ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1155/2025

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 14 martie 2023, creditoarea A., prin intermediul executorului judecătoresc S.P.E.J. B., a solicitat încuviințarea executării silite asupra debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de hotărârea nr. 636/12 din 09 august 2022 pronunțată de Tribunalul Districtual Nicosia, alături de certificatul aferent conform Regulamentului (CE) 44/2001. S-a solicitat, de asemenea, autorizarea pătrunderii executorului judecătoresc în imobilul ce reprezintă domiciliul/reședința/sediul/sediile secundare/punctele de lucru ale debitorului în vederea identificării bunurilor urmăribile. Prin sentința civilă nr. 3993 din 15 martie 2023, Judecătoria Sectorului 4 București a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Tribunalului București. Prin sentința civilă nr. 513 din 27 aprilie 2023, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București. Prin sentința civilă nr. 125F din 23 octombrie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 23 noiembrie 2023.

Sentința pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 28 din 15 ianuarie 2024, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei de interes invocată de instanță din oficiu și a respins cererea formulată de creditoarea A., în contradictoriu cu debitorul C., ca fiind lipsită de interes.

Decizia pronunțată în apel: Prin decizia civilă nr. 679 A din 11 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta- reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 28 din 15 ianuarie 2024 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în contradictoriu cu intimatul-pârât C.. A anulat sentința apelată și, evocând fondul, a admis cererea și a încuviințat executarea hotărârii din data de 09 august 2022, nr. referință 636/12, pronunțată de Tribunalul Districtual Nicosia, urmând ca la rămânerea definitivă a prezentei decizii să se emită titlu executoriu conform art. 1107 C. proc. civ.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Împotriva deciziei civile nr. 679 A din 11 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a formulat recurs recurentul-pârât C.. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 03 octombrie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

