ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 311/2025

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Cererea de încuviințare a executării silite

Prin cererea de încuviințare a executării silite, înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, la data de 9 octombrie 2024, sub nr. x/233/2024, Biroul Executorului Judecătoresc A a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului B în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 217713 încheiat la data de 30 martie 2021, pentru recuperarea sumei de 24.764,46 lei, reprezentând creanță datorată.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Galați

Prin sentința civilă nr. 3541 din 24 octombrie 2024, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, înaintate de către petentul Biroul Executorului Judecătoresc A, în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cu care, ”instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.”

Prin încheierea de ședință din data de 10 mai 2024 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr. x/4/2024, a fost încuviințată executarea silită a debitorilor Societatea C S.R.L. – împrumutat, D fideiusor și E fideiusor, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 217713 din 30 martie 2021, cu fideiusiune integrată, și contractul de credit nr. 219964 din 8 septembrie 2021, cu fideiusiune integrată, prin toate modalitățile de executare prevăzută de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2024.

Prin urmare, în analizarea excepției necompetenței teritoriale, Judecătoria Galați a reținut că instanța care a încuviințat executarea silită împotriva celorlalți debitori, și-a câștigat competența de soluționare a tuturor incidentelor intervenite pe parcursul executării, inclusiv a cererii de încuviințare a executării silite imobiliare a debitorului B.

În consecință, Judecătoria Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București

Prin sentința civilă nr. 20306 din 25 noiembrie 2024, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe creditoarea Societatea F Bank S.A., petentul Biroul Executorului Judecătoresc A și debitorul B, în favoarea Judecătoriei Galați. A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care, ”instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.

Încuviințarea executării silite dispusă de către Judecătoria Sectorului 4 București a vizat un alt dosar de executare, și anume nr. x/2024 al S.P.E.J. G, și alți debitori din același titlu executoriu. Fiind vorba despre dosare de executare diferite și debitori diferiți, nu se poate aprecia că instanța care a încuviințat executarea silită devine competentă în cazul în care se solicită încuviințarea executării silite de către un alt executor judecătoresc, într-un alt dosar de executare și cu privire la alt debitor.

În speță, domiciliul debitorului împotriva căruia se solicită încuviințarea executării silite se află în Galați, aspect ce rezultă din Procesul-verbal de verificare în baza de date a DEPABD. Prin urmare, competența de soluționare aparține Judecătoriei Galați.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Sectorului 4 București a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Galați.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Sectorului 4 București îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul litigiului vizează încuviințarea executării silite pornite de Biroul Executorului Judecătoresc A, la cererea creditoarei Societatea F Bank S.A., împotriva debitorului B, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 217713 încheiat la data de 30 martie 2021.

Conflictul negativ de competență dintre cele două instanțe, respectiv Judecătoria Galați și Judecătoria Sectorului 4 București, a fost generat de aprecierea diferită a noțiunii de "instanță de executare", la care face trimitere art. 651 C. proc. civ., în contextul unei pluralități de debitori și formulării de către creditor a unor cereri de încuviințare a executării silite distincte, în temeiul aceluiași titlu executoriu.

Înalta Curte reține că, în materia executării silite, stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cererile de încuviințare a executării silite se face în raport cu dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., potrivit cu care „(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (…) (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.”

Particularitățile procedurii execuționale conduc la concluzia unei competențe teritoriale exclusive a instanței de executare din perspectiva criteriilor prevăzute de alin. (1) al art. 651 C. proc. civ., care vizează domiciliul sau sediul debitorului.

În ipoteza pluralității de debitori, este posibil ca prin aceeași cerere de executare silită creditorul să urmărească numai o parte din debitori, iar pentru ceilalți să formuleze o cerere de încuviințare distinctă. Faptul că, în temeiul principiului disponibilității, creditorul are dreptul să ceară executarea silită a debitorilor prin cereri formulate în mod succesiv, nu poate conduce la concluzia unei pluralități de instanțe de executare, chiar dacă, în virtutea caracterului unipatrimonial, în cadrul executării silite, actele de urmărire se efectuează prin raportare la patrimoniul fiecărui debitor. Constituirea unui singur dosar sau a mai multor dosare de executare este doar o opțiune a creditorului, care poate stabili cadrul procesual execuțional, prin raportare la limitele conferite de titlul executoriu.

Înalta Curte reține că, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de art. 651 C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite.

În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, decizie prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) art. 666 art. 712 art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." Astfel, potrivit celor statuate prin această decizie (paragraful 71), "...ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care – exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu – toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare."

În speță, Înalta Curte constată că, anterior formulării prezentei cereri, Judecătoria Sectorului 4 București, prin încheierea de ședință din data de 10 mai 2024 pronunțată în dosarul nr. x/4/2024, a încuviințat executarea silită demarată de creditoarea Societatea F Bank S.A. împotriva debitorilor Societatea C S.R.L. – împrumutat, D fideiusor și E fideiusor, în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. 217713 din 30 martie 2021, cu fideiusiune integrată, și de contractul de credit nr. 219964 din 8 septembrie 2021, cu fideiusiune integrată, prin toate modalitățile de executare prevăzută de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu.

Ulterior, aceeași creditoare Societatea F Bank S.A. a înțeles să formuleze cerere de încuviințare a executării silite și împotriva debitorului B, în baza aceluiași titlu executoriu, reprezentat de contractul de credit nr. 217713 din 30 martie 2021.

Or, în virtutea principiului unicității instanței de executare, reiese că instanța care a încuviințat anterior executarea silită cu privire la ceilalți codebitori, este competentă să soluționeze și prezenta cauză.

Câtă vreme nu există nicio situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând și cele statuate prin Decizia nr. 20/2021 pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 4 București este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitorului B.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată, astăzi 6 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 C. proc. civ.