ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1193/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 6.08.2021, sub nr. x/2021 (la care a fost conexată cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021), contestatorul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării silite, din dosarul execuțional nr. x/2021 al B. până la soluționarea contestației la executare, precum și să se constate că a intervenit prescripția dreptului de a obține executarea silită a sentinței civile nr. 66/23.10.2008 a Curții de Apel Oradea, anularea executării silite începute de B. în dosarul nr. x/2001, anularea somației nr. x/19.07.2021 și a încheierii din data de 19.07.2021, anularea tuturor actelor de executare emise în același dosar, anularea încheierii nr. 7387/CC/2021 din data de 02.07.2021, pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca în dosarul nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 5905 din 15 iulie 2022, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și a considerentelor Deciziei nr. 20/27.09.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Astfel, instanța a avut în vedere că, în cauză, executarea silită a început potrivit cererii înregistrate la B. la data de 24.06.2021, cerere formulată de intimatul-creditor în cauza de față, constituindu-se dosarul de executare nr. 200/E/2021, iar Judecătoria Cluj-Napoca a fost instanța, care a încuviințat executarea silită în prezenta cauză.

Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 1092 din 6 martie 2023, Judecătoria Cluj-Napoca, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Instanța reține că prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. au caracter imperativ, de ordine publică, cererea urmând a fi adresată, în primul rând, judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Pe cale de consecință, instanța inițial învestită putea invoca această necompetență teritorială de ordine publică doar la primul termen de judecată, la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii, respectiv la data de 26.01.2022, însă excepția necompetenței nu a fost invocată la acest termen de judecată. Judecătoria Sectorului 5 București nu și-a stabilit competența nici la cel de-al doilea termen (cu toate că al doilea termen acordat în cauză nu s-a încadrat în ipoteza de excepție reglementată de art. 131 alin. (2) C. proc. civ., nefiind necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru a se determina instanța competentă), ci la al treilea termen de judecată stabilit în cauză s-a pus în discuție chestiunea stabilirii instanței competente să soluționeze contestația la executare.

Or, în lumina considerentelor reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanța a reținut că Judecătoria Sectorului 5 București, instanță inițial învestită cu soluționarea cauzei, a devenit competentă să soluționeze cauza, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocată în termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ.

Prin urmare, chiar dacă Judecătoria Cluj-Napoca este instanța care a încuviințat executarea silită, care se contestă în cauza de față și care ar fi, în sensul art. 651 C. proc. civ. și Deciziei RIL nr. 20/2021, instanța de executare, prin neinvocarea excepției de necompetență teritorială de ordine publică la primul termen de judecată, se apreciază că instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar este Judecătoria Sectorului 5 București în favoarea căreia a operat prorogarea legală de competență sui-generis.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Cluj-Napoca îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Cluj-Napoca.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind executarea silită, ce face obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul B..

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Cluj-Napoca și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima făcând aplicarea principiului unicității instanței de executare, iar Judecătoria Cluj-Napoca reținând invocarea de către instanța de trimitere a excepției necompetenței teritoriale cu încălcarea prevederilor art. 131 din C. proc. civ., fapt ce ar fi consolidat competența Judecătoriei Sectorului 5 București.

Ambele instanțe au reținut, în mod corect, incidența art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că:

"instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, din înscrisurile dosarului și ale dosarului de executare nr. 200/E/2021 aflat pe rolul B., reiese că Judecătoria Cluj-Napoca este cea care a încuviințat executarea silită prin încheierea nr. 7387/CC din 2 iulie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2011, fiind considerată instanță de executare, în accepțiunea dispozițiilor art. 651 din C. proc. civ.

Potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că:

"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Așadar, încă din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, fiind singura instanță competentă material și teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite (par. 70).

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale (par. 71).

Aplicând, pentru identitate de raționament, aceste dezlegări obligatorii în cauza de față, se reține că revine instanței de executare competența de soluționare a contestației la executare, din moment ce aceasta a dobândit, de la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, competența de a soluționa orice incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, pe întreaga durată a acesteia.

Drept urmare, odată încuviințată executarea silită, calitatea de instanță de executare nu mai poate fi reapreciată, cu prilejul verificării competenței în cadrul prezentei cauze.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Cluj-Napoca, competența de soluționare a cauzei pendinte se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită și anume Judecătoria Cluj-Napoca, ca instanță de executare.

Înalta Curte constată că invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Sectorului 5 București s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ.

Judecătoria Sectorului 5 București, la primul termen de judecată, respectiv la data de 26 ianuarie 2022, a invocat excepția necompetenței teritoriale și a prorogat soluționarea acesteia, având în vedere că a dispus amânarea cauzei față de lipsa părților și în vederea respectării dreptului la apărare al acestora.

De asemenea, prorogarea soluționării excepției s-a realizat și la termenul de judecată din data de 06.04.2022, termen la care s-a dispus comunicarea contestației la executare.

Înalta Curte reține că au fost respectate dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ. de către Judecătoria Sectorului 5 București, întrucât norma juridică impune obligația invocării excepției necompetenței teritoriale, la primul termen de judecată, nu și soluționarea acesteia, în ipoteza în care apar alte incidente procedurale, care determină prorogarea soluționării acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, ca instanță de executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.