Decizia nr. 2450/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — contestație împotriva sentinței nr. 8131/2015 a Judecătoriei Sectorului 4

Obiectul cauzei: Prin contestația la executare înregistrată la data de 8 iunie 2015 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, secția civilă, sub nr. x/2015, contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., au solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 3753/2014 al D. și E., suspendarea executării silite până la soluționarea contestației și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă: Prin sentința civilă nr. 8131 din data de 18 iunie 2015, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă: Prin sentința civilă nr. 18503 din data de 21 decembrie 2015, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Tribunalului București, în vederea soluționării acestuia. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă asupra conflictului negativ de competență: Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 127 din data de 5 februarie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă, după stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea sa: Prin sentința civilă nr. 6891 din data de 26 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere a cauzei pe rol, a admis excepția perimării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, și a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de contestatorii A. și B.. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă: Prin decizia nr. 190R din data de 10 iulie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția perimării recursului și a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurentul-petent B. împotriva sentinței civile nr. 6891 din data de 26 mai 2017 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie: Prin decizia civilă nr. 163 din data de 16 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondată, cererea de repunere pe rol și a constatat perimat recursul declarat de recurenții-contestatori B. și A. împotriva deciziei civile nr. 190R din data de 10 iulie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. 1.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei civilă nr. 163 din data de 16 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au declarat recurs contestatorii A. și B.. Prin cererea de recurs, recurenții-contestatori, fără a invoca vreunul dintre motivele de casare reglementate de lege și fără a arăta care sunt criticile pe care înțeleg să le aducă hotărârii recurate, au solicitat admiterea căii de atac și trimiterea cauzei spre rejudecare. Ulterior, la data de 7 mai 2021 (plic la dosarul de recurs), recurenții-contestatori au depus motivele de recurs, invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și susținând, în esență, că în mod greșit curtea de apel a constatat perimarea, întrucât, la data de 4 decembrie 2020, au depus cerere de repunere a cauzei pe rol, cerere care reprezintă un act de procedură făcut în vederea judecării procesului, fiind astfel incidente dispozițiile art. 417 C. proc. civ. I.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18 martie 2021 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 2. Prin rezoluția din data de 19 martie 2021, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după îndeplinirea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ. În concluziile raportului întocmit în cauză, raportorul a reținut că recursul este formulat în termen legal, iar cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, precum și că părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate. S-a mai arătat că recurenții-contestatori au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac exercitate în cauză. În ceea ce privește cerința motivării recursului, raportorul a constatat că memoriul prin care recurenții-contestatori au procedat la motivarea căii de atac a fost depus cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 487 alin. (1) coroborat cu art. 421 alin. (2) C. proc. civ. și și-a exprimat opinia că, în cauză, este incidentă sancțiunea nulității. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar recurenții-contestatori au depus punct de vedere prin care au susținut că motivele de recurs au fost formulate cu respectarea dispozițiilor legale care permit depunerea acestora printr-un memoriu separat. Intimata F. nu a depus punct de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. În cauză, prin decizia recurată, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a constatat perimat recursul declarat de recurenții-contestatori B. și A. împotriva deciziei civile nr. 190R din data de 10 iulie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata F.. Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, iar, în cazul în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât acela al comunicării hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care va curge, însă, de la data comunicării hotărârii, prin aplicarea în recurs a dispozițiilor art. 470 alin. (5) C. proc. civ., în conformitate cu art. 487 alin. (1) din același cod. Decizia recurată a fost comunicată recurenților-contestatori la data de 9 martie 2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul curții de apel, iar, față de dispozițiile legale anterior evocate, termenul pentru motivarea recursului s-a împlinit la data de 15 martie 2021 (luni). Or, motivarea recursului a fost depusă la data de 7 mai 2021, ulterior datei de 15 martie 2021, dată la care s-a împlinit termenul legal pentru motivarea recursului, calculat în raport de dispozițiile art. 421 alin. (2) și art. 470 alin. (5) C. proc. civ. Totodată, Înalta Curte reține că împrejurarea susținută de către recurenții-contestatori, prin punctul de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, potrivit căreia motivarea recursului s-a făcut printr-un memoriu separat așa cum permit normele reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nu are relevanță din perspectiva termenului de motivare a recursului, în condițiile în care legea prevede un termen imperativ în care partea are posibilitatea să procedeze la motivarea căii de atac, termen care nu a fost respectat de către recurenții-contestatori. Prin urmare, în cauză, devin aplicabile prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității recursului pentru nemotivarea în termen a căii de atac. Așa fiind, cum recursul formulat de recurenții-contestatori A. și B. nu a fost motivat în termen legal, în lipsa invocării, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., a unor motive de ordine publică, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.