașarea dosarului nr. x/2023, în care reclamant este C..

Prin decizia nr. 157/2024 din 20 martie 2024, pronunțată în dosar nr. x/2024, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a dispus disjungerea cererii de reviziuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Totodată, a admis excepția necompetenței Curții de Apel Bacău cu privire la judecarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 05 aprilie 2024, sub nr. x/2024.

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a luat în examinare excepția tardivității cererii revizuire, invocată din oficiu, reținând următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părțile trebuie să le respecte atât în privința duratei, cât și în privința momentului de la care acestea se calculează.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin cererea de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat modificarea deciziei nr. 864 din 05 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, având ca obiect contestație decizie pensionare.

În raport de motivul de revizuire invocat de către revizuent, Înalta Curte apreciază că devin incidente dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora, "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Potrivit acestui text de lege, atunci când se invocă existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în dosare diferite, ultima hotărâre încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, termenul de revizuire este de o lună și se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul imperativ de o lună în care poate fi formulată cererea de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești, întemeiată pe motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se calculează de la data pronunțării respectivei hotărâri, indiferent dacă partea a fost sau nu prezentă la dezbaterile în fond sau la pronunțare, de la această dată hotărârea devenind definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Astfel, pentru stabilirea momentului de la care curge termenul de revizuire de o lună nu este relevantă data la care partea interesată a luat cunoștință de considerentele hotărârii atacate, având în vedere că, în cazul acestui motiv de revizuire, se analizează numai soluțiile din cuprinsul hotărârilor pretins contradictorii, care pot fi cunoscute de părți încă de la momentul pronunțării, nu și considerentele acestor hotărâri.

În prezenta cauză, termenul imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 05 decembrie 2023 - data pronunțării ultimei hotărâri pretins potrivnice, iar cererea de revizuire a fost formulată la 15 ianuarie 2024.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin aplicabile dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

În condițiile în care termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 05 decembrie 2023, rezultă că ultima zi în care putea fi formulată cererea de revizuire a fost vineri, 05 ianuarie 2024.

Potrivit art. 12 alin. (1) C. proc. civ., "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți", iar potrivit art. 10 alin. (1) din același Cod, "părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător".

Având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. potrivit cărora, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

Ca urmare a exercitării revizuirii cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanța supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecința pierderii de către revizuent a dreptului de a-i fi examinat pe fond motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 185 alin. (1) teza I și art. 511 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității și va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 864 din 05 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 864 din 05 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, ca tardiv formulată.

Cu recurs în termen de 30 de zile la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2024.