ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2172/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 26 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 346/2020 de Biroul Executorului Judecătoresc B., în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 521/2015 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 941/2015 a Curții de Apel Timișoara, a somației din 05.11.2020 privind informarea asupra declanșări urmăririi silite, a încheierii nr. 2 din 18.09.2020 privind stabilirea cuantumului urmărit, reprezentând dobândă, a încheierii nr. 3 din 18.09.2020 privind stabilirea cheltuielilor de executare, a încheierii de încuviințare a executării silite din 20.02.2020, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2020, precum și împotriva tuturor actelor de executare anterioare și subsecvente, solicitând încetarea executării silite.

Prin sentința civilă nr. 2602 din 25 martie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar conform art. 651 alin. (1) din același act normativ, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, a constatat că, art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ., care constituie norma de competență teritorială în ipoteza pluralității de părți în contradictoriu cu care se solicită valorificarea unui drept, sau protejarea unui interes ori a unei situații de fapt, stipulează că cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, iar alegerea dintre instanțele deopotrivă competente aparține reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.

Transpunând aceste norme de competență în materia executării silite, instanța a reținut că poate fi instanță de executare instanța în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul sau sediul oricărui debitor obligat prin titlul executoriu, iar determinarea acestei instanțe se realizează în funcție de modalitatea în care organul de executare, la solicitarea creditorului, înțelege să își exercite dreptul de opțiune în raport de instanțele deopotrivă competente, prin înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite pe rolul uneia dintre aceste instanțe.

Instanța a constatat că normele speciale ale art. 127 alin. (2) C. proc. civ. prevalează asupra normelor legale menționate și că acestea prevăd că, în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că executarea silită, obiect al contestației la executare, a fost demarată la cererea intimatului-creditor A., judecător în cadrul Curții de Apel Oradea, împotriva debitorilor Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor și Ministerul Justiției, obligați prin titlul executoriu la plata daunelor interese sub forma dobânzii legale pentru sumele datorate și neexecutate din mai multe sentințe civile.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B., sub nr. x/2020, care a solicitat, Judecătoriei Oradea și Judecătoriei Sectorului 5 București, încuviințarea executării silite împotriva tuturor debitorilor, prima instanță sesizată și care a dispus încuviințarea executării fiind Judecătoria Oradea (prin încheierea nr. 904 din 14.02.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020).

De asemenea, a reținut instanța că împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 346/2020 al BEJ B. au formulat contestații la executare și ceilalți doi debitori obligați prin titlul executoriu, respectiv Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor, acestea fiind înregistrate pe rolul Judecătoriei Arad, sub nr. x/2020 și nr. y/2020, cele două dosare fiind apoi conexate.

Totodată, instanța a observat că în prezenta contestație, contestatorul a formulat critici care privesc executarea silită însăși (prescripția executării silite, caracterul neexigibil al creanței, divizibilitatea obligației de plată între debitori) și acte de executare C. proc. civ. efecte și în privința celorlalți debitori (încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare), motiv pentru care a apreciat că soluționarea cauzei se impune a se realiza și în contradictoriu cu aceștia, în mod unitar, pentru evitarea pronunțării unor soluții contradictorii.

Față de dispozițiile legale evocate și de particularitatea situației de fapt, în care procedura de executare silită a fost demarată simultan și unitar împotriva tuturor debitorilor obligați prin titlul executoriu, iar contestațiile formulate de doi dintre debitori au fost anterior înregistrate și conexate pe rolul Judecătoriei Arad, ținând seama și de principiul esențial al unicității instanței de executare, instanța a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Prin sentința civilă nr. 2557 din 27 mai 2021, Judecătoria Arad a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. Constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Judecătoria Arad a reținut că sediul debitorului contestator este în București, în circumscripția Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță la care contestatorul a introdus contestația la executare și care a încuviințat executarea silită prin încheierea din 20.02.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Totodată, a constatat că executarea silită a fost încuviințată și de Judecătoria Oradea prin încheierea nr. 904/14.02.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, executorul judecătoresc sesizând, concomitent, ambele instanțe.

Ca atare, a apreciat că petentul nu a optat prin nicio cerere în favoarea Judecătoriei Arad, pentru a fi incident art. 112 alin. (1) coroborat cu art. 116 C. proc. civ., reținut în sentința nr. 2602/25.03.2021 a Judecătoriei Sectorului 5 București, prin care s-a declinat competența teritorială de soluționare a cererii, instanțele învestite de creditor fiind Judecătoria Oradea și Judecătoria Sector 5 București.