Asupra motivelor de recurs formulate, se constată următoarele: Procedând la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motivat de faptul că în ceea ce-l privește nu a fost îndeplinită procedura de citare, și art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea recurată nu este motivată, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei în vederea rejudecării, instanței de apel. Subsumat primului motiv de casare invocat, recurentul a învederat că citarea sa în cauză era obligatorie, date fiind dispozițiile art. 1105 alin. (1) C. proc. civ., instanța fiind sesizată cu o cerere având ca obiect încuviințare silită, însă instanțele fondului nu au dispus citarea sa nici la termenul din 15 ianuarie 2024, când s-a pronunțat Tribunalul București, și nici la 11 iunie 2024, când s-a pronunțat în cauză, Curtea de Apel București. În continuare, a afirmat că în ceea ce-l privește i-a fost comunicată citația pentru termenul din 15 ianuarie 2024, însoțită doar de prima pagină a cererii introductive și trei pagini din regulatorul de competență al Curții de Apel București; a concluzionat că procedura nu a fost îndeplinită pentru termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2024. A mai arătat că subsumat aceluiași motiv de casare, circumscris dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., înțelege să invoce prevederile art. 153 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 201 alin. (1) din același act normativ, dar și cu dispozițiile art. 1104 C. proc. civ., a căror încălcare o invocă. Prin al doilea motiv de recurs subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a învederat că decizia recurată nu este motivată, în raport de exigențele art. 1095 și art. 1096 din C. proc. civ., hotărârea străină nefiind definitivă, ci supusă apelului în Cipru și că aplicarea acestor texte în materia încuviințării executării hotărârilor străine este afirmată de norma de trimitere din art. 1103 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză: Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă A. a solicitat respingerea recursului, arătând că în legătură cu susținerea pârâtului referitoare la faptul că nu a fost legal citat, atât în fond cât și în apel, la dosarul cauzei se află dovezile de îndeplinire a procedurii de citare față de acesta, în fiecare fază procesuală. În continuare, s-a precizat că în speță sunt aplicabile dispozițiile Regulamentului (CE) 44/2001, întrucât hotărârea nr. 636/12/09.08.2022 pronunțată de Tribunalul Districtual Nicosia, este un act de jurisdicție contencioasă a unei instante judecatorești din Republica Cipru, stat membru al Uniunii Europene. A concluzionat că din dispozițiile art. 41 ale Regulamentului (CE) 44/2001, referitoare la faptul ca partea împotriva căreia se solicită executarea nu poate, în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite, formula apărări, cât și din dispozitiile art. 666 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că debitorul nu se citează în procedura de încuviințare a executării silite a hotărârii pronunțate într-un stat membru. Astfel, față de dispozițiile legale aplicabile în speță nu pot fi reținute motivele de casare invocate de recurentul-pârât, întrucât nu a fost încălcată nicio regulă de procedură din moment ce legea nu impune citarea pârâtului. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentul-pârât, a învederat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile întregului titlu III din C. proc. civ., acestea se aplică hotărârilor judecătorești pronunțate într-un stat nemembru al Uniunii Europene, iar hotărârea judecătorească care face obiectul prezentei cauza este pronunțată într-un stat membru, astfel că sunt aplicabile dispozițiile Regulamentului (CE) 44/2001 si ale art. I 2 art. 1 din O.U.G. nr. 119/2006.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 1 aprilie 2025, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 3 iunie 2025. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând motivele de recurs și actele dosarului, Înalta Curte constată nefondat recursul declarat, în considerarea următoarelor argumente: În ceea ce privește motivul de casare subsumat prevederilor art. 488 pct. 5 C. proc. civ., constând în necitarea pârâtului în fața instanțelor de fond, respectiv în citarea necorespunzătoare - fără ca citația să fie însoțită de toate actele ce însoțesc cererea introductivă de instanță -, fiind încălcate prevederile art. 153, art. 163 alin. (12) și art. 201 C. proc. civ., Înalta Curte observă, în prealabil, că în mod corect instanța de apel a reținut aplicabilitatea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 44/2001, în condițiile în care se solicită încuviințarea executării unei hotărâri judecătorești pronunțată într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un proces intentat în anul 2012. Astfel, potrivit art. 66 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 "(1) Prezentul regulament se aplică numai acțiunilor judiciare intentate, actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial și tranzacțiilor judiciare aprobate sau încheiate la 10 ianuarie 2015 sau după această dată. (2) Fără a aduce atingere articolului 80, Regulamentul (CE) nr. 44/2001 continuă să se aplice hotărârilor pronunțate în cadrul acțiunilor judiciare intentate, actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial și tranzacțiilor judiciare aprobate sau încheiate înainte de 10 ianuarie 2015 și care intră în domeniul de aplicare al regulamentului respectiv"; de asemenea, prevederile art. 1095 și urm. C. proc. civ. privitoare la eficacitatea hotărârilor străine, invocate de recurent, sunt incidente doar în privința celor emise în statele care nu sunt membre al Uniunii Europene, astfel că nu sunt aplicabile în speță. Or, din perspectiva Regulamentului (CE) nr. 44/2001, se constată că potrivit art. 41 din Regulament, "hotărârea este declarată executorie imediat după îndeplinirea formalităților prevăzute la articolul 53, fără nici o examinare în temeiul articolelor 34 și 35. Partea împotriva căreia se solicită executarea nu poate, în această fază a procedurii, formula apărări", de unde rezultă că în faza de analiză a cererii de încuviințare a executării silite nu se impune citarea debitorului. Mai mult, în speță, deși nu se impunea citarea debitorului, acesta a fost, totuși, citat atât în fața primei instanțe, unde a depus note scrise, cât și în fața instanței de apel, împreună cu cererea de apel, astfel încât nu se poate reține încălcarea de către instanțele de fond a regulilor referitoare la citarea debitorului, care nu a fost vătămat. În ceea ce privește motivul de casare subsumat prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., constând în nemotivarea deciziei din apel față de exigențele art. 1095, 1096 și 1103 C. proc. civ., Înalta Curte reține că hotărârea instanței de apel își expune considerentele avute în vedere pentru soluția dispusă, într-o manieră limpede și care face clare rațiunile avute în vedere. În realitate, partea e nemulțumită nu de nemotivarea hotărârii, ci de modul în care aceasta a fost motivată, adică de argumente, recurentul considerând aplicabile alte norme, la care Curtea de Apel București nu a făcut referire, criticile din recurs putând fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Însă nici din această perspectivă recursul nu poate fi admis, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, nu prevederile art. 1095 și 1096 C. proc. civ. invocate de recurent sunt aplicabile, ci cele ale Regulamentului (CE) nr. 44/2001. Rămâne în discuție presupusul caracter nedefinitiv al hotărârii, însă în condițiile în care creditoarea a depus la dosar certificatul prevăzut de art. 54 din Regulamentul nr. 44/2001, iar recurentul nu a depus dovezi contrare, din care să reiasă inclusiv atacarea și caracterul nedefinitiv al hotărârii a cărei executare se solicită a fi încuviințată, cererea de recurs va fi respinsă, în baza art. 496 C. proc. civ.