ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1885/2021

HOTĂRÂRE

29.09.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1885/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, secția civilă, la data de 02 decembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției a chemat în judecată pe intimata A., solicitând suspendarea executării silite în dosar executional nr. x/2020 a Biroului Executorului Judecătoresc B., până la soluționarea definitivă a contestației la executare; admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită; anularea somației, popririi și a tuturor actelor emise de Biroul Executorului Judecătoresc în dosarul de executare, precum și încheierea de încuviințare a executării silite; întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare.

Prin sentința civilă nr. 542 din 04 februarie 2021, Judecătoria Arad, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivare, această instanță a reținut că în temeiul dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. și având în vedere că debitorul contestator Ministerul Justiției are sediul în București, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 5 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 4486 din 20 mai 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 715 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 651 alin. (1) și (3) din același cod, arătând că potrivit art. 112 alin. (1) teza I din același act normativ, care constituie norma de competență teritorială în ipoteza pluralității de părți, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, iar alegerea dintre instanțele deopotrivă competente aparține reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.

În cauză, executarea silită, obiect al prezentei contestații la executare, a fost demarată la cererea intimatei creditoare A., judecător în cadrul Curții de Apel Oradea, împotriva debitorilor Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor și Ministerul Justiției, iar cererea a fost înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B., în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2020, care a solicitat încuviințarea executării silite împotriva tuturor debitorilor, Judecătoria Oradea fiind instanța care a încuviințat executarea silită prin încheierea nr. 977 din 20 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Instanța a mai apreciat că, prin sesizarea mai întâi a Judecătoriei Oradea cu cererea de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc și-a manifestat opțiunea în sensul alegerii instanței de executarea de la sediul debitorilor Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor, reținând totodată și normele speciale ale art. 127 alin. (2) C. proc. civ., care prevalează asupra normelor generale de competență în materie.

Având în vedere calitatea intimatei de judecător în cadrul Curții de Apel Oradea, s-a reținut că, în speță, contestatorul Ministerul Justiției a sesizat Judecătoria Arad pentru soluționarea contestației la executare, iar ceilalți debitori obligați prin titlul executoriu au formulat contestații la executare ce au fost înregistrate tot pe rolul Judecătoriei Arad.

Conchizând, în raport de particularitatea situației de fapt, în care procedura de executare silită a fost demarată simultan și unitar împotriva tuturor debitorilor obligați prin titlul executoriu, iar contestațiile formulate de doi dintre debitori au fost anterior înregistrate și conexate pe rolul Judecătoriei Arad, ținând seama și de principiul esențial al unicității instanței de executare, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de contestatorul Ministerul Justiției prin care a solicitat suspendarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2020 a Biroului Executorului Judecătoresc B., până la soluționarea definitivă a contestației la executare; admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită; anularea somației, popririi și a tuturor actelor emise de Biroul Executorului Judecătoresc în dosarul de executare, precum și încheierea de încuviințare a executării silite; întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare.

Prin demersul judiciar inițiat, petentul contestatorul Ministerul Justiției a învestit Judecătoria Arad cu o cerere de contestație la executare, formulate în cadrul dosarului de executare nr. 348/2020 a Biroului Executorului Judecătoresc B., în contradictoriu cu intimata A..

Astfel, contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiției este de competența materială a judecătoriei, în raport de dispoziția art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., iar din punct de vedere teritorial este supusă normelor de drept prevăzute de același text legal care consacră regula potrivit căreia aceasta aparține judecătoriei care a încuviințat executarea silită.

Textul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. instituie un caz de competență teritorială alternativă (facultativă) în situația cererii introduse împotriva unui pârât care are calitatea de judecător, cum este cazul în speță.

Înalta Curte constată, de asemenea, că, de principiu, competența facultativă este o expresie a dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 124, iar caracterul facultativ rezultă din folosirea de către legiuitor a verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă dorește să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.

În cauza dedusă judecății, contestatorul Ministerul Justiției a înțeles să uzeze de prevederile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. și a introdus cererea la Judecătoria Arad, instanță competentă material și teritorial să soluțineze contestația la executare, aflată în circumscripția teritorială a curții de apel învecinate curții de apel în circumscripția căreia se află instanța competentă potrivit dreptului comun, respectiv Judecătoria Oradea; astfel, petentul s-a prevalat de beneficiul conferit de art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.

În aplicarea prevederilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., petentul avea posibilitatea sesizării oricăreia dintre judecătoriile aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Oradea. Astfel, prin depunerea acesteia la Judecătoria Arad, în aplicarea prevederilor art. 116 din C. proc. civ., a fixat în mod definitiv competența în favoarea acesteia.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.