Or, în situația în care s-ar pune în discuție eventuala competență teritorială a Judecătoriei Oradea în încuviințarea executării silite, a considerat că ar rămâne valabilă încuviințarea pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în circumscripția căreia se află sediul unuia dintre debitorii executați silit coroborat cu împrejurarea că intimatul creditor nu își desfășoară activitatea la această instanță.

În ceea ce privește dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Arad a apreciat că, în situația cererii introduse împotriva unui judecător, textul oferă reclamantului posibilitatea de a "sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă", alegerea aparținând însă reclamantului.

Or, contestatorul a înțeles să sesizeze Judecătoria Sectorului 5 București, iar nu Judecătoria Arad.

Deși pe rolul Judecătoriei Arad mai există două dosare privind aceiași executare silită, formulate de alți debitori executați silit, eventuala analizare a cauzelor în mod unitar, și în contradictoriu cu acești debitori, poate justifica o conexare a cauzelor, conform art. 139 C. proc. civ. sau o suspendare a judecății, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din cod.

Reținând că sediul contestatorului este în circumscripția Judecătoriei Sectorului 5 București și că nu există o sesizare din partea executorului judecătoresc (pentru creditor) sau o opțiune din partea petentului pentru Judecătoria Arad, că acesta a sesizat Judecătoria Sectorului 5 București și că eventuala legătură cu cauzele aflate pe rolul Judecătoriei Arad poate pune în discuție o eventuală conexare a acestora sau o suspendare a judecății, în baza art. 714 alin. (1), art. 651 alin. (1), art. 112 alin. (1) teza I, art. 116, art. 127 alin. (2), art. 139 și art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a apreciat că instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Sectorului 5 București.

Examinând conflictul negativ de competență prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei care a generat ivirea conflictului negativ de competență este reprezentat de contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimatul A., împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 346/2020 de Biroul Executorului Judecătoresc B., în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 521/2015 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 941/2015 a Curții de Apel Timișoara, a somației din 05.11.2020 privind informarea asupra declanșări urmăririi silite, a încheierii nr. 2 din 18.09.2020 privind stabilirea cuantumului urmărit, reprezentând dobândă, a încheierii nr. 3 din 18.09.2020 privind stabilirea cheltuielilor de executare, a încheierii de încuviințare a executării silite din 20.02.2020, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2020, precum și împotriva tuturor actelor de executare anterioare și subsecvente.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare."

Instanța de executare este definită prin art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Prin alin. (3) al aceluiași articol s-a atribuit în competența instanței de executare soluționarea cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Înalta Curte constată că petentul Ministerul Justiției a sesizat Judecătoria Sectorului 5 București cu soluționarea contestației la executare, această instanță fiind cea în circumscripția căreia își are sediul, dar și cea care a pronunțat încheierea din 20 februarie 2020, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost încuviințată cererea creditorului A. privind executarea silită a debitorilor Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor, în baza titlurilor executorii pentru care, în dosarul de executare nr. 346/2020 al Biroul Executorului Judecătoresc B., a fost declanșată procedura executării silite.

În acest context, Înalta Curte reține că prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (nepublicată), a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilindu-se că, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare inițiată de Colegiul de conducere al instanței supreme, Înalta Curte constată că Judecătoriei Sectorului 5 București îi revine competența de soluționare a cauzei, prin raportare la faptul că aceasta este una dintre instanțele care au încuviințat executarea silită împotriva debitorului Ministerul Justiției.

Deși în procedura executării silite pendinte s-a pronunțat anterior o încheiere prin care a fost încuviințată executarea silită în același dosar execuțional și în baza acelorași titluri executorii - încheierea nr. 904 din 14 februarie 2020 a Judecătoriei Oradea (dosar nr. x/2020) - acest aspect nu este de natură să atragă competența acestei instanțe în soluționarea cauzei.

Aceasta întrucât Judecătoria Oradea nu face parte dintre instanțele aflate în conflict negativ de competență, care să își fi declinat reciproc competența în cauză, potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., incidentul procedural intervenind, în fapt, între Judecătoria Arad și Judecătoria Sectorului 5 București, aceasta din urmă fiind și instanța care a pronunțat încheierea privind încuviințarea executării silite.

În prezenta cauză, competența urmează a fi stabilită prin raportare la dispozițiile imperative ale art. 651 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum și la statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedura de unificare a practicii judiciare, respectiv în favoarea instanței de executare care, în speță, este Judecătoria Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2021.