ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 908/2025

Ședința publică din data de 21 mai 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ la 06.12.2022 sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Neamț, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 65863/17.11.2022, emisă de intimată și să o oblige pe aceasta să emită o nouă decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, cu valorificarea, la determinarea punctajului mediu anual, a stagiului de cotizare corespunzător condițiilor speciale de muncă, potrivit adeverințelor nr. x/01.11.2022 și nr. y/01.11.2019, emise de Direcția Silvică Neamț - Ocolul Silvic Roznov, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 937/27.10.2023, astfel cum a fost completată prin sentința civilă nr. 262/22.03.2024, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a respins excepția prematurității, ca nefondată, a admis în parte contestația, a anulat decizia atacată și a obligat intimata să emită o nouă decizie privind cererea de pensionare formulată de contestator, începând cu data de 27.10.2023, cu valorificarea perioadei 18.05.1993-01.11.2022 ca fiind lucrată în condiții speciale de muncă în procent de 100%, conform adeverinței nr. x/01.11.2022 emisă de Direcția Silvică Neamț - Ocolul Silvic Roznov, completată prin adeverința nr. x/10.01.2023 emisă de aceeași instituție, precum și a veniturilor salariale cuprinse în adeverința nr. x/01.11.2019 eliberată de Direcția Silvică Neamț - Ocolul Silvic Roznov, completată prin adeverința nr. x/14.02.2023, emisă de aceeași autoritate și să-i plătească contestatorului suma de 1.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, Casa Județeană de Pensii Neamț a declarat apel.

Prin decizia nr. 500/25.09.2024, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că noua decizie de pensionare va lua în considerare ca fiind lucrată în condiții speciale numai perioada ulterioară datei de 01.06.2000.

Împotriva deciziei curții de apel, A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă sub nr. x/2024.

Prin decizia nr. 26/17.01.2025, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza fiind înregistrată pe rolul secției a II-a Civile a instanței supreme la data de 11.02.2025.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autorul ei susținând că există hotărâri potrivnice, iar decizia a cărei revizuire a solicitat-o încalcă puterea de lucru judecat a deciziei nr. 480/23.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

În motivare, după expunerea parcursului procesual al cauzei, a susținut că sunt îndeplinite cerințele legale pentru admiterea cererii de revizuire, chiar dacă nu există identitate de părți în dosarele în care au fost pronunțate cele două hotărâri, întrucât, în opinia sa, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat dintr-un litigiul anterior poate fi opus, într-un proces ulterior, aceluia care a fost parte în ambele dosare.

A invocat, în susținerea acestei opinii, jurisprudența instanței supreme, subliniind că dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. nu impun condiția ca cel care se prevalează de lucrul anterior judecat să fi avut calitate de parte în acel litigiu.

Revizuentul a arătat că art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu prevede expres cerința triplei identități de părți, obiect și cauză referitor la procesele în care au fost pronunțate hotărârile potrivnice, ci, menționând instituția autorității de lucru judecat, vizează valorificarea și a efectului pozitiv, așa cum a invocat în cererea sa de revizuire.

Evocând considerații teoretice exprimate în doctrină sub acest aspect, a susținut că, în cauză, hotărârea din procesul ulterior încalcă dezlegările date în primul litigiu, în care pârâtă a fost tot Casa Județeană de Pensii Neamț, referitor la aceeași chestiune litigioasă, asupra căreia s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 36/2023, stabilind că personalul silvic care a desfășurat activitățile indicate la art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/2000, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 234/2019, beneficiază de încadrarea locului de muncă în condiții speciale și de drepturile prevăzute la art. 20 alin. (3) din O.U.G. nr. 59/2000.

Referitor la aceeași hotărâre prealabilă pronunțată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a subliniat că, atât timp cât instanța supremă, chemată să interpreteze legea, nu face distincție privind perioada, ci folosește sintagma "a desfășurat activitățile indicate la art. 20 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000", nici instanțele de judecată nu trebuie să o facă; a arătat că hotărârea pronunțată în litigiul anterior a respectat această dezlegare, considerentele ei având putere de lucru judecat, iar hotărârea supusă revizuirii le nesocotește.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivului de revizuire invocat, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, referitor la solicitarea intimatei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, având în vedere argumentele prezentate de aceasta prin întâmpinare, urmează să califice inadmisibilitatea drept o apărare vizând cerințele legale impuse pentru cazul de revizuire invocat, astfel încât vor fi avute în vedere la examinarea căii extraordinare de atac.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Așadar, autoritatea de lucru judecat se poate manifesta atât sub forma unui efect negativ, cât și sub forma unui efect pozitiv. Dacă în ipoteza în care autoritatea de lucru judecat se manifestă sub forma efectului negativ, legea pretinde cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, atunci când aceasta se manifestă pozitiv, identitatea trebuie să vizeze doar părțile.

Concluzia rezultă din analiza art. 431 alin. (1) C. proc. civ., pentru cerința triplei identități, respectiv din examinarea art. 435 din același cod, pentru cerința identității de părți. În acest din urmă caz, instanța supremă notează că, atât timp cât autoritatea de lucru judecat constituie un efect al pronunțării hotărârii judecătorești, caracterul acesteia, de a fi obligatorie și producătoare de consecințe juridice, se poate manifesta numai între părți și succesorii lor; față de terți, hotărârea nu produce decât un efect de opozabilitate.

De aceea, Înalta Curte va examina, în cadrul prezentei decizii, împrejurarea dacă cerința identității de părți este întrunită.

Astfel, din analiza hotărârilor pronunțate în primul litigiu, cu privire la care revizuentul opune puterea de lucru judecat a aspectelor dezlegate, se constată că a avut calitate de reclamant B., pârâtă fiind Casa Județeană de Pensii Neamț.

În al doilea litigiu, soluționat prin decizia nr. 500/25.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a cărei revizuire se solicită, calitate de părți au avut A. și Casa Județeană de Pensii Neamț.

Așadar, litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice nu s-au derulat între aceleași părți, intimata Casa Județeană de Pensii Neamț fiind singura entitate care a avut calitatea de parte în ambele dosare.

Or, făcând distincție între efectele hotărârii, în special efectul peremptoriu opus prin lucrul judecat, și opozabilitatea ei, rezultă că revizuentul nu poate valorifica prin mijlocirea opozabilității, în favoarea sa, efectele lucrului judecat dedus dintr-o altă hotărâre judecătorească definitivă, opozabilă altor subiecți de drept.

Revizuentul este un terț în raport cu hotărârea dată într-un proces purtat între alte persoane, iar hotărârea contestată s-a fundamentat pe examenul judiciar al unui context factual particular părților din acel proces. Chiar dacă prezintă elemente comune, procesele repetitive și asemănătoare nu au condus la pronunțarea unor hotărâri care să opună, în interdependență, efecte obligatorii, necesar a nu fi ignorate de instanțele învestite ulterior, în mod succesiv.

Revizuentul nu poate, așadar, să valorifice în beneficiul său hotărâri judecătorești pronunțate în alte procese prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac, care ocrotește securitatea raporturilor juridice și urmărește îndreptarea unor erori de drept, iar nu unificarea jurisprudenței instanțelor.

Față de aceste considerente, nu poate fi reținută incidența art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 513 alin. (1) și (6) C. proc. civ., să respingă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 500/25.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2025